
se dau:
-luptele de la Apaţa, pe care DE-SI-GUR că vă rog să nu le asimilaţi unui conflict interetnic, întrucât nu e ca la Hădăreni unde minoritarii furau din casele rumânilor cărora le-a fost jusqu'ici! şi le-au dat foc la case, ci ca la Apaţa, sau la Saschiz la bunica, unde minoritarii s-au distrat toată primăvara iar când s-au făcut cartofii au pornit la cules, decât că alţii au muncit şi au băgat bani în recoltă; iar fraierii care au săpat si au plătit s-au săturat să muncească pentru greieri ca ăia, le-a sărit ţandăra şi poc cu pietre în geam şi ce o mai fi fost pe acolo. (deci tot ripostă violentă la nişte furturi repetate, dar nimic interetnic că ura nu e pentru apartenenţa la o minoritate, ci pentru nişte faptereprobabile cum spuneam. îmi tot repet, să nu uit)
-bătăile cu flori de la şosea...pardon, protestul florăreselor din Sectorul 3 al Capitalei: strategia aceea pe trei zile, puţin peste cea de la Termopile: marşurile, tăvălitul fustelor, urletele, lozincile, leşinurile la comandă, convulsiile din ambulanţe şi, în final, victoria (la care ţineam şi eu, ce poate fi mai frumos decât o chivuţă cu flori la colţ de stradă?)
- Italia! Roma! Rroma! Rromii! Incidentele de la Livorno. Jusqu'ici!, din nou, din partea făptaşilor. Ruşinea că, de câte ori mai ieşim pe afară, dacă dăm peste persoane puţintel reduse, suntem făcuţi ţigani.
-
Le Temps de astăzi. O jumătate de pagină care nu are cum să nu te ungă la inimă dacă eşti de aici şi iubitor de muzică clasică. Ce are cu contextul? Să vă explic: Taraful Haiducilor din Clejani a scos un nou disc (da, cât sunt ei de lăutari, au nevoie de o discografie bogată, dacă vor să rămână în circuitul festivalelor) se numeşte «Maskarada»iar repertoriul abordat merge de la Bartók Bela (v-am spus că pianul meu de acasă a fost al lui, cândva, nu?) la De Falla. «Je leur dis chapeau!» declară un violonist specialist în Bartók (bartochianul!!!), dar vă las să citiţi tot, după click.
poza e choppirtzită din Marie Claire Maison
Etichete: de la altii, Romania tara mea