leapsha pe mancate

Bunicuta , ci-i acela codonac? Si bunicuta , stergandu-si o lacrima ivita in coltul genei , va incepe asa cum incepeau povestile noastre :

A fost odata...... intr-o casa calda, o incapere numita bucatarie,cu un raft imens  ca de biblioteca publica plin de carti de bucate, taieturi din reviste si caiete umplute, pagina cu pagina, de retete cum numai in povesti mai afli, cu un dulap intreg plin de ustensile, oale, cratiti, tavi si forme de prajituri, cat sa stii ca iepurasii si pisicutele din turta dulce nu au fost facuti in casa lui Mos Craciun, ci de mainile mamei, o incapere in care Monica si fratele ei au petrecut mult timp lingand oale golite de crema, cersind margini de prajitura sau exclamand cu bucurie : "asta e defect/ cam ars" la cate un biscuit ce nu atingea perfectiunea cand era scos din cuptor. Urma sa fie al lor pe loc, asa fierbinte.
O incapere din care pulpele de pui nu ieseau cu os ci cu un cabanos fin pe mijloc, unde sarmalele erau mari, deoarece in interior se aflau 3 mai mici, unde gogosarii murati se rusinau daca erau prinsi goi, asa ca aveau prune sau conopida in mijloc, unde morcovii din muraturi erau in forma de fluturi, ca sa nu uitam ce mancam. Unde Zserbo, Kugelhoff si Puskin nu erau niste indivizi veniti la masa ci exact ceea ce mancam noi, unde s-a nascut faimosul Ou al lui Columb, fiert din zeci de alte oua, intr-o basica de porc cu mare atentie, ca sa ramana galbenusul la mijloc (acesta fusese fiert inainte si pus apoi in marea de albusuri)
Unde un banal mic dejun arata asa si de unde vin toate cele 5 feluri de mancare la gandul carora hipersalivez si acum, cand scriu.

1. rasol de gaina cu sos de visine si piure de cartofi pentru ca venea intotdeauna dupa supa grasa si galbena de gaina ( ce frumos era sa unesti boabele de grasime pana se faceau o insula mare!), cu taietei facuti in casa. Sosul de visine era, insa, marea bucurie. E simplu: unt topit cu faina, lapte si, cand se incheaga Bechamelul, se stinge cu compot de visine. Sosul se pune langa cartofii piure, bine frecat cu lapte si mult unt.
2. rulada cu piure de castane si visine Tin minte si acum cand a fost descoperita: intr-o revista din URSS (vad clar tiparitura)
Pentru ca slabiciunea mea, piureul de castane, se gasea rar pe piata in acei ani 85, mama mea s-a gandit sa inmulteasca ideea de castane cu frisca, il punea intr-o foaie de rulada, presara si visine (cred ca cele din visinata dadeau un gust mai bun) rula totul si acoperea totul cu glazura de ciucalata.Apoi mari decoruri: cum in poza asta inca nu aparusera, dar nu stiu de ce nu am surprins si finalul, de Pastele trecut.

3. Tort Puskin- nu atat pentru pentru gustul atata si atata de fiiiiiiiin, pentru cat de pufos si usor era ci pentru ca dureaza 24 de ore sa il faci. O adevarata bavaroaza in straturi, din mai mici in mai mari. S-a intamplat un Tort Puskin la familia mea de un revelion, pe un ger imens, numai bun sa raceasca toata compozitia, ore intregi, pe balcon. Vad si acum vizitele CTC ale mamei, vizitele secrete ale fratelui meu care se intorcea de afara cu degetul manjit de crema. Se face din cel putin un litru de frisca lichida, multe oua, vanilie, si fructe si piscoturi de sampanie, doar e pentru mari evenimente, nu? Il umileste din start pe mult mai pricajit in ochii mei tortul Diplomat, si de aceea, poate, se mananca atat de rar. Ca sa muncesti si sa simti sarbatoarea cu fiecare papila gustativa.
4. Krémes:pentru ca nu e doar o simpla prajitura, ci o adevarata categorie, cum aveam sa constat in Ungaria Asadar nu e acela simplu, de cofetarie de cartier, care, de cele mai multe ori e un milles feuilles deghizat in ceva cubic cu aspect de coliva, ci cel putin ala facut de mama, cremsnitul luxemburghez, care, intre cele doi foi de placinta are nu doar un simplu strat de crema de vanilie, ci si unul de frisca bine batuta cu gelatina. Foaia de deasupra ar fi jenanta daca ar fi pudrata cu zahar asa ca e desenata ( tip teste Rorschasch) cu ciocolata topita. In imagine un kremschnitt frantuzesc, cu mult caramel in crema si pe glazura. Stiam eu de ce luam cofetariile din Szeged la rand, ca sa vad care ce kremschnitt are in plus. Mici kremschnittul de la Capsa nu e de lepadat, pentru simplul motiv ca, asa cum nicaieri nu am mai gustat, cofetarii de acolo pun coaja de portocala in crema de vanilie.

5.gomboc(se pronunta gombotz): minunatele galuste cu prune ori caise, mere, banane. orice fruct prinzi in casa (cel cu mango, inventat de mine, e cel mai cel:)
Mare traditie la noi si mai la vest, in Ungaria: mananci cat mai multe galuste posibil!  Se fac adevarate concursuri iar castigatorii, imaginati-va, dau si cate 30 pe gat! Pentru marile gospodine: aluatul de knuddel, cu cartofi fierti zdrobiti, oua si faina, pentru cele moderne si grabite: aluatul de ecler, din ulei si apa, cantitati egale, fierte, aceeasi cantitate de faina aruncata in oala luata de pe foc si amestecata vartos. Peste care, la racire se toarna si ouale. Galustele formate se fierb pana se ridica la suprafata si apoi se tavalesc in pesmet fin incins in tigaie. Se presara si zahar (entru cine nu stie ca daca il amesteci cu pesmetul inainte sa il infierbanti, primeste un gust usor de caramel.)

Povestea ar mai putea continua mult si bine, cam cat un blog de sine statator, si e dedicata bunicii mele ( 82 de ani imediat, care, de Craciunul trecut, m-a torturat si m-a rugat sa ii scriu de mana o reteta dintr-o revista.. Un tort de ciocolata( din 12 oua!) pe care ma intrebam, atunci, cand voia sa il mai si faca, in contextul in care nu stiu daca a apucat sa prepare tot ce are si ea scris, in caietele de la ea de acasa si mamei mele, careia fratele  si tatal meu nu stiu sa ii multumeasca asa cum ar visa ea, dupa ce mananca, in fiecare zi, bunatatile care se intampla acolo.

Lectura obligatorie: Pastorel Teodoreanu si, mai ales, povestea cozonacilor, pentru ca anii trec cu mari tropote si riscam sa uitam, cu timpul, ce e acela un cozonac. Unul adevarat, facut din 50 de oua la un kilogram de faina, ca la mama acasa, experimental, si ca in scrierile lui Pastorel

LATER EDIT: intrucat, nu stiu cum se face, dar am banuit-o mereu pe optzecea ca de la ea a pornit leapsha asta si tocmai ea a ramas netagguita( iti spun eu, toti traiam cu impresia aceasta) o rog frumos de tot sa ma ierte si sa purceada la enumerat mancaruri alese din ganduri la fel de alese ( nu de alta, dar mi-e mila cand o stiu acolo, in tara lui Wurst, Sauerkraut si alte alea)