GO VEGAN!

marţi, martie 25, 2008

nu trezi ursul din birlog

Nu răspund pentru faptele mele, dacă sunt trezită din somnul meu care musai durează zece ore legate, că uite aşa e bioritmul meu.
De dimineaţă, nici 8 nu era, sunase cineva la uşa mea. Zău dacă sunt sigură de treaba asta, că dorm cu frumoasele dopuri fluorescente bine înfipte în urechile-mi. Cum ar fi fost să visez de fapt că sunase cineva? Cum slabe şanse să-mi fi inundat vecinii, nu ştiu prea bine de ce (deşi, cum jos e şantier continuu de o lună încoace, aş putea face legătura) dar am dedus că or fi cei de jos care mă anunţă că fac lucrări la baie şi vor opri apa. Fapt pentru care, dormitând încă, am pus nişte apă într-un bidon, mi-am umplut şi filtrul de apă şi m-am dus la culcare. Nu că aş fi reuşit să adorm!
Când m-am trezit de-a binelea, am râs în hohote de mine. Mda, fac şi din astea.

Etichete:

Fluierat de Monica at 3/25/2008 03:03:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

vineri, martie 14, 2008

back in black

m-am întors, am multe de povestit.
doar că sunt ameţită de sutele de povestioare din reader. (n-o să le şterg, o să le citesc pe rând).
N- ajunge că am fost departe, am mai şi visat pe deasupra şi, cum mi se întâmplă rar, trebuie să spun şi eu lumii, nu că n- aş fi făcut-o deja şi la 5 dimineaţa.
(Vai, 8 zile fără prea mult calculator şi scriu de parcă am două mâini stângi!)
Revenind cu capul pe pernă: se făcea că am fost în Uzbekistan unde prietena Alina îşi organiza ziua de naştere pe un câmp oribil, pustiu, cu trei capre plimbându-se mai colea, lângă un cort aiurea, din fâş roşu. Nimeni nu era cu maşina, eu luasem avionul până la Moscova şi apoi o cămilă. Şi totuşi, înainte să înceapă petrecerea fără mese întinse, muzică şi prea mulţi invitaţi, eu şi sărbătorita am luat un Matiz alb, să mergem să aducem apă minerală. Drumurile erau oribile, în panter abrupte, cu gropi şi cutii imense aruncate alandala, iar din loc în loc, ca în nişte staţii de autobuz, stăteau nişte oameni. Vreo doi aveau şi căşti militare din acelea metalice, ca de la Monumentul eroilor de la Oarba de Mureş, iar eu m-am panicat şi mi-am întrebat Alina dacă ştie cum arată poliţiştii uzbeci, nu care cumva să ne facă unii semn să ne oprim şi noi să nu-i băgăm în seamă, că poate ne împuşcă.

În locul zgomotului produs de mitralieră aici intervine ceasul deşteptător, telefonul mobil, la 15 secunde distanţă şi serviciul de trezire prin telefonul fix, care nu a insistat prea mult. Mă întreb dacă asta se cheamă eficienţă.

Vă daţi seama că am de gând ca, de săptămâna viitoare, să mă pun temeinic la curent cu situaţia socio-economico-politică a Uzbekistanului, potrivit analelor sovietice dar şi celor americane, interpretarea viselor în cultura populară, covoarele de Buhara şi apele minerale din Asia Centrală. Exact în ordinea de mai sus.

poza e de pe Orexca.com/photogallery. Iar dealurile astea sunt fix ca în visul meu!

Etichete: ,

Fluierat de Monica at 3/14/2008 03:26:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

joi, ianuarie 31, 2008

vreau!



Nu vine nici o ocazie, dar vreau asta neaparat! Uite ce drăgălaş e:( şi nu e al meu:((

Etichete:

Fluierat de Monica at 1/31/2008 10:06:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

carele am tras paralela

primesc asta pe mail:

Deodata, desi pe jumatate adormita, ea simti mangaierile lui. La inceput timide, ca si cum i-ar fi fost rusine.Apoi, mangaierile devenira mai indraznete. Mai mult si mai mult, pe tot corpul ei, mainile lui se plimbau cu nesat asa cum se intimpla... nu-si aducea aminte exact, cam cu 4-5 ani in urma. Senzatii pe care le credea uitate se intorceau. Memoria sentimentelor era vie si o ajuta sa raspunda la fel. Mangaierile se ingramadeau, se repetau, el o invaluia, o intorcea. Acum era ca un virtej de senzatii de nedescris. Deodata... nimic. Absolut nimic. - Ce s-a intimplat? intreaba ea, surprinsa. Te rog, nu te opri, mai vreau! - Shhhh... incerca el sa o linisteasca, gata, am terminat! -- Cum adica ai terminat??? - Gata, am gasit telecomanda, dormi linistita!...

Şi îmi amintesc că am luat bătaie duminică de la significant otherul. Dormea. Am încasat mai întâi o lovitură rapidă pe spate. Apoi un şut. M-am gândit că nu i-o fi plăcut supa...Am întrebat uşurel ce faci? Nimic! Ticălosul! Când baţi nu stai la discuţii! Am zis să ripostez. Mi-am amintit că mama îmi spunea, la o altă supărare, să nu-mi fac neamul şi ţara de ruşine (doh, imperialii naibii au uitat că de două mii de ani nu mai e ce-a fost cu ei, dar uite, mama se căciuleşte în continuare). Când a sosit şi upercutul în splină am zis că e timpul să ridic măcar vocea, dacă nu şi braţul: venea insecta pe el, ceva mai mare ca în kafkiana metamorfoză. Şi voia să scape. V-am zis că eu nu prea visez, nu? Greşiiiiiiiit.Ghici cine se "căţăra" azi-dimineaţă pe braţul meu, că o pedeapsă pentru toate gândurile negative din noaptea ca-n ring? O insectă. Eu însă nu am lovit pe nimeni. Nici în vis nici pe dinafară. Nici măcar insecta. Dacă e un om încarnat?

Etichete: , ,

Fluierat de Monica at 1/31/2008 05:45:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

duminică, ianuarie 27, 2008

am pierdut ceva?

m-am întors cu o singură frustrare. Avionul meu ajungea la o oră la care loteria anunţa deja numărul câştigător or eu, eu carele nu visez, eu carele nu joc la loto şi vă îndemn (vezi aici-şa) să vă feriţi de ghişeele verzi cu cifre şi premii elucubrante, eu care îi dispreţuiesc pe cei care joacă, aşadar, am visat că am câştigat, ţineţi-vă bine că stăpânesc şi terminologia, atât la categoria I cât şi la a II-a, întrucât aveam un evantai de bilete!
Toate astea mi s-ar putea trage de la faptul că după mine, la coafor, săptămâna trecută venise val- vârtej madam Lili de la loterie, să se tapeze că urma într-o emisiune, dar şi pentru că la scârbiciu, pe biroul de vizavi (scris aşa, româneşte, nu cu fiţe de merci scris cu sedilă) era puzderie de hârtiuţe de la lotărie, na, cum să-i mai zic şi ăsteia.
PS: s-a câştigat la loto şi nu eram eu:)

Etichete: ,

Fluierat de Monica at 1/27/2008 11:12:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

joi, septembrie 13, 2007

am visat!

S-a întâmplat înainte de mesajul moscovitului...doar că, a doua zi, mie nu-mi venea să cerşesc răspunsuri...A fost doar un vis! Dar de ce mi se întâmplă mie, care vă ţin teorii că nu e bine să visezi, că problemele se rezolvă ziua, iar noaptea se doarme?
Se făcea că era întuneric şi o droaie de prietene mă târâseră în obişnuitul tur al cluburilor, iar în B52 m-am pierdut de ele. În loc să ajung la toaletă, am urcat nişte trepte şi am ajuns într-un beci....Ardeau nişte făclii acolo iar pe pereţi erau rafturi întregi cu cărţi, tot ce am eu acasă, pe pereţi întregi, doar că în engleză şi în italiană. Şi mă apucasem să citesc să văd dacă nu cumva traducătorii lor sunt mai buni decât ai noştri... eram grăbită rău să fac descoperirea şi, cum citeam, am văzut un pian, era nou-nouţ, strălucea enervant şi pe el era un teanc de partituri legat cu o gumă din aia albastră, de pus celofanul pe borcane. M-am speriat că trebuie să cânt şi nu mai ţin minte nimic [..aici nu-mi mai amintesc...] obosisem, apoi, m-am aşezat pe o ladă, ciudat era că era un beci lună de curat şi nu mirosea deloc a mucegai, citeam în continuare şi nu mă puteam ridica să plec, de teamă că mă pierd...S-au auzit, apoi, paşi şi brusc încăperea s-a transformat într-o pivniţă nenorocită, dar cu spaliere de sport pe pereţi. Venise el, îl ştiam, şi l-am rugat să mă ducă afară şi a zis că sigur că da dar nu schiţa niciun gest. Părea că mai aşteaptă lume şi mi-am imaginat că toată lumea care se pierde în drumul spre toaletă, în clubul ăsta, ajunge în labirintul subteran pentru care trebuie să mai şi urci nişte trepte...Şi dacă am stat minute în şir şi zgomotele se îndepărtau în loc să se apropie, s-a aplecat lângă mine, să-şi lege şiretul, i-am sniffuit gâtul şi m-am trezit.

Etichete:

Fluierat de Monica at 9/13/2007 02:33:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

eXTReMe Tracker
Page copy protected against web site content infringement by Copyscape Blogarama - The Blog Directory
Kennedy Western University Online