GO VEGAN!

miercuri, iunie 11, 2008

fiecare cu ce-l doare

At a recent U2 concert in Glasgow , Scotland , Bono asked the audience for total quiet. Then, in the silence, he started to slowly clap his hands, once every few seconds. Holding the audience in total silence, he said into the microphone, ‘Every time I clap my hands, a child in Africa dies.’ A voice with a broad Scottish accent from the front of the crowd pierced the quiet: ‘Well, foockin stop doin it then, ya evil bastard!"

No, tot aşa, numa' cu mine:

Monica: deci pe mine ma doare intr-un punct de pe abdomen :O
langa ombilic daca presez
in dreapta ombilicului :O

Pretina mea: pai de ce presezi?

Monica: Păi acolo doare!

Pretina mea: apai eu am inteles asa: tu te palpai si ai gasit un punct dureros
si daca ai continuat sa apesi ai vazut ca tot acolo te doare

Monica: fleosc, de ce sa ma palpez pe abdomen cat stau pe mess?No acuma ma doare din cauza de ras...

Etichete:

luni, mai 19, 2008

ca boul la poarta noua

M-a pus naiba de am intrat la Diverta, la Mall.
(Bine, ştirea e că am fost la mall, dar să o ignorăm).
Deci carele am ameţit: acolo- sha cărţile nu sunt expuse pe edituri, cum m-am obicinuit eu de mică (sau aveam eu impresia că aşa ar trebui), ci în ordine alfabetică. În funcţie de numele autorului, dar desigur. Vă daţi seama ce harababură. Sau poate nu, poate am un defect. Dar nici să vezi self help books lângă memorii şi toate alea..mă duce cu gândul la o bibliotecă de apartament unde cărţile sunt aranjate după culoare...al cărei proprietar ar putea merge la librărie să-şi mai ia vreo patru volume pe maro, să încheie glorios raftul.

PS: mi-am luat Jurnalul lui Arşavir Acterian.

Etichete:

nu ma mai maturizez

citind, tot pe realitatea, despre o bătrânică din Cernavodă declarată moartă de asistenta de la salvare dar trezită apoi de blitzul criminaliştilor, mi-am dat seama că am o vârstă şi zău dacă mă maturizez..O să am copii şi o să râd pe înfundate la serbările lor, în loc să am emoţii cu ei, o să ne cadă mobila în cap şi o să mă rostogolesc de râs încercând să-mi imaginez cum se vede povestea din afară şi alte alea...sau poate că râd de moartepentru că am fost şi eu de câteva ori într-una clinică...la naiba, sunt 99% sigură că de acolo mi se trage, de fapt:)

Etichete:

miercuri, aprilie 23, 2008

eu vreau sa vie, spuse GOE!

UNDE E MOUTON SAUVAGE? DE CE A DISPARUT? OI FI GRESIT CU CEVA? MI SE MAI INTAMPLA, DAR AS VREA SA-MI CER IERTARE!
MOUTOANE, INTOARCE-TE, CA SUNT VEGETARIANA SI NU TE TAI, DE PASTE!
TE ROG FRUMOS, DA UN SEMN DACA CITESTI ASTA, UN CEAS DE AUR , UN SUBMARIN INVIZIBIL DIN CLESHTAR, ORICE!!
SEDUSA SI ABANDONATA SI CU OMU'GELOS LANGA MINE ("CINE E MOUTONU' NEFERICITO?'), MONICA.

Etichete: ,

marţi, aprilie 22, 2008

ah, ce sa ne mai facem!

Îmi plac teribil americanii care se uită urât la amerindieni ba chiar şi la emigranţi, din orice val ar veni ei. Ei, WASP-ii sunt, ce să ne mai facem, acolo, din marţea în care s-a făcut lumea nouă şi noi nu ştiam, fleoşc.
La fel şi bucureştenii de a doua, treia generaţie, care se uită cu nasul pe sus la cine, iată, ne scuzaţi că respirăm, nu e de pe aici. Provincialii, da. Nenorociţii. E ca în întâmplarea cu un amic venit student aici, la oraş, şi i-a cedat locul în metrou unei distinse doamne cam în etate. A primit din partea ei un "se vede că eşti din provincie", aşa, pe un ton acru, cât să nu ştie bietul june dacă a făcut bine că şi-a trădat originile nemirosind a Bucureşti pentru ca doamna să călătorească mai uşor în metrou cum numa'n Bucureşti vedem.
Cum ar fi să se simtă americanii din Washington DC net superiori ălora din Boston doar pentru că unii şăd în Capitală?

Etichete:

duminică, noiembrie 11, 2007

horror la bloc


Şi, cum stăteam şi aiuram pe internet, se ia, dintr-o dată, lumina. Noroc că urla televizorul în iatacul vecin că altfel eram aşa de concentrată că nici nu-mi dădeam seama de incident. Nu, nu e pasiune. Aşa paţ eu mai mereu. A fost de râs numa' când aveam concert cu filarmonica şi, la repetiţii, când dirjirul striga HALT! eu îi dădeam înainte cu spor, că nu auzeam răcnetul. Noroc că vioara întâi avea arcuşul îndeajuns de lung să execute mişcare în staccato până în coastele mele şi mă trezeam. Revenind, mi se ia lumina. Tresar că o fi siguranţa şi doar în mare ştiu care e aia. Apoi mă gândesc unde am chibrituri, că lumânări se găsesc, inclusv cu aromă de Sugared Almond, uite aici, lângă mine. Mă uit pe stradă, vizavi lumină, pe trotalul nostru întuneric, soro. E clar. E de la bloc şi 80% sigur că de la vecinii cu peretele comun care, ieri când dormeam, montau mobilă în peretele de care stă proptit şi patul meu, de se scuturau elefanţii de pe lenjeria de pat, de la atâtea vibraţii. Şi or fi nenorocit blocul. Nu mă duce gândul decât la frigider şi la zmeurica din congelator. De ea îmi pare rău. Apoi aud o uşă deschizându-se, pe scară. Semn că şi vecinii încep să ia o atitudine. Nu ştiu ce gând fugitiv mă pune să scot şi eu capul pe coridor. Întuneric, nene. Să-l tai cu cuţitul. Şi, cum nu lumina decât laptopul, aflat la o distanţă considerabilă, nu fu chip să văd nimic, deşi lumina, am constatat cu toţii, nu vine pe scara blocului şi nu dă nici colţul. Şi alt gând fugitiv m-a salvat de la o moarte violentă, probabil, cu lovituri de cuţit, sânge pe pereţi şi cadavrul topit în var nestins şi aruncat la trei răspântii, când o fi luna în ultimul pătrar. Fu teama. Am trântit răpide uşa, speriată rău de cremenalul ce putea tăbărî pe mine. După ce am încuiat şi sus, şi jos, că aşa m-au învăţat ai mei, am pus şi lanţul (cum ai mei nu m-au învăţat, că noi nu ţinem lanţ), m-am întors la tastatură, am trimis nişte twittere panicarde cum era eu să mor violent şi apoi a venit lumina.
Vio?

Etichete: ,

duminică, octombrie 21, 2007

ei poftim!


You are Peppe le Pew (without the smell).
You are a lover. Romance, flowers, and wine are all you need to enjoy yourself. You are serious about all commitments. A family person. You call your Mom every Sunday, and never forget a Birthday.Don't let your passion for romance get confused with the real thing.

asta aş fi eu în seara asta. mă doare capul de la vreme. mi-e frig. fac teste, că nu pot citi.
testul e de aici şi-ţi arată ce personaj de desene animate eşti tu. da, tu.

Etichete:

joi, octombrie 18, 2007

dor si dor, cu mine calator

Mi-o venit acu în cap melodia asta care-mi freca creierii în copilărie:) deşi acum o ascult cu drag, brusc...
dar să ştie Bocşa că m-o cuprins melancolia de melodia aiasta tocmai când îmi luai bilet ghe Budapesta, nu i-o cădea prea bine.
o fo zi de bilanţ; mi-am luat bilet pentru Budapesta, Gellertul mă aşteaptă! mâine urmează sejurul de Viana. nu, nu lucru la agenţia de turism. mă pregătesc de o viaţă mai frumoasă. cu mine răsfăţată şi atât. mai sănătoasă, mai calmă, chiar mai doamnă!

No bine, tu, vă mai scriu! Servus!

Etichete:

eXTReMe Tracker
Page copy protected against web site content infringement by Copyscape Blogarama - The Blog Directory
Kennedy Western University Online