GO VEGAN!

vineri, iulie 11, 2008

multumiti cu esecul


Twitteristii cu activitate bogată care nu se înfurie instantaneu când văd balena au un super cool site pentru fan club şi încă unul cu balene eşuate de cumpărat.
Că de aia e bine să ai simţul umorului, zic.
No, io-mi fac un site să vând fluiere.

Etichete:

sîmbătă, iunie 14, 2008

citatul serii, cu chapeau cu tot

vine de la Năstase, după meciul României cu Italia, la europene.
"Important va fi sa-i batem pe “portocalii” si duminica, si marti." Mi-au trebuit 20 de secunde să pricep, că eu eram cu gândul strict la Olanda şi uitasem de politică, dacă am deja primar în urbe:)

Etichete:

luni, iunie 09, 2008

pentru ca sarcasmul e o stiinta

de parcă v-ar păsa...

Etichete:

joi, iunie 05, 2008

de seara...

Apropo de Joe Dassin, dar nu e cu Joe Dassin. Ci cu Anthony Perkins şi cu doamna ministru (mai târziu, mult mai târziu!) Melina Mercouri...Soţia lui Jules Dassin, tatăl lui Joe...Ce mică e lumea, nu?

Etichete:

doua zile la rand cu Joe Dassin

Dumnezeu să-l ierte, JD mă face să râd uite,acum, când praful e de un deget pe discurile lui.
Mă întreb ce e cu fetele acestea două, care nu se cunosc între ele, dar pe care eu le citesc, de l-au luat acum la puricat. Priviţi şi voi citate!

Maria e de părere, aici, că domnul Dassin ' are o faţă care mă face să-mi doresc să cânte oricine altcineva melodia asta şi e mimică de băiat care ademeneşte copile de 12 ani cu prăjituri prin parcuri. Dar, asta este! Am apucat să ascult înainte să-i văd mutra şi primele impresii contează aşa că...'
Mihaela coboară mai jos de umeri, aici, şi spune: 'Băi, iar contrastul între el şi el este atât de mare... Adică intrarea în scena VS mişcarea scenică, zâmbetul ştrengăresc VS mâinile alea care par incapabile să deschidă un sutien, de exemplu. Corpul perfect sculptat&ţinuta de dandy VS stângăcia cu care se foloseşte de ele. '

Şi eu care ani întregi n-am ştiut cum arată omul ăsta, nu sunt mai câştigată?

Etichete: ,

ha haaa!

Cred că-mi trebuia un insert de sunet la titlu, ca să aveţi reprezentarea corectă a satisfacţiei mele. Mda, se pare că nu reuşesc să mă maturizez şi micile mele bucurii sunt în continuare legate de prostia altora.
Uite, după ce am petrecut minute în şir vizualizând-o pe japoneza fără de adăpost care se aciuase în baia/debaraua unui om, de s-a prins proprietarul abia când nu-i ieşeau la număr soia, supa miso, surimi şi ce mai ţinea prin frigider. Îi dispăreau, noaptea. Că venea 'chiriaşa' să se înfrupte. A dat-o afară, dar femeia nu ştie nici măcar acum că i s-a făcut un bine. Unu la mână, pentru că nu e sănătos să mănânci dupa ora 18, pe orice fus orar ţi-ai duce existenţa, doi la mână, nici mâncarea prea rece nu are cum să cază bine la stomac. Povestea e aici, dar poate o ştiţi.
Revenind, un alt homeless găsise calea rapidă către fericirea veşnică, de nabab.
N-avea casă, dar de un laptop şi de o căsuţă tot şi-a făcut rost. Căsuţă de mail, nu credeţi altceva. Şi atunci cum să nu le ia banii fumeilor aflate, şi ele, în căutarea bogăţiei (nu spirituale, insist!) pe millionairematch dot com? Cu vorbe alese, dar desigur.
Povestea, în variantă mai puţin încâlcită, aici.
Pentru că homeleşii lor sunt mai ai naibii decât ai noştri. Ai noştri iau doar hainele întinse la uscat şi ce mai găsesc prin tomberoane...

Etichete: ,

marţi, iunie 03, 2008

recomand, zic

din click în click, am ajuns în România. Şi în Mexic. Şi în mai multe locuri.
Aici

Etichete: ,

vineri, mai 02, 2008

cersetori online


Doi oameni şi doi câini, vai de capul lor, mi-e milă de ei, le-aş da de mâncare doar bietelor animale care oricum ar şti să-şi facă rost de câte ceva de- ale gurii, domnii inspirându-mi pufoaică şi alte alcoolice extrase din te miri ce. Şi nu sunt departe, din moment ce oamenii cer ce vor pe site-ul lor internet, că n-a fost un rumân de nădejde lângă ei să le scrie niscaiva cartoane cu mama e paralizată, tata a murit acum doi ani, suntem 7 fraţi acasă .

No, dacă vi s-a făcut milă de ei şi vă bucuraţi că nici nu tre' să-i mirosiţi sau să le atingeţi mâna în timp ce le daţi mărunţişul de prin buzunare, aveţi pagina lor la dispoziţie şi click pe Paypalu'lor.
Deşi bloggerimea românească îl are pe Jeg hălăduind prin Europa cu 30 de euro în buzunar, o chitară şi farmec personal, cât să poată umbla, mânca, dormi şi ce-o mai fi vrând el (dacă e adevărat ce spune că a recunoscut că a minţit, odată, săptămâna trecută, deci pe mine m-a pierdut la credibilitate, nu că ar fi avut nevoie de mine, zău aşa, când îl are pe Năstase).

Etichete: , ,

joi, aprilie 24, 2008

gelozie


dacă nu era gogu kaizer nu mă dipstram, aşa, de după-amiază.
Stau, domnule, netitrate, filmele, pe un site. Noroc cu noi!
Vă rog să urmăriţi şi să-mi spuneţi dacă am priceput ce spuneau oamenii.
aici. sau aici.
plus mai jos, ca dipstractia a continuat.

Etichete: ,

vineri, aprilie 11, 2008

feţe-feţe

Băieţii de la cercetare de la New York University ne dau jucării frumoase.
Nu e neapărat ca să râdem, dar imaginaţi-vă că sunt pacienţi cu boli atât de multe pe care povestea de aici chiar îi ajută!
Capac la toate, e şi pentru cine bagă Botox în faţă de nu mai ştii când se încruntă ori se miră, cum mi s-a întâmplat mie cândva, de am văzut doar nişte ochi căscaţi, după o întrebare pusă, şi nu am ştiut nici răspunsul nici cum să reacţionez, din cauza sperieturii.

Etichete:

sîmbătă, aprilie 05, 2008

insistenta

...din partea mea, dar nu e cu rea intenţie.
Cu peste 2000 de ani în urmă, referindu-se la cea mai simplă metodă de menţinere a sănătăţii, medicul grec Hipocrat îşi îndemna pacienţii: „hrana să vă fie şi leac“.
Citiţi asta şi asta. Noapte bună şi poftă bună!

Etichete:

vineri, aprilie 04, 2008

Ghici cine vine la cina? sau in fiecare dintre noi e un Vladimir

...chiar şi în domnu' Bush!
Irealitatea titrează, cu nasul pe sus, că "Vladimir Bush a sosit la cina oferită de Traian Băsescu"
Mă întreb câte porţii de mâncare a primit. Una pentru Vladimir şi una pentru Bush sau doar una pentru o creatură bicefală?
Dovada naşterii preşedintelui mondial a fost capturată de ochiul de uliu al Axelandrei, carele, fiind de tipul me, myself and you, n-avea cum să rateze aşa ceva.

Etichete: ,

joi, aprilie 03, 2008

poezie dorsala


Într-o Zi perfectă,
Micuţa vânzătoare de proză ar vrea să o aştepte şi pe ea cineva.
În umbra vântului
Excluşii intră în Conjuraţia imbecililor
Cu Sex, shopping şi un roman.

Nu e nici pe departe ce a ieşit pe Poesia Dorsale, ideea fiind să pui una peste alta nişte cărţi astfel încât alăturate, titlurile să poată naşte ceva ce s-ar putea numi poezie, fără alte adăugiri, nu cum am făcut eu care, în plus, am făcut poza fără niciun aranjament prealabil, alegând teancul cel mai mic de pe o etajeră. Ce leneşă sunt!
Voi vă încumetaţi? Gramo?

Etichete: ,

marţi, martie 25, 2008

cand nu ai o viata reala, treci repede pe virtual!

dacă tot nu pot face curat în casă din motive de Bunavestire, deşi vestea cea bună ar fi fost că m-a apucat curăţenia, caut filmuleţe pe internet. Despre curăţenie, dacă se poate, nu?
vedeţi ce şi cum aici.

Etichete:

c de la chilogram


Che cadou îşi face o femeie la ...vârsta mea? Nervi de dimineaţă:)
M-am adaptat uşor la limbajul SMS, la miile de mesaje trimise în ultimii zece ani. Am fost de acord că, dacă vrei să te înscrii în limită, trebuie să ajungi la prescurtări, iar mama mea e cool de tot atât pentru că pricepe ce-i îndes în epistolă, cât şi pentru invenţiile ei de prescurtări, mult mai cool decât ale tuturor, parol!
Aşa am ajuns să folosesc K în loc de ori ca, 1q pentru unchiul şamd şi iar şamd.
Când am intrat, azi, pe site-ul Gândului, mi-a crescut tensiunea şi zahărul în sânge, oricât de deschisă aş fi la inovaţii. Cum să-ţi vinzi aura de ziar serios ( dacă e cenuşiu nu e musai IHT, domnilor, mai citiţi!) uite aşa, oriKui i se năzare să facă ce vrea pe site-ul tău?
Câţi bani trebuie să primeşti, ca să-ţi împănezi pagina cu prostii de genul celor din fotografie?
A, e limba română de vină: nu prea avem K, nu?
Păi şi atunci de ce să fim de kk?

Etichete: , ,

luni, martie 17, 2008

chiar asa


...unde sunt nădragii normali de altădată? zice Suzy Menkes, în IHT.

Etichete: ,

luni, martie 10, 2008

vestea e buna

In parcurile din Olanda, sexul e la liber. Cu anumite conditii, insa.Vedeti mai multe aici.

PS: eu imi numar pistruii aparuti pe nas, dupa 3 zile de schi, in aceste momente, si nu intr-un parc, totusi:)))

Etichete: , ,

luni, martie 03, 2008

sa se auda bine, zic!

Ca să-ţi placă o pagină de internet există o mulţime de criterii, dar nimeni nu vrea să se pună mai mult accent pe partea sonoră a poveştii. Ei bine, e cazul să facem ceva! Se cere şi sunet, pe lângă semnificaţie, pentru marele impact, da?
Ce, cum sună ve ve ve gov ro? Sec! Unde e succesiunea spectaculoasă de consoane şi vocale, unde e rostirea apăsată a denumirii?
Nicăieri, decât dacă domeniul tău se cheamă, voiniceşte, http://www.crapalemne.ro/
Ia, haideţi cu toţii: crapă lemne punct ro! Mai mare dragul!
Dacă intraţi, vedeţi şi despre ce e vorba. Mie mi-a plăcut filmuleţul cu aparatul de crăpat lemne şi de doamna care mânuia maşinăria. N-am înţeles însă de ce, pe final, femeia îşi ia jucăriile şi pleacă aşa, brusc, fără să crape buturuga din imagine.

Etichete: ,

miercuri, februarie 27, 2008

SOS Martisor

de la Andressa , care de la Textier, care, de fapt, de la Andressa:)

Tata îmi dăruieşte în fiecare an unul. Alea sunt cele mai preţioase, ce doriţi?
Lucruri fine şi alte giuvaericale cu şnur am primit din o mie şi una de alte părţi, iar în clasele primare nu era zi mai faină decât 1 martie în care umblam cu toată prada zilei la piept, mândre şi gata să numărăm pe furiş cealaltă fată câte are.
Pentru ca o întreagă lună să port apoi ce mi-a plăcut mai mult dintre daruri (lângă cel de la tata, evident).
Am fost cea mai cea în clasa a doua, când mama mi-a pus mămăruţa primită de la am uitat cine la micuţul meu ceas Ceaika.
Mai erau frumoase cele făcute de Rareş, că nu e creator de modă ăla care în copilărie nu a făcut mărţişoare pentru colege, decret-lege!
Cocoşel de sticlă brună, de la Bogdan Brutaru, în grupa mică, elefănţel cu broderie fină de la tata pentru mama, trifoi cu patru foi, hornari din mărgele negre, flori kitsch primite de mama de la colegi fără de imaginaţie, un puf alb cu ochi, care nu ştiu ce era, lucruşoare cu şnur de care să se lovească razele soarelui până ce s-o convinge musiu că a venit primăvara şi trebuie să lumineze mai abitir pământul.
Dacă ar fi aici, semnificativul mi-ar dărui un mărţişor mie în sută, pentru că nu e român, să aibă greţuri cu tradiţia românească, cum văd că e normal la vârsta mea! (Silvia Dumitrescu).
Haida, daţi mărţişoare la fete, băieţi, fiţi cool! Fetelor, purtaţi-le, că e şi ceva sentiment împletit în şnuruleţul acela!

Etichete: ,

Eu, Carla, castraveţii şi paporniţa

Eram mică şi îmi plăcea teribil când fratele meu mergea în excursii. Nu pentru că rămâneam singură acasă, ce v-a apucat? Ci pentru că învăţătoarea şi diriginta lui, apoi, ducea clasa numai în locuri memorabile, de preferinţă şi cu o fabrică, două, în drum. Să înveţe copiii, desigur, cum se fac lucrurile şi să primească şi ele cadou, protocol, ceva de la rebuturi, naiba ştie.
Iar fratele meu, darnic foc la vremea aceea, mereu aducea acasă suveniruri.
Cum să nu te bucuri când primeşti un pahar cu picior, de o formă greu de descris acum, e drept, puţin ciobit, că era de la rebuturi, dacă fratello fuse la Fabrica de sticlă de la Turda?
Dar bucăţile alea multe colorate, de la fabrica de piele, din care numa' bine croiai ceva pentru păpuşi ce, erau de lepădat?
Ori castravetele acela minunat, de la Codlea, împachetat în plastic, vă imaginaţi, în anii '80 să vezi aşa ceva şi să te întrebi cum a crescut el în pelicula aceea transparentă?
De la Sovata a adus un creion imens, parcă. Sau un buzdugan?
De când nu am mai trăit senzaţia celui care primeşte bun bun de la cineva care a fost plecat în locuri noi?
Şi acum e timpul să recunosc. Deşi v-aţi lovit de febleţea mea pasageră pentru Sarko (Zaza, nici acum nu ai voie să râzi!), de bucuria mea când omul dădea semne de divorţ, de gelozia că s-a apropiat prea mult de Merkeloasa, într-un anume instantaneu, de când cu Carla nu am mai spus nimicuţa. Şi totuşi, am ceva în comun cu Carla, în afară de Nic şi alţi cunoscuţi ai mei care au recunoscut că au fost amorezaţi de ea anul trecut.
Trăim aceeaşi bucurie când cineva merge în vizită la fabrică!
Bine, ea nu ştie care e farmecul paharelor de la Turda ori al castraveţilor de Codlea.
Ea a rămas la paporniţe!
De, ca să cari castraveţii ai nevoie şi de aşa ceva. Chiar dacă maro.

Etichete: , , , ,

eXTReMe Tracker
Page copy protected against web site content infringement by Copyscape Blogarama - The Blog Directory
Kennedy Western University Online