GO VEGAN!

sâmbătă, septembrie 27, 2008

fix acum...in urechile mele

nu s-a putut live, dar ni se pare la fel de frumoasa...

Etichete: ,

luni, septembrie 22, 2008

ma framanta o intrebare*

In Romania se mai joaca Bingo?
____________________________
* aseara citeam despre o babeta irlandeza care isi petrecea diminetile la Bingo.

Etichete:

si totusi...

...de unde indignarea romanilor care, aflati in alta tara (UK, USA excluse), constata ca bastinasii nu vorbesc engleza?
E frustrarea ca nu vorbesc ei, ca mosafiri, limba locala? E o superioritate brusc ivita pentru ca uite, ei vorbesc chiar si engleza?
Nu, in Germania se vorbeste germana, in Italia, italiana, in Spania spaniola si uite tot asa mai departe.

Etichete:

recomandarile continua

pentru ca nu ma pot concentra sa scriu eu ceva, caut snoave prin blogosfera:)

Etichete:

mama lor de postasi!

Ca sa stiti ca postasii altora nu se preocupa doar cu elasticul mars de care radem cu totii:) [de aflat cum mai merg lucrurile cu Marsul postasilor, apropo...]



This morning, opening up the window to have a smoke on the windowsill, I saw the mailman. I dropped everything and ran downstairs to bless him with a huge pile of letters addressed to people that haven't lived here for months and years. He was very confused by my gesture: All of them?!


cheezy cheeky, Sep 2008



Cititi restul aici, la Gorgeoux in ograda. [EN]

Etichete:

duminică, septembrie 21, 2008

de crescut pofta de lectura

Si alte lucruri de septembrie in care incepe scoala de cand ma stiu eu;)

Meditatii online pentru elevii care se pregatesc (deja!) la literatura, pentru bac. (Corcoranul)
Scursoarea a treia, ca scrisori s-au scris destule (Dono)
Sa scriem corect (Femeia simpla)

Etichete:

tot asa, numa'ca eram si eu pe acolo

Poate tineti minte bancul cu romanul care, candva inainte de 1989, fugise in Germania, dupa indelungi discutii cu ai lui. Printre temerile sale, dincolo de aceea ca ar putea fi prins, era ce va face odata ajuns acolo si, mai ales, cum va vorbi cu bastinasii. Tatal sau ii spune ca limba germana nu e chiar asa de grea si ca important e sa vorbeasca rar si tare. Omul ajunge teafar in Frankfurt si, dornic sa ajunga la unchiu-sau Nelu, intreaba, rar si tare,ce sa ia catre Offenbach. I se raspunde rar si tare cum ajunge la gara si unde sa intrebe de bilet. Dintr-una intr-alta cei doi discuta rar si tare care ce fac pe acolo si de unde sunt, moment in care isi dau seama ca sunt ambii romani. Eroul meu exclama, atunci, fara sa mai vorbeasca rar si tare: si atunci de ce vorbim nemteste?
Eu, zilele trecute, sunand intr-un loc unde cautam salas pentru un prieten. Asta dupa ce citisem in e-mail-ul prin care mi se confirma rezervarea ca, daca sunt la numarul  cutare o angajata romanca imi poate explica si cum se ajunge acolo. Sun, explic rar si tare in italiana de care sunt capabila ca am facut o rezervare, am primit confirmarea si ca mi s-a spus ca e o romanca angajata acolo care mi-ar putea da si alte detalii. Mi se spune ca da, asa e, si mi se povesteste, in  italiana, cum se ajunge in locul X. Multumesc (in aceeasi italiana pe care deja o rup intr-un  alt fel decat acum o luna) si inchid. Intr-un alt mail, scris de expeditorul primei epistole electronice, mi se spune ca s-a mai eliberat o camera (cautam pentru inca alti doi prieteni) si ca, daca sun si cer cu Ioana, aflu despre ce este vorba. Sun la numarul de dinainte, imi raspunde aceeasi voce, ma mahneste ca nu imi raspunde Ioana, cer frumos, in italiana despre care tot insist ca o cunosc tot mai bine, cu Ioana si vocea imi spune ca e ea. Ii spun ca sunt Monica, toate povestea vietii mele care ar putea-o privi ca sa-mi dea amanuntele, si ea exclama: o, dar noi am vorbit si inainte! Si atunci de ce m-ai lasat sa ma chinui?! am intrebat-o cu alte cuvinte, mult mai elegant insa.Pai vorbeati italiana si am crezut ca sunteti de aici. De unde conchideti, va rog, ca fie vorbesc atat de bine ca uite ce impresie creez, fie, mai credibil, sa fim seriosi, si Ioana e de foarte putin timp aici si nu avea cum sa-si dea seama de ce insiruire incoerenta de cuvinte am fost in stare. Si n-o sa aflu niciodata ce si cum, asa ca va indemn, oriunde ati merge, sa vorbiti rar si tare. Cred ca si in China v-ati putea intelege cu bastinasii.
LA RE-VE-DE-RE!!

Etichete:

joi, septembrie 18, 2008

sunt vie, dar prin ce am trecut..

Acum ca e mai mult de o luna de cand am parasit Bucurestiul, imi pot da seama de lucrurile care nu-mi lipsesc. 
Unde-s povestile alea intinse pe ani intregi, auzite in sala de asteptare a policlinicii de pe Washington? Unde e soacra care sa spuna lumii intregi despre nora dumisale, salariul ei, sejurul petrecut la mare, cum altfel decat pe banii babacilor si despre mezelurile si carnurile primite de fiu, la sfarsitul fiecarei luni, bonus la salariu? Unde sunt peripetiile copilasului vecinei de la doi si barfele la coafor, iesite din gura pizmasa a doamnei asteptand ca parul sa-i iasa acaju cum a vazut ea in reclama ori filozofiile de boschet perorate langa metrul acela de bere, la cine stie ce terasa? 
Toate astea, chit ca in urma cu o jumatate de ora, in autobuzul 36, un june moldav care mancase prea mult usturoi ii explica unei morosence pripasite si ea pe aici ca la rosu chiar trebuie sa opresti masina si ca pe galben ai un oarecare timp de gandire. 
Capac la toate, fie pentru ca sunt cam prostuta si nu-mi dau mereu seama de rautatile oamenilor, mi se intampla sa gasesc tipic ca la noi demersul unui individ care, fara macar sa cunoasca o distinsa posesoare de blog cu care eu am avut onoarea sa ies de atatea ori la ceaiuri, cafele si povesti (mai mult dumneaei), desi nu imi trecuse prin cap sa o intreb cine-i tac-tu, ca altfel mama nu ma lasa sa ies cu tine?, ii rascoleste prin viata ca sa-i poata arunca ceea ce el sigur considera, in nimicnicia sa, o sentinta dupa care ar mai putea desena in aer si un Z mare. Inca un micutism care nu-mi lipseste aici.

A, dupa ce Gramo mi-au trecut pragul, cu doua luni in urma, mi-am miscat si eu falangele in sensul unui raspuns care nu mi se pare pe masura, dar ei sunt prea politicosi sa zica ceva de zeama lunga:) E aici. E ca de un caiet de amintiri/oracol, nu va sfiiti sa lansati aprecieri!Dar e despre prietenie si suferinta prin ofilire. Mi s-a intamplat, asa ca pot sustine cu aratatorul indreptat spre cer ca stiu despre ce vorbesc:)

Explicatie pentru titlu: cand ma imbolnavesc, apai nu ma ocup cu mizilicuri de genul stranutului. Nu, eu zac in pat, iar daca vorbeste cineva langa mine, parca e Thor aruncand cu ciocanul in toti peretii (care sunt mai multi, cand ma ia boala). Ei, uite asa mi-a fost in ultimele zile, iar cu mirosul stau prost si astazi. Cum as mai fi strigat dupa niste oameni sa se spele, in autobuz, dar iata avantajul meu ca nu intru in bucluc, daca nu stiu limba la perfectie. Nu se stie ce am avut, cert e ca au fost manifestari atat de mixte incat mama chiar a avut tupeul, cu mana caus peste receptor, sa ma intrebe complice daca nu care cumva e altceva. Mamelor din lumea intreaga: NU!

Etichete:

vineri, septembrie 12, 2008

imi vine sa-mi strig fericirea pe strazi!

nu stiu de unde s-a inspirat semnatara acestui articol, nu stiu ce i-a facut pe cercetatorii din Marea Britanie sa nu stea locului si sa dea publicitatii unui alt studiu, dar eu ma declar multumita ca stiu de ce sunt fericita. Haida, cititi si voi!

Etichete:

joi, septembrie 11, 2008

hi hi...ca sa nu spun muahaha!

Klára are motive sa creada ca tinerii ii pot schimba pe aia needucati, sa nu folosesc invective seara;)
Aici. He he...

Etichete:

miercuri, septembrie 10, 2008

"te anunt sa-ti stergi blogul"

un om avea un blog
omul voia niste ferestre care sa-i tie de frig
omul a prospectat piata, ca de aia are cap
omul voia si plasa de tantari dar, cand colo, era sa ia ditamai plasa
omul a scris, ca de aia are cap (ma repet?)
aia, suparati ca n-au dat si plasa asta si, probabil, mahniti rau de imaginea terfelita pe marea blogosfera, s-ar putea sa ii fi scris (mie nu-mi vine sa cred,  ce o sa vedeti si voi aici. Aia nu-i nici scrisoare, nici logica, nici gramatica. Transpira niste amenintari, totusi)
Iar nu sunt coerenta: pe scurt, oamenii de la Pro Door ii cer lui De ce sa-si stearga ditamai blogul pentru ca a scris despre ei si despre cum voiau ei sa-i vanda o plasa de tantari la un pret total umflat.
Mie nu-mi vine sa rad, ca elucubratie mai mare ca mailul acela rar am mai vazut, in ultimul timp.

Etichete:

McCain nu-i prost, pana la urma

Ca sa-l las pe el sa demonstreze acest lucru si nicidecum contrariul, cum v-am tot auzit pana acum, citez: "Hi, I'm John McCain, & I'm voting for Barack Obama"
E clar? Voi credeti ca glumesc, dar glume din astea nu se fac in satul meu!
Aprofundati pe site la NY Daily, aici, mai exact.
Tin minte si acum ca, in urma cu 8 ani, eram in Paris si imi pregateam relatarile pentru Bucuresti, pe tema alegerilor generale. Ii gasisem in cartea de telefon pe Emil Constantinescu si pe Ion Iliescu, parizieni de felul lor, dar sefii mei nu voiau sa ma joc pe tema asta. Adica sa fac un material doua cu ei, nu glume proaste la telefon, unde va credeti?

Etichete:

cand mergi la roma...

...mergi cu cap! Fa-ti un plan inainte, ca drumu-i lung si cine stie cand naiba mai treci pe aici!

Ghid Roma (se dedica alora de ajung aici cautand pe google asa ceva, nu alta.)

Vii cu avionul? Mnoah, daca ti-a trecut durerea de urechi (nu stii sa mesteci guma, ai? Da'de cascat nu ai auzit? Se casca si se inghite concomitent si s-a dus naibii orice idee de durere, cauzata, evident, dragi copii, de presiunea aerului. Ca nu toate aparatele de zbor sunt smechere si nici nu au cum sa fie, ca atunci cine sa mai cada din inaltul vazduh?)

Revenind: daca vii cu avionul la Roma nu poti ateriza, deocamdata, decat pe Ciampino ori pe Fiumicino. Nu e unul mai breaz ca altul, ia de vezi motivele:

Fiumicino: e mai mare, are o groaza de terminale. Astepti si la venire si la plecare, dar asta e viata. Te cauta astia in valize, atentie mai ales daca ai ales sa-ti cari pantofii in cutii. Pe ecranul uliilor cutiile astea par de tigari si pune-te si desfa sarsanalele sa le explici ca tu nu faci din astea.
OK, ai trecut de astia in uniforme, mai ai de asteptat bagajul pe care l-ai trimis la cala. Asteapta, ce faci? Dureaza, mai trebuie sa zic? Vezi ca un amic al meu, obosit dupa 20 de ore de tot venit din Vietnam a uitat sa mai culeaga de pe banda si punga cu cadouri pentru ai lui si pentru noi, desigur. Stiu, m-am intrebat daca nu e o scuza, dar cred ca am mai zis, printre italienii pe care i-am cunoscut aici nu am dat de mincinosi. (Stiu, Pinocchio e italian, dar e batran!)

De la Fiumicino, poate vrei sa mergi la Roma, doar inspre orasul ala ai pornit, nu?

subpunctul a. Te asteapta cineva. Norocul tau! Vezi sa stie la ce terminal ajungi si unde poate el sa opreasca.(daca nu-i italian, adica. Acum doua saptamani, un roman a fost oprit de o masina de politie dupa ce a mers vreo 17 km pe sensul opus al unei autostrazi. Deci romanii sau nu stiu pe aici, sau nu pricep, sau nu vor, iar langa aeroportul din Fiumicino colcaie carabinierii si nu ar fi frumos sa-l prinda si sa-i flendure carnetelul de amenzi in ochi.) Poate va sincronizati si ii sari in masina, bravo voua, ati economisit parcarea! 1 euro pe ora si nu-i scump, greul vine in oras.

b.ti-ai zis ca o data in viata/ pe an mergi in Roma, ca esti boier, nu taran care se da cu rata, si vrei cu taxiul. Foarte bine. Plus ca nu e incomod. Soferul asculta muzica frumoasa, nu fumeaza, nu pune intrebari indiscrete si te duce unde vrei tu. Costurile: depinde. In general, taximetristii care isi fac veacul pe langa aeroporturi nu mor de foame. Explicatia: oamenii ca voi, din diverse motive (dintre care cel mai des invocat e cel ca sunt obositi si au bagaje multe, potrivit unor statistici inventate de mine uite acum) sar in primul taxi care le iese in cale. Soferii jubileaza. Atat la inceputul cat si pe fiecare kilometru al cursei. Finalul e spectaculos: cifre care nu ating doua zerouri dar se apropie cu lacomie de ele.
Mai bine iti rezervi online unul, mai ales daca nu mergi singur la Roma. De la trei persoane in sus s-ar putea ca taxiul sa fie, de fapt, cea mai ieftina varianta de ajuns in oras. Vezi aici ce si cum. N-or fi singurii taximetristi de incredere, dar eu am mers cu ei si a fost OK. Mai ales cand, desi eram singura, eram cu ditamai microbuzul de mi-era jena ca poluez planeta si voi sfarsi in iad, fara niciun taxi care sa ma duca la Scaraotchi sa-i cer eliberarea.

c. Trenul! Cu 11 euro ajungi in Roma, iar calatoria nu dureaza o vesnicie. Detaliile sunt aici.

d. Cu autobuzul dureaza cam mult, dar daca esti masochist poti incerca. Recomand, pentru un chin adevarat, luna august. Pe de alta parte, daca ajungi la Roma noaptea, s-ar putea sa nu ai alta cale, noroc cu autobuzul 40N. N arata tocmai faptul ca e autobuz de noapte. Nu te duce acasa dar din vreo trei opriri cu tot atatea autobuze tot ajungi undeva. Sper sa fie unde vrei tu.

Ciampino: o fi el mai mic si adapostitor de linii aeriene low cost, dar cine rade la urma rade in hohote mai colorate. Aeroportul din Ciampino e mult mai aproape de oras!
Problema lui e ca nu opreste prin apropiere vreun tren care sa te duca in Roma, dar exista tot felul de autobuze care opresc fix in fata, deci nu vei fi in mijlocul desertului. Vezi la iesirea din aeroport, la biroul de informatii, ce si cum.
Cu taxiul te va costa mai putin, linkul de mai sus e folositor si pentru aceasta varianta.

No, ai ajuns in oras. Esti fericit? Vezi, nu te prosterna la columna altuia si nu te mira ca au disparut dacii! Reper: a lui Traian e fix langa celelalte ruine, e bine ca am facut precizarea, nu?

Unde mani peste noapte, cand mergi la Roma? Ai bani? Popas la Hotel de Russie, dar iata ca cine ar merge acolo nu m-ar ceti pe mine. Sa oprim demersul inutil, deci.
Altfel: mergi pe BBplanet si cauta. Dar din timp, nu cu o zi inainte, ce naiba?
Nu te mai bucura copilareste ca ai gasit langa Termini\ ca nu e deloc zona ideala. Si nu pentru ca as fi cu nasul pe sus: in zona colcaie tot felul de ciudati si nu vorbesc aici de funky people all around. E murdar, zgomotos si ideal pentru a fi numit "furnicar de Gara de Nord". Ca sa-ti faci o idee, pe aici boleau pe unde apucau, si mai ales pe bancile din fata de la Radisson SAS, in urma cu 10-15 ani, albanezii veniti cu barcile ( ilegal) in tara. Capac la toate, aveau si holera. Trastevere e daca vrei sa te distrezi pana tarziu, si in Roma se poate, Vatican, daca esti cu familia si vrei liniste. Atentie, in general, cand rezervi hotel/hostel/apartament: citez dintr-o prietena (in viata, deci): italienii sunt buni pe marketing. Vezi ce parere au altii despre locul ala, ca fotografii frumoase poti vedea si altundeva, nu pe site-ul de unde vrei sa-ti gasesti un hotel. Vezi ca micul dejun inclus nu e potolul ala de l-ai pozat la all inclusive in Bulgaria, din care ai luat si in camera, ca ti-a placut. E un croissant, o cafea, un suc de fructe si un servetel. Te-ai sters frumos? Putem continua!

Cum sa te misti prin Roma.
Cu metroul nu faci multi purici si e de inteles: cum vor ei sa extinda reteaua cum opresc sapaturile, ca dau de cine stie ce ruine. Pana se intrunesc comitetele de analiza, timpul trece, mergi cu autobuzul ori cu tramvaiul. Vezi ca nu vin des, apropo. Ca sa afli unde poti ajunge si cu ce anume, ce abonament sa-ti faci ca doar n-o sa dai 1 euro de cate ori te urci in caruta, vezi aici.

De mancat bine n-o sa mananci in centru si in localurile care te imbie cu meniuri in engleza.
Alea-s pentru habarnisti. Clar iti trebuie recomandarea cui a mai fost pe undeva, altfel te mananca ei pe tine, nu invers. No, poate iti plac mancarea cu gust de hartie si chelnerii satui de viata? Uita ce ai citit aici si fa ce vrei, doar n-o sa va duc cu forta la cantina!Eeeeeee!

Daca sarbatoresti ceva si poti plati mai mult decat de obicei mergi la Checco er carettiere
Rau nu are cum sa-ti para, decat daca-ti cade in cap un tablou, altfel nu vad de ce.

Mie imi plac salatele de la Difronte, de pe Via della Croce, dar si alea de la Gusto, asta daca esti pe langa Piazza di Spagna. Gusto e un restaurant cu biblioteca si magazin de bunataturi, cu un anume specific pe terasa si altul in interior (unde e si mai scump, daca ma intrebati, dar mancarea tot buna e. A, ca era sa uit: e fusion, nu tipic italian)
Tot in centru, tot mai spre fusion, e si Ditirambo care, capac la toate, nici nu e scump. Ma rog, poate nu mai gandesc in termenii vostri, dar oricum
 Sicilia in bocca, dar, precum vedeti pe site, nu prea e aproape de centru. Dar cine stie? Eu ma dau in vant dupa Risotto ai sapori di Sicilia. E cu citrice si parmezan. Si cu secretul bucatarului pe care sunt cat pe ce sa il aflu, daca mai iese mult la fumat tocmai cand sa plecam noi. Si daca ne mai intreaba ce am mancat si daca ne-a placut. Altfel nu pot sa-l iau de scufie si sa-i pun veioza in ochi.

PIZZA
Ce pizza iti place? Aia cu blat subtire sau cealalta? Daca esti din prima categorie, la Roma ai nimerit bine. Daca te supara nimicnicia blatului, pizza napoletana, adica aceea cu mult aluat, nu e chiar asa de negasit la Roma.
Eu ma dau in vant dupa cea de langa blocul nostru, dupa aia luata la bucata, din locurile unde scrie Tavola Calda si chiar si dupa cea de la Rossopomodoro. E o retea. Vezi la ei pe site care e mai aproape de tine. Bineinteles, poti face treaba asta si de la Rejkyavic, ca pana si acolo este rosia rosie, dar aici vorbim despre Roma, da?
Cafeaua se bea la restaurant, dupa masa, ori intr-unul din cele 154387654087 de baruri peste care vei da la tot pasul. Atentie, poate ma repet:  o ceri la masa doar daca te dor picioarele si ai de gand sa platesti pentru asta. Luata la bar e mai ieftin si e logic de ce: nu sta sa te serveasca nimeni.

Altfel, pentru o cafea si un desert de valoare, mergi la Giolitti sau la Caffè Grecco, care e Capsa lor, ca sa fiu scurta si incoerenta in continuare.

Poate ti s-a facut sete? Apa sa bei linistit de la cismea si de la robinet, ca e potabila, nu glume de doi lei.

Mai lipseste ceva? Intreaba-ma, ca poate stiu si raspunsul.
Haida la Roma, mai ales acum in septembrie. E frumos, copacii sunt in floare, nu e frig deloc si, pana la urma, stramosii tai de unde vin?

Etichete: ,

i'm alive. how are you?

nu stiu altii cum sunt, dar eu am trecut cu bine peste sfarsitul lumii.evident, nu am scris despre asta inainte de teama sa nu crapam cu toti
i, muah!
Dedicatie *(prima si ultima celine dion aici, nu de alta:)

Later edit cu completari si ajutor extern (am scris cu rosu sa va sara in ochi, nu sa va sara ochii)

Etichete:

luni, septembrie 08, 2008

haida cu felicitarile!

Am trei Marii de felicitat, azi, toate de pe blogspot, he he.
La multi ani, fetelor!
Maria, Maria si Maria, adicatelea:) 
In ordinea in care le-am cunoscut, sa se stie!

cu ce se ocupa analizoru-mi auditiv

Acestea nu sunt nicidecum recomandari, ci doar melodioarele din bucla de azi. 
Dedicatie celor (rusine sa va fie, magarilor!) care imi trimit mesagii anonime intreband despre muzica.

Protassov- When we dance *nu am ce link sa va dau, iar melodia n-am de gand sa o pun eu pe net

Etichete:

sâmbătă, septembrie 06, 2008

e ceva suspect cu chinezii astia, va spun eu!

De cand cu chinezul de la Tirgu-Mures care a intrebat-o ceva in ungureste pe mama, de cand cu povestile cu chinezii in varsta de 120 de ani din Paris (ca aia isi lasa actele mostenire altora si, cum toti ni se par la fel, dar nu sunt, nu?), de cand cu chinezii pe care i-a vazut fratello in hotelul din Mamaia unde acum zece ani am manat noi peste noapte cateva zile, de ne-am ascuns si valizele si borsetele, sa nu ne taie si sa ne puna inauntru, eu am ceva cu oamenii astia si mai pot prezenta un motiv, in apararea spuselor mele..
Un cunoscut al mamei, care si-a petrecut concediul la Marea Neagra, a venit acasa mai gras. De vina e, cum altfel?, chinezul de la care omul isi cumpara, in fiecare zi, un kürtös kalács.

Etichete:

inapoi in timp


Nu stiu daca, in copilarie, sunt singura care ma intrebam cum o sa arat cand o sa cresc mare. 
Evident ca nu puteam prevedea cum va evolua moda, dar nu as fi fost cool, daca in anii '80 aveam si eu 25 de ani? 
Ce mai frizura, ce mai permanent!

Aoleu, mai tineti minte cand Frida din ABBA si-a facut permanent oaie?

Daca vreti sa va jucati si voi, mergeti aici.

Etichete:

vineri, septembrie 05, 2008

bataliile adevarate se poarta corp la corp

La ceas de seară, cu ditamai ulcica de ouzo pe măsuţă, în căsuţa ascuţită din lumea vocalelor, i şi cu y îl descopereau pe Sun Tzi.

Sa atacam cu tot ce avem mai puternic in punctele slabe ale inamicului! au strigat amandoi exact in acelasi timp, ca si cum vocile lor launtrice ar fi fost una (nu-si puteau explica, de fapt, cum de avura revelatia care, sa fim seriosi, nu poate fi decat cel mult rezultatul unui rationament ce poate fi facut si dupa un pahar cu vin, darmite dupa mult mai puternicul ouzo.) Dar cine sa fie inamicul? Cine sunt prietenii lui?
Hmmm...a, sa incepem cu a! Un ac de-am avea l-am putea intepa unde e el mai rotund!
Y isi imagina cum si-ar putea implanta coarnele-i in membrana fina a mai marelui a. Si nici macar nu e mai mare, isi spuse imbufnat. Daca ne masori in lungime, eu stau lungit pe doua linii din caietul de scriere de clasa I. Iar latimea trebuie sa fie aceeasi, dragi elevi, asa ca na, sunt mai mare decat a!
I il batu pe umar : vezi ca nu lungimea conteaza. Pe tine de cate ori te pomenesc oamenii si de unde stim ca e vorba despre tine si nu de mine? Nu-i nimic, esti prietenul meu, ii putem face sa creada ca spun yar si yar sau ynfynyt. De altfel, sa stii ca astazi multi copii scriu asa si n-ar trebui! Y nu putea sa riposteze. La o adica, daca prietenia lui i se va dovedi falsa, dupa ce impreuna vor fi invins macar 2/3 din regimentele dusmane, lovitura decisiva va fi taman inlocuirea lui i cu y si va duce, desigur, la suprematia lui. Capitala lumii se va muta la New York si toti vor fi fericiti. Nu era nimeni prin preajma sa auda gandurile lui y, ca sa-l intrebe cum anume va veni si mai ales cum se va manifesta fericirea planetara, in urma acestei victorii. Sa trecem mai departe. Noaptea e un sfetnic bun, dar ii va ajuta si pe cei doi pehlivani?
***
Cantitatile decurg din apreciere, cifrele din cantitati, comparatiile din cifre si victoria din comparatii mai buchisi y din maestrul Sun Tzi, bucuros parca de multitudinea de i din citat.
- Habar n-ai ca poate in original lucrurile nu stateau asa, bombani i, caruia numai de trufie nu-i ardea acum.
- He he, de parca Sun Tzi ar fi scris in alfabetul latin! i-o trantise y care, cu creionul in mana desena vaporase, a flota razboi, se pare.
- Cine sunt cei mai latini dintre latini, intreba intr-o doara i, caruia ii venise in cap ceva, dar parca nu voia sa-i spuna lui y. Amaratul, isi spuse i, ba cu gandul la el, ba cu gandul la y care credea ca razboaiele se poarta cu creionul pe servetele mototolite.
Dornic sa-l maguleasca dar si sigur de exactitatea raspunsului sau y striga, asezandu-si creionul dupa ureche:
- Italienii! Si numele lor incepe cu i, am putea avea noroc daca mergem pe mana lor!
- Ditamai norocul, ce sa ne mai facem! Tu nu vezi ca e si a pe acolo?
- Da, dar a rar umbla de unul singur! Ia sa vedem in ce anturaj se preumbla a prin peninsula.
-Mamma mia! Ce spui de m? Ne putem masura fortele cu el? Noi doi l-am putea impresura si i-am raschira picioarele una doua!L-am face o rama amarata si sa vezi tu cum ar intra in pamant de rusine!
- Hmmm, m e cam puternic. Pe fata lui i se citea ingrijorarea ca furnica de y s-ar putea arunca cu capul inainte in fata elefantului si s-ar duce naibii alianta lui, si asa fragila. Cum sa-ti unesti fortele cu un naiv, ca prost nu e cazul sa-i spui lui y, si apoi sa dai lovitura pe care doar tu o vei crede de gratie?
I cantari mai bine si se puse pe scris. Italienii il vor ajuta!

Dragii nostri,

Suntem la ananghie. O mana de ajutor daca ne dati, va vom fi recunoscatori si strigatul vostru de bucurie va putea fi, de acum inainte, iiiiiiiiiiiiiii !
(din darnicia noastra intinsa ca o branza de care va place voua, hai sa spunem scamorza, era cat pe ce sa adauge y cu creionul muiat in gura, dar i ii dadu peste degete.
- Nu putem sa-i suparam acum, tu chiar nu pricepi in ce ne-am bagat?
***

In asteptarea unui raspuns, y continua sa-si noteze sfaturile lui Sun Tzi. Le retinea si le scanda exact pe alea care credeau ca ii sunt ab-so-lut necesare, spre supararea lui i, pe care il durea putin punctul, poate de la prea mult ouzo si gandit negativ.

Cel care este prudent si asteapta un inamic imprudent va fi victorios, silabisi grecul cu mare satisfactie, exact cand un grup de savanti de la Inalta Academie italiana...si aici nu se mai putea citi nimic din scrisoare, din cauza unei pete de grasime cine stie cum ajunsa pe plic, parea sa-i scrie acelasi lucru.

Am profitat de slabiciunea unei prime consoane aflata in relatii trainice de prietenie cu numita a, cu care va aflati intr-un conflict care, din fericire, nu a atins valente...nici aici nu se mai putea citi nimic....si..y si i, sau i si y, nu-mi dau bine seama, strigara neputinciosi: am invins, deci? Dar pe cine?!

Si, cum nu-si mai permiteau sa-i deranjeze, au luat legatura cu Institutul Galilei, cel pentru limba italiana.
Istituto della lingua italiana Galilei, spuse ca un robot fiinta umana care ridicase receptorul.
Y tranti receptorul, speriat.
Mai suna o data, dar domnisoara de dinainte, parca stiind ca interlocutorul s-ar putea teme de salutul ei, intreba, in italiana, desigur, daca vrea sa-i trasfere legatura.
Y isi drese vocea.
Femeia reveni: eventual doriti la ministerul trasporturilor?
I, care auzise totul, doar isi pusese punctul aproape de urechea lui y, incheie chiar el convorbirea, il lua pe y de coarne, il pupa zgomotos si ii spuse cu glasul sugrumat de emotie:
- Am reusit! Italienii ne-au ajutat cum nu nici nu ne-am fi putut imagina! I-au dat in cap nemernicului de n!
***
Trateaza bine pe prizonieri si ai grija de ei, isi continua y lectura, stiind foarte bine ca in razboi nu trebuie sa te bucuri la fiecare mica victorie si ca, mai ales, nu trebuie sa ai teama ca inaintezi prea incet ci, dimpotriva, sa te temi daca te opresti. Consoanele erau mult mai multe decat ei, basca vocalele inamice!
- Eventual sa apelam la cifre? adauga ingandurat grecul.
- La cele romane, desigur, prietenia celor din peninsula e nepretuita! spuse i, hotarat sa faca ceva cu punctul care i se umflase peste masura, nici el nu stia de ce: a bucurie sau din cauza bauturii?

N urma sa fie trimis in cateva ore pe insula unde i si y se pregateau sa mearga la culcare. Soarele era deja de doua suliti pe cer, ei duhneau a bautura, iar consoana eliminata cu marsavie de italieni dintr-o sumedenie de cuvinte* se pregatea de razbunare.
Habar n-au ei ce rana adanca au zgandarit!
______________________
Pentru cine nu e la curent, zazania din alfabet a inceput cu Galceava vocalelor, dupa care a intervenit Revolta lui i.

* Asa cum veti vedea si pe un dictionar italian etimologic online aflat aici, transfer, transplant, transport, institut si multe alte cuvinte de provenienta latina nu il mai contin pe n. Asta desigur spre indignarea mea care, de cate ori vad aceste oribile cuvinte, am impresia ca sunt scrise in bataie de joc ori de vreun elev repetent. Promit sa nu iau creionul rosu cu mine prin oras si sa ma apuc sa corectez!

Etichete:

joi, septembrie 04, 2008

cu ciorap-gatlegau sau e la moda s-o ai mica


Domnilor, lasati tampeniile si dati fuga la magazine. Care nu puteti, hai cu clicku' si modernizarea, ca sunteti total pe dinafara, pun ramasag pe ce vreti!

Daca vedeam un singur cetatean astfel dotat, nu ma speriam, dar aici e ditamai epidemia! Se intinde moda obiectelor de tipul celui pe care il vedeti in poza mai ceva ca o eczema! Rapid si sigur, curentul sosetelor atarnate de gatul omului la costum prinde la toate paturile (eu chiar vad paturi din lana pufoasa de cate ori aud cu paturile sociale! Evident, cele de jos sunt mai rapanoase, cele de sus sunt cergi faine de Maramures, eventual dungate)

Revenind: nu mi se pare OK sa iei sosetele bunicii si sa ti le pui la gat. Iar daca hai batrana s-a prins si nu te-a lasat sa dai iama in sertarul cu ciorapi, la fel de ne OK mi se pare sa dai banii pe asa ceva. Plus ca multi dintre cei vizionati de mine se apuca sa-si faca ditamai windsorul (nodul) la ciorapul asta impletit in bob de orez (v-am zis ca tricotez profesionist, sper) in loc de unul simplu, care iar ma duce cu gandul aiurea, recte la cravatele din piele pe care le-am purtat si eu, in casa aflandu-se patru, eu apeland cu drag la aia rosie, la sfarsit de trimestru, la intrunirile tovarasesti (dans adica, tinereilor!)
Povestea din lateral, lata de 4 tzentimetri si jumatate uite acolo jos costa 17 euro 50. Ca e la reduceri, pe eties!

Etichete:

marţi, septembrie 02, 2008

mituri daramate



ca toti dintre voi (presupun, deci mai bine nu incepeam asa, de fapt), s-a intamplat ca, iesind in afara tarii, sa raman oarecum dezamagita ca lucrurile pe care le stiam atat de bine din atlase, enciclopedii si documentare, erau mult mai mici, ca sa nu mentionez ardelenescul puretze aici.



No, tot asa si cu Tibrul. Nu ca nu m-ar fi miscat toate povestile si legendele din jurul lui, nu ca nu as fi invatat atatea despre fluviu, in ultimul timp, dar de unde Tibrul ii tinea pe etrusci departe de latini, unde ii inspaimanta pe romani cand isi trimitea apele pe strazi, a ajuns cum il vedeti in stanga.


(Pentru cine a fost in Tirgu Mures, ma scuzati, imi aduce aminte de Poclosh.)

A, exemplu pentru ce stia Tibrul cand era in puteri, cu 140 de ani in urma, in Piazza Navona, la doua sute de metri de malurile raului, pe peretele unei biserici e o placuta doveditoare. Reper: cotul domnului din stanga, care se ferea sa nu-mi strice mie opera de arta :)

Etichete: ,

Cine-s eu

  • Sunt Monica
  • Din Tirgu-Mures, Bucuresti, Roma, Ciudad de Mexico, ubi bene, Mexico
  • cine? eu?!
Semiprofilul meu
sunt pe ro20.ro sustin blogosfera femininaCartea din GeantaNu Fi Pungas !
    adica mai pe scurt
    Page copy protected against web site content infringement by Copyscape Blogarama - The Blog Directory