GO VEGAN!

vineri, noiembrie 30, 2007

nu-i lucru mai bun pe lume


decât căderea în păcat (Doamne, iartă-mi lăcomia, promit să nu mai calc strâmb...pentru o perioadă măcar!)

Etichete: ,

la Viana


o fost aşa de frig că oamenii or început să meargă pe pereţi!

Asta neoficial.

Oficial, cine o fi fost pe acolo îi ştie pe cetăţenii în şir indian din Museums Quartier.

Etichete:

Andreea...Andrei...




la multi ani!

pierdere, la intoarcere

m-am întors. toate bune şi frumoase, mai ales că aici e puţintel mai cald:)
am de semnalat o pierdere. O oră. Noroc că e aia câştigată la plecare:)
glume de curtea şcolii, ştiu
.

Etichete:

luni, noiembrie 26, 2007

ma scuzati

nu rezist mult la vremea aceasta:)
hălăduiala continuă! haidi pa!

deci carele...

...sunt o cauză pierdută. Pentru că tot vorbesc cu ''deci carele'', când am deschis mailul înainte, mi s-a părut că Guglea mă anunţă că deci carele nu am niciun mesaj nou.
E ca în Bridget Jones.

"azi"


Am apărut pe la 8 dimineaţa. Numele mi l-au decis sub un pod, că mama nu era sigură că vrea să mă cheme Steliana, să-mi zică Liana şi să fiu o dodoloaţă, dacă o fi să fiu fată şi nu băiat cum aveau şi mai voiau. (Habar n-avea mama atunci, dar o legătură cu Stelian tot am, că de Sfântul cu pricina am apărut) Şi Monica mi-a rămas numele. Au aflat că port botoşei roz abia după, că la vremea aia cine să facă previziuni, în lipsă de aparate şi vise frumoase. Şi în prima zi nu am mâncat nimic, adică ce, linguriţele alea de ceai (mama se teme că era din ăla rusesc, negru) nu-s mâncare.
Şi apoi, na, viaţa, ce vreaţi?

duminică, noiembrie 25, 2007

m-am intors

veştile sunt aşa:
Am aflat de europene, brusc, la întoarcere, după aeroport. Sediul PSD era luminat în roşu, mai încolo, albastru, lumina noaptea PNL. Eu luminam din interior.

Nu mi-am consultat emailul, nu am intrat pe blog, am făcut poze, nu m-am gândit o secundă la Elodia.
M-am aburit şi m-am înmuiat în ape termale ca un pensionar de lux de pe la noi, ca unul ordinar de pe la ei, am mâncat la ore fixe, nu m-am enervat o clipită şi mi-am mai auzit şi sintagma: this is how our life is supposed to be everyday!
Fapt pentru care mă gândesc la alt job, dar la ce? nu aş putea să devin rentieră?dolcefarnienteuză?


În stânga, exemplu de răsfăţ. Se scrie Gerbeaud, dar ungurii îl pronunţă, de când am auzit-o eu pe bunica prima dată povestind de prăjiturile de acolo Jerboooooo.
yummy, da.

Etichete: ,

miercuri, noiembrie 21, 2007

alivoar, pa!

la parlament nu se coc prea multe

... sunt preferate prăjiturile cu foi Lica.
Vin sărbătorile, vor umbla şi platouaşele* de la un birou la altul.
Deocamdată se caută reţete.
Pe banii noştri, copilaşi, pe banii noştri, în programul de lucru!

doamnelor si domnilor

În această seară pe CuratMurdar numai lucruri aşijderea!
Eu am cotizat cu un oftat adânc. În timp ce noi ne dăm pe internet cum ne dădeam cu sania pe derdeluş în copilărie, la Roata de jos, în Giurgiu, tot satul s-a strâns în faţa primăriei, auzind că vine internetul. M-a cuprins amărăciunea, din cauză de context. Şi tot pe Stalin l-am bodogănit. Dar citiţi tot numărul, ce ne tot lungim aici!

Etichete:

disparuti


din capul meu:
Screech, Ian Ziering, blondul din Beverly Hills, Ambra cu non e la rai sau cum ii zicea, Daniela Gamulescu de la TVR, Jovanotti, Pocorschi, unde e Pocorschi?, Dudu Georgescu(era, azi-noapte, într-un documentar pe TVR) şi mai completaţi şi voi.
PS: nu, Marian Nistor NU a dispărut!

marţi, noiembrie 20, 2007

de seara

apă de trandafiri, cu Lila Downs

Etichete:

m-au gasit!

Şi nu era dimineaţă mai frumoasă ca asta, pentru stat în casă!
Dar a trebuit să sune interfonul (am uitat să opresc zgomotul, preventiv), am întrebat speriată cine e (cine să mă caute acasă, unde sunt vremurile alea?) şi răspunsul m-a speriat şi mai tare.
Aş fi vrut să-l sun pe tata, să-i spun că sunt la ananghie. Să sun la jurnalişti, să-i rog să NU vină. Aveam atâtea telefoane de dat!
Noroc că de la vecini vine zgomot de raşchetat şi, când m-am mai liniştit, am făcut legătura.
Nu era Parchetul. Erau muncitorii cu parchetul pentru vecini. Or fi sunat şi la ei, dar cine să audă clopoţelul, de la atâta zgomot?

Etichete:

luni, noiembrie 19, 2007

cum am ras cu totii, desi de noi era vorba

Teatru, domnilor şi domnilor, nu brigada artistică. Nichita Stănescu, nu fitecine. Actorie, nene:) şi o trupă de adolescenţi. După ce plânsese sala cu noi la Sighişoara, a venit şi invitaţia din oraşul în care se născu poetul şi mândri ne mai simţirăm. Anii '90, descoperiri, turneu. Era turneul nostru! Ah, mama, plec în turneu! (Nu m-a lăsat. Am fugit de acasă. Era a doua oară. Vorba vine, cum e când spui unde mergi, nu eşti lăsat să pleci din casă şi totuşi pleci, şi nu vine nimeni să te ducă de mână acasă?) La Ploieşti, mă iertaţi, spălările de bani ale organizaţiilor de tineret, că altfel nu le pot denumi, dacă le mai ţineţi minte. Un fel de festival de două zile la Casa de Cultură, cu dans artistic (chiar, unde sunt trupele de dans modern, alea cu trei fete îmbrăcate ţipător, cu o chestie legată în jurul capului şi cu o coregrafie furată din videoclipurile Madonnei?). Noi, cu Nichita al nostru, eram, de la o primă până la o ultimă privire, o ditamai nucă de cocos în peretele Sălii de cultură. Ăia aveau trupe locale, dansuri moderne şi Gheorghe Gheorghiu cu Vasile Şeicaru, noi aveam poezie:). În sală, public din ăla, de grădina de vară din staţiunea Eforie, dacă o mai fi existând (grădina, nu staţiunea.) Noi porneam epopeea din mijlocul publicului. Care cum începea se ridica de pe scaun şi scanda, să se audă peste tot, până ajunge pe scenă, unde ne aşteptau, norocul nostru nişte microfoane care atârnau din înaltul ceriului. Moment artistic! Pe rând, cu toţii am pornit spre tărâmul de scândură. Timp suficient pentru domnii din public (tineret nu vă imaginaţi că erau prea mulţi adulţi pe acolo!) să pregăteasca multitudinea de cocoloaşe de hârtie. Unul câte unul s-au aşternut ca neaua (poezie!) pe scândura frumos spălată cu motorină, dar noi ne continuam stoici momentul. Până la momentul când, naiba ştie care era scopul artistic, pe la mijlocul montajului, unii dintre noi aveau norocul să poată ieşi în culise, aveau de adus înapoi lumânări aprinse pentru fiecare. În scopul finalului apoteotic. Care s-a fâsâit însă, ca să nu spunem că s-a terminat cu totul şi cu totul diferit faţă de ce avea liderul trupei în cap. Adică se făcea că ieşiră D. şi R., care au profitat de întuneric şi au început să se pupăceasca. Apoi E., care nu era deloc mulţumită de oraş, public, oportunitatea momentului dar, pe de altă parte, şi uşurată că nu mai e orbită de reflectoare şi îi poate vedea, acum, la faţă pe culţii cu cocoloaşele. Apoi eu, după ce urlasem cu puşca. Care, mă scuzaţi, deşi au trecut mai bine de 10 ani de atunci, când intru într-o criză, greu ies din ea, mai ales dacă e de râs. Pe scenă, L. şi A. aceşti tineri curajoşi, care recitau mai cu foc, parcă, sau aşa ni se părea nouă, de după cortină. Marilena lui Marin! spunea A. şi L. îl completa, fidelă textului. Lungi momente lirico-penibile. Până când, oameni cu cap, nu alta, cele două ultime redute în calea barbarilor, au cedat şi ele. Nu prin fugă, că e ruşinoasă. Au comis un act condamnabil. Reprobabil. Îngrozitor. În oraşul lui Nichita, într-o sală unde, poate, a intrat şi el, A. şi L. au înţeles că o poezie poate fi o strofă. Că o strofă poate ajunge vers, că un vers poate fi înlocuit cu un cuvânt. Nu s-a ajuns la litere. Dar ei au fost bravi. Noi ăştialalţi, care am renunţat mult mai uşor, suntem de arătat cu degetul. A. şi L. nu. Au înfruntat vicisitudinile şi au dus la capăt povestea. Nu ştim dacă a apreciat cineva.Dar acea latură rezistentă din cei doi e demnă de aplauze, să nu mă ascund după piersic. Ca dovadă că acum A. e doctor în chimie şi adresa lui de pe internet se termină în yale. edu. iar L. e în Parlament.

Etichete:

Prostii

Proştii nu ştiu ce e acela dialog.
Proştii, dacă sunt contrazişi, râd că ai ciorapi verzi.
Proştii nu au simţul umorului. Au bancuri de curtea şcolii şi nu percep nici măcar băşcălia, darmite ironia fină.
Prostului, dacă îi spui că şi-a pus cizme de cauciuc la operă, îţi cere să-i trimiţi urgent o poză cu tine. S-ar uita drept la ea şi nicidecum în jos, la încălţările lui.
Prostul, dacă îi spui că nu-ţi place un tablou, îţi spune că eşti invidios. Pe pictor, pe cel care a făcut rama, pe cel care a stat nemişcat ore în şir să pozeze, pe cei de la muzeu. Pe toţi rişti să pari că eşti invidios, doar pentru că nu eşti de acord cu ceva.
Proştii sunt mulţi şi scriu cu majuscule. Pentru ei eşti brusc Moni, scumpi, de parcă ţi-ai ros coatele pe mesele din aceeaşi sală de lectură.
Proştii, în schimb, chiar de sunt mulţi, nu sunt decât atat. Proşti şi mulţi. Masă de manevră. Fericiţi, în schimb, am citit eu undeva.

vineri, noiembrie 16, 2007

azi-dimineata in intersectie

Monica dădea discret din cap, ca un canar, pe melodia asta.
Spre mirarea şoferului merţanului cu număr b 20 wp* aflat pe o virtuală bandă a treia, ca să-şi ducă şefa, o cucoană urât oxigenată, blondă, păr lung, ce s-ar vrea Elena Udrea dar nu e...la serviciu-i mahăresc. Am dat o parte din număr că vreau să-l ţin minte. Să-i scriu cu pastă de dinţi, cândva, pe uşă. Dar nimic urât. Nu ştiu, o ecuaţie.Dar mai bine nu.
Deci: a fost odată...

Etichete:

carele m-ati intrebat ce vreau

...pe uişlistul meu, iacătă:

- cărţi. dar mari. frumoase. cu supracopertă. oops, vreau istoria frumosului dar mai ales pe cea a urâtului. ale lui nenea de la bologna
- dispozitiv pentru timbre seci, cu numele sau iniţialele mele. scrise cursiv.
- site-ul meu
-să mă fac bine
-jeanşi
-coca cola la cutie
-gumă de mestecat 10 biluţe colorate
-ascuţitoare

o crestere cauzata de o invitatie?

După ce Clitemnestra a fost OM şi m-a chemat la un fornet şi o cafea (de fapt m-am cerut eu, când am auzit ce faină poate fi invitaţia asta şi mai ales că nu am răbdare pentru peştele acela de pus pe televizor), Fabricantul maghiar de produse de patiserie Fornetti, unul dintre principalii jucatori de pe piata pateurilor congelate din sud-estul Europei, va creste capacitatea lunara de productie a fabricii din sudul Ungariei, pentru a acoperi cererea tot mai mare din Romania si Bulgaria. Ştirea apare în Business Standard, deşi cauza principală, recte invitaţia femeii, nu este menţionată.
Clitemnestra, te rog să mă chemi la plajă în Malibu- Ialomiţa.
Pe ceilalţi mâncători de forneţi îi conjur să găsească bucuria fructelor, legumelor, cartofilor şi orezului. A merelor coapte cu scorţişoară, a nucilor şi roşcovelor, că pe vremea când se mâncau doar din astea de diabet şi cancer nu s-a auzit.
Mă oripilez, bre, când vă văd la cozi, dimineaţa pe stomacul gol înainte de serviciu, mă oripilez şi la prânz când vă văd cu din astea, ruşinaţi că dacă vă duceţi un sandviş de acasă or râde colegii de voi. Dar la spital colegii ăia vin cu compot, dacă Doamne fereşte?
Hai gudbai şi post negru, din când în când!

Etichete:

dati-mi calul inapoi...

...calul meu albastru. Ascultaţi, dar!

De weekend,
Adriana Ausch, consăteana mea de Târg de pe Mureş, colegă de liceu, dar peste generaţii, arhitectă, plecată peste mări şi ţări, dar mereu aici. Ascultaţi şi asta, dacă vreaţi.


Etichete:

joi, noiembrie 15, 2007

demisolul meu cool, pipi, vecinii si viata boema

amintiri din tinereţe:)

priviţi-i pe vecinii mei.
Aici. O ştire vorbeşte despre evacuarea a 50 de persoane* care locuiau fără acte în ditamai căsoiul de pe Calea Moşilor, colţ cu blocul în care am şăzut câteva luni.
Erau oameni paşnici, ce să spun.
Eu şădeam în demisolul meu cool şi liniştit, ei în căsoiul lor insalubru, grămadă.
Eu citeam în demisolul meu liniştit, ei şădea la poartă şi râdea.
Eu deschideam geamlîcul să aerisesc, ei aruncau gunoiul. În faţa geamului meu, chiar sub inscripţia cu interzis, bla bla.
Eu veneam noaptea târziu acasă, ei nu se legau de mine.

Când bătea alizeul nu ştiu care, din curtea lor mare veneau la mine mirosuri galbene, de 3,14 x 2.
Eu m-am mutat.
Ei au o problemă şi zău dacă-i văd rezolvarea. Căci nu e roz nici să-i dai afară din imobilul pe care zău dacă proprietarul nu va trebui să-l demoleze, că acolo terenul e important, fără să te gândeşti puţintel şi la ei, că nu de bucurie stăteau oamenii acolo.
Mixed feelings, deci, din partea mea.
_________
* la şcoalele mele înalte am învăţat că nici adevărate de ar fi, anumite lucruri nu trebuie relevate. nici măcar apartenenţa la o etnie.

Etichete:

sa calatorim de mana (in dormitor)!

Din ciclul cu ce se mai ocupă internetul, astăzi vă povestim despre un site care te întreaba unde eşti, să te f...? În engleză, WAYN, prescurtat.
Ideea e că mergi acolo, îţi faci un cont, pui poze, te lauzi pe unde eşti, pe unde mergi şi pe unde ai fost, şi îţi faci o mie de prieteni, tu!
Vă aşteptaţi, poate, ca acolo să existe un vast schimb despre idei de călătorie, ponturi de cazare, hoteluri mai ieftine, restaurante unde poţi mânca mai ieftin sau ceva total extravagant? Idei de la localnici, lucruri pe care să nu le faci, locuri pe care să le eviţi? Ete, fleoşc!
Uite-l pe Decky. Un mare globetrotter. A vizitat o singură ţară, dar ne avertizează de la bun început că poza e veche, ladies! Come on, Decky, you're looking for a shag, or what? Citatul lui e shit happens, when you party naked!OK, vine din Irlanda de Nord, viaţa lui e grea acolo, catolic fiind. Să-l scuzăm şi să-l ierte Hăl de sus.
Mai departe, să cunoaştem feteleeeeeeeee!
Din Jamaica, numai şi numai pentru voi, o fată care vrea să vadă lumea. Păcat că nu spune asta chiar ea! Băieţii o ştiu drept, citez, a cool chick, easy going and spunky! şi nu pot fi departe, din moment ce fata spune clar că se relaxează şi face party cel mai bine In my bed, patul ei, patul ei. Elaine, din Noua Zeelandă e mai generoasă: My home...Ur home maybe? Pe pian, te rog, pe pian!
Cum nu mi-aş face cont acolo nici să mă pici cu ceară, cercetarea mea continuă cu mărturii luate de la oameni dezamăgiţi, mai întâi. Măritişurile la final.
Uite-o pe Lissie. Lissie a gustat. După ce au tot bombardat-o prietenii că să-şi facă un cont acolo, a cedat nervos (ha ha) şi s-a dus. Au început abordările. Doar era fumeie. Într-o singură zi, 27 de mesaje de la tot atâţia bărbaţi. Dar cum mai călătoreşte lumea, soro! Ea, in her twenties. Ei, unul de 52 de ani, altul de 47. Unul îi dădea, deja, mailul personal, simpatic, pentru un călător. here_to_xcite_u pe hotmail sau ceva de genul.
Aproape trei mii de români se întreaba pe unde-s ceilalţi.
Toţi cu rucsacul în spinare, vedeţi şi voi prin poze. N-aş vrea însă să stau lângă fata asta în tren. Şi nici cu băiatul ăsta, chiar de nu-i pui de dac, dar e numa' muşchi, numa' muşchi. De la bagaje, bre. Ia uitaţi ce are pe desktop. Peisaje pe care vrea să le exploreze!
Generalizez??

Etichete: , ,

miercuri, noiembrie 14, 2007

ira...

Voi stiati ca a murit Ira Levin?

blogulici

deci carele GRAMO, am inovatie de adus la dictionarul ala! ca in titlu. se refera la ce rezulta mai jos. (vai, cata precizie)
Despre noul coleg de blogosfera, caruia n-o sa-i spun, hai LOL, Ioane, pe ce te bazezi cand scrii asta?, a scris cel mai bine Florin Negrutiu, in Gandul. Vizualizez!
Ilici, Ilici, ueber alles!

Etichete:

desene animate!

Cine-l iubeşte pe Oblio? Cine?
Desene animate, in gara la Uricani, jurnalul unui posesor de Peugeot,dive, popi, tarie, Bahmuteanu, auzi cu capul si meditatori la fotbal. toţi şi toate se întâlnesc, bre, de o oră deja, pe CuratMurdar. Ai citit, da?

Etichete:

marţi, noiembrie 13, 2007

ai grija, femeie...


...ce pui pe tine când te duci la biserică şi şterge, naibii, rujul, cum pupi crucea cu el, aşa?

Şi dacă nu, dă repejor fuga la St.Petersburg! Ai magazin cu de toate ca să-ţi fie duminica mai tihnită lângă amvon.Au băgat şi colecţia de iarnă, au cămeşi şi numa'fuste, ţi-am zis să dai pantalonii ăia jos! şi toate-s din lână-lână! Şi nici nu-i scump!

Apropitara e nevastă de popă şi ea, şi în multe dimineţi de duminică a trântit uşile la dulap că nu ştia cu ce să se îmbrace la slujba ţinută de bărbatu' său. Spirit antreprenorial, a început afacerile în '90, când şi-a deschis un magazin de cosmeticale. Dar a simţit ea, domnule, că nu face deloc bine societăţii, a zis kanieţ filma şi apoi a deschis butica asta. Se cheama 12 praznice, cam câte au ortodocşii peste an.
Hai, ţi-ai rezervat biletul de avion către mama Rusie?
Preţurile şi alte detalii despre primul magazin de veştminte ortodoxe de la Petrograd, aici.

Poza e făcută de Alexander Belenky de la The St. Petersburg Times

Etichete:

Graţie Luizei...

..am mai râs bine o tură şi înainte de masa de prânz (care azi nu e, dar rezistăm!).
vedeţi şi voi aici de ce nu s-o fi însurat Ludwig.
Mie îmi place faza de la min 1.34

Etichete: ,

ce frumos virus ai in par!


Stirea zilei vine de la China Daily care spune că în sudul Chinei tot mai multe elastice pentru păr se produc din prezervative reciclate! Hei, nimic nu se pierde! Totul se transformă, dar bacteria şi virusul rămân dârze în faţa schimbărilor! Chiar şi nenea HIV! Scandal! Păi, de exemplu, până ce prinzi tot părul cu o mână şi îl tot aranjezi cu peria cum ţii elasticul? Da! În gură! Autorităţile spun că poate nu-s chiar reciclate, dar sunt speriate şi ameninţă cu inspecţii, că prea strigă Globul la China, în ultimul timp, după scandalul cu jucăriile toxice.
10 elastice din astea, reciclate (Save mother Earth!) costă 25 de fen, în pieţele lor, adică 80 de bani de-ai noştri. Chiar aşa, or fi ajuns şi în Dragonul roşu deja?
Poza e de pe Reuters, din vară, din China, de la parada modei cu rochii făcute tot din prezervative. Dar nefolosite.

Etichete: , ,

dar poate nu stiati

noul subprefect de Călăraşi este Lilian Ostropel.

Etichete:

luni, noiembrie 12, 2007

o existenta complexa

Claudiu are 15 mături în debara şi o mai fo şi cu ghezăşu' până la Bârlad.
S-a întors în maiou şi cu două paporniţe cu sarmale. Ei nici chiar aşa, dar o poveste frumoasă vă aşteaptă aici.

Etichete:

adevaratii bani care vin de la google

ia poftiţi poveste!
O maseuză a primit de la Google milioane de dolari. Nu, nu din reclame. Femeia abia îşi revenea după un divorţ, trăia ca vai de ea, poate, şi s-a angajat maseuză la Google pe când compania avea doar 40 de angajaţi. Deci Vivi n-o ştie:)
I-au oferit 45o $ pe săptămână şi...ta taaaaaaam...acţiuni!
Femeia s-a pensionat şi şi-a vândut acţiunile. Acum are 52 de ani şi maseuza ei.
Povestea pe larg aici, în IHT

Etichete:

deci carele la asta nu va asteptati!


ia, sondaj! cine se aştepta la asta?
haida cu răspunsul!

Monica are (si) pantofi cu toc cui si varf ascutit. E bine?
Da. Monica spune. Monica trebuie sa si traiasca.
Da. Barbatii sa se teama de loviturile Monicai, de-acum.
Yeah, hot sexy chick!
Nu. Monica sa-si puna gumari, mai bine.
Da. Monica scrie despre Moartea piciorului.
Monica poate sa-si bage picioarele in ce vrea, dar nu in aia
Free polls from Pollhost.com



Etichete:

intrucat

- îmi place proza scurta
- îmi place Mark Twain
- îmi displace contextul România-Italia
Vă recomand următoarea povestioară a lui Mark Twain: Italiana fără profesor.
În engleză aici.

la prânz, supă

Saian Supa Crew - Angela

Mi-e dor, după şapte ani, de Paris, M6, l'ecume des pages, Les Deux Magots din colt, de Bar du Marche de pe Rue de Buci şi glumele aferente, de Cinema Odeon, metrou cu miros de pipi, Monkey Club şi Man Ray şi multe altele. Şi mai e atât de mult până la primăvară!

Etichete:

apreciez pozitiv!

citat găsit dând click pe următorul blog, sus, pe bară, obicei împrumutat nu mai ştiu de la cine.
Deci: "A human being should be able to change a diaper, plan an invasion, butcher a hog, conn a ship, design a building, write a sonnet, balance accounts, build a wall, set a bone, comfort the dying, take orders, give orders, cooperate, act alone, solve equations, analyze a new problem, pitch manure, program a computer, cook a tasty meal, fight efficiently, die gallantly. Specialization is for insects."
De aici, din Danemarca, adică.

Etichete:

ce personaj!


Răsfoiam FAZ şi am dat peste Ingrid Caven.
Ce viaţă!
A luat premiul Goncourt în 2000, recunosc, de aceea mi-o cumpărasem.

Fotografia e a Roswithei Hecke şi apare în FAZ, printre multe altele, aici. Ce frumos!

Etichete: ,

monica, puterile magice si khmerii rosii

în urma unui dialog dadaist cu un coleg, de la un joc de cuvinte am ajuns la Norodom Sianuk şi de acolo am întrebat (retoric, la ora aceea): chiar aşa, ce mai e cu khmerii roşii?
Răspunsul veni astăzi, în NYTimes.
Dacă mai aveţi întrebări şi vreaţi răspunsul prin alte ziare, menţionaţi aici, vă rog:)

Etichete:

de ce nu ma duc eu acum la benzinarie

...de teamă să n-o uit pe Goldie acolo.
Imaginaţi-vă că sunt oameni care merg la staţie şi nu, nu uită să plătească sau să dea bacşiş celui care şterge energic tot ce înseamnă geam pe maşina ta, ci îşi lasă maşina pe acolo. De parcă sunt multe benzinăriile plasate tocmai în mijlocul civilizaţiei, să uiţi de ce ai mers pe acolo.
I s-a întâmplat unui neamţ (germanii- fiinţe distrate?). Faza e că omul plătise plinul înainte să plece.
Povestea e de aici.

Etichete:

azi de dimineata....

Tentativa de răceală trecu. Am un fix, noroc că merge: ghimbirul.
De plăcut îmi place melodia asta. Dar şi versurile sunt ce sunt!
Vincent Delerm- Tes parents

Etichete:

iubirea e un lucru împiedicat


Priviţi, admiraţi, vizualizaţi situaţia!
Purtătoarea acestui pantof fuge în sala pavată cu marmură. E roşie în obraji, iubirea nu se poate ascunde chiar aşa uşor. El o aşteaptă şi mai că ar fugi în întâmpinarea ei, să-i uşureze chinul...Întinde braţele, dar, în momentul următor, capul ei intră îi intră în gură, pe jos se strâng dinţi şi stropi de sânge, roşii ca pantofii ei...Ea se împiedicase, exact cu un pas înainte. Urât moment.

Pantofii din imagine, încântare pentru ochiul omului obişnuit, altfel, cu opinca, merită orice preţ, nu? Mai ales pentru o asemenea poveste romantică. Inimoşii de la Chloe i-au făcut. La numai 463 de euro.
Sună acum, pentru o entorsă ca la manualul de ortopedie!

Etichete: