GO VEGAN!

duminică, septembrie 30, 2007

uff


nu mi-a ajuns asta, de câteva zile mai trebuie să sufăr şi pentru ce vedeţi în dreapta.

Etichete:

Fluierat de Monica at 9/30/2007 06:02:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

hai, tutti insieme!

Călătorie memorabilă cu tramvaiul 5, la Roma.
Intră băiatul cu chitara, cântă o serenata, îi zice apoi şi ceva cu Grecia şi Sagapo iar la refren dă un răcnet: Hai, tutti insieme! Evident că îmi venise criza de râs, îmi şi imaginam un tramvai întreg cântând şi dând lateral din cap pe ritmurile chitaristului. Nici nu-mi revenisem bine că în urechi mi-a intrat Aseară ţi-am dat o gladiolăăăăăăăăăă.
Şi totuşi, fizionomia nu-l trăda!

Etichete:

Fluierat de Monica at 9/30/2007 05:58:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

intronizarea mamii lui de cuvant

...pe bune, de două zile doar asta aud. Dar înjilţuire ce are? dar întronare? întaburetare?
un cuvânt urât care nici măcar nu e un cuvânt! în ce dicţionare apare, domnii cu limbaj arhaic de la Biserica ortodoxă rumână?

Etichete:

Fluierat de Monica at 9/30/2007 10:11:00 AM | | Comentezi?! | Ai legătura!

ce frumos!


Radu Beligan, povestind că îi trimisese unui actor un proiect.
" ... L-a luat, s-a asezat pe o banca intr-o gradina publica, l-a citit tot si mi-a telefonat imediat. "
Câţi mai spuneţi, astăzi, grădină publică, unui parc?

tabloul e de aici

Fluierat de Monica at 9/30/2007 08:43:00 AM | | Comentezi?! | Ai legătura!

leapsha pe jucate

Monica, vii afară la joacă?
...dacă vrea Gramo să ştie cum mă jucam eu, nara-voi!
Inima tuturor vârstelor, copilăria, bate şi acum repejor, când mă gândesc cum mă jucam, cu ani şi ani în urmă. Şi o mai fac, dar staţi să vă povestesc!
în casă
Micuţă de tot: cu ce îmi atârnaseră părinţii deasupra capului, în pătuţ. Pătuceanul era din lemn alb vopsit, cearşafurile cadrilate, pe albastru, cu elefanţi roşii brodaţi chiar de mama mea. Nu neg că oi fi gângurit ceva şi pentru pachidermele din tercot.
Păpuşile, le ţin minte şi acum: una mai rotofeie, fără nume, cu rochiţă crem cu găurele, nu prea îmi plăcea de ea, dar o ţineam pe lângă Mătuşa, aşa, în antiteză. Am fost bună şi cu ea, totuşi: doar o spălasem cu grijă cu hârtie igienică înmuiată bine în parfumul mamei. Mama s-a supărat, zău dacă pricep de ce. Mătuşa, deci. Avea pielea puţintel creolă, părul aproape alb, fapt pentru care, prin asociere cu mătuşa Octavia, avea să se numească aşa. A înfruntat stoică vicisitudinile convieţuirii cu mine: machiaje cu carioci, cercei din piuneze colorate, tunsori fancy, asimetrice, ar fi modernă şi acum! garderobă croită şi tricotată de mânuşiţele mele. Apoi cele două păpuşele de vreo 20 de centimetri, tot fără nume şi tot aşa, menite să-şi sublinieze una alteia frumuseţea sau hidoşenia. Ele au primit cercei, pantalonaşi din piele şi mobilier din faldurile plapumei, prin modelare, pe când zăceam la pat gripată. Ciocolata era cea mai dulcică: cel mult 5 cm lungime, negresă, cu părul şaten, cam ca Imam, şi pantofiori roşii, pictaţi din fabrică..ţin minte şi acum că la Timişoara scria pe funduleţul ei că apăruse pe lume...a primit cercei roşii şi rochiţă din lamé ocru, făcută din materialul pe care mama îl ţinea în dulăpiorul cu ace, aţe şi ţesături...după ce am terminat-o, a purtat-o o singură dată...apoi am aruncat proba mârşăviei, de parcă gaura din material nu mă putea da de gol.
Abia apoi a venit păpuşa Vali, de la librărie. Avantaj, mă scuzaţi, avea piept proeminent. Nu aveam Barbie şi nici nu aveam cum să primesc aşa ceva, pe vremurile acelea. Abia atunci mi s-a dezlănţuit talentul creator şi au venit valuri-valuri colecţiile vestimentare. O singură durere aveam: genunchii lui Vali nu se îndoiau. Aveau să se flexeze, însă, delicaţii genunchi ai păpuşii Barbie a-de-vă-ra-tă pe care prietenul meu de la şcoală o primise de la tante Paula, din Elveţia. Mi-o împrumuta cu condiţia să-i dau hainele pe care i le făceam...S-au mai remarcat, dintre păpuşi, Michiduţa, pe fruntea căreia, după mult timp aveam să descopăr scris Luiza şi mi se părea un nume prea matur pentru bebeluşul din cârpă cu extremităţi din cauciuc în care aveam să injectez multă apă amestecată cu făină, cu rol terapeutic, evident. Păpuşica din China, într-un premergător cu baterii era bună pentru transport de mici obiecte mai ales, ursul ţeapăn dintr-o blană năpârlitoare albă era bun de cal pentru două- trei păpuşi, iar Anca, pentru că era mare, avea să devină model pentru creaţii mai complexe. Ţin minte şi acum că o primisem în clasa a doua, imediat după ziua Moniei, căreia îi dusesem o păpuşă la fel, doar că blondă. Fapt pentru care, pentru că Anca era brunetă, am pedepsit-o şi i-am tricotat un jerseu cu mâneci urâte. mult mai lungi decât i s-ar fi cuvenit. Şorţuleţul era bun: avea buznar în care puteam piti mărunţişuri.
Back in time, însă: nu-mi plăcea la groapa cu nisip, eram misofobă de mică, în schimb m-am jucat mult la scuipat. Explicaţie: în curtea grădiniţei, numită cămin pe la noi, era un capac de canal cu multe neregularităţi în tot felul de forme. Ideea era să facem de mâncare. Materie primă: praf de cărămidă bine pisată de cine voia să-ţi dea o mână de ajutor şi salivă. Ustensile suplimentare: piatră puternică pentru obţinut pulberea ruginie ca boiaua şi beţişor pentru amestecat. Naiba ştie de unde a pornit povestea asta, cert e că la Căminul din Aleea Carpaţi s-a făcut multă mâncare, la scuipat. Nu păpa nimeni, dar eram vrednice cu toatele. Pe hintă (voi îi spuneţi leagăn). Cel mai bine era să ne învârtim în jurul unui ax imaginar până trosneau lanţurile care susţineau hinta şi apoi să ne dăm drumul şi să ne lăsăm în voia desfăşurării cu viteză a încâlcelii de zale. La bara pe care se bat covoarele cu toţii am fost Nadia, aşa că nu insist prea mult. Pe marginea băncilor din parc, din nou, gimnaste, iar dacă ne ambiţionam, urcam repede în casă şi ne puneam costumele de balet, ca să fim gimnaste cu adevărat.
La tobogan nu-mi plăcea, că mi-era frică, de obicei mă dădeam în spatele Monei, care tot în spate m-a cărat şi vara aceasta, doar că pe scuter. O prietenie de cursă lungă, da?
Mona: prietena mea din cărucior, veşnica parteneră de joacă. Cu ea eram ba stewardese, ba gimnaste, ba mame de fetiţe extraordinare. Tot scenariul era pus în practică în pinul în care ne căţăram şi petreceam ore în şir.
Coboram apoi iar Mona se dădea cu bicicleta. Eu nu ştiam şi mi-era şi frică, pe deasupra. M-a învăţat să merg Gabi, sora Monei, care m-a minţit că ţine şaua cea prelungă a Pegasului şi de fapt mă urmărea de aproape, în caz de Doamne fereşte. Apoi aveam şi patinele cu rotile. Din RDG, cu roţi zimţate, care nu mă lăsau să derapez, fapt pentru care îmi doream să se tocească odată mai repede, să am viteză. Cel mai frumos a fost când ne-am adunat mai mulţi şi am făcut un trenuleţ. Ne trăgea Gabi cu bicicleta. A fost rău când am căzut cu toţii şi, din spate, Emeşe a trecut cu bicicleta ei galbenă peste maleola mea. Am cicatrice şi acum. Buba.
Jocul de-a...
de-a vrăjitoarea... gata să-i producă un infarct mamei. Se uita pe geam şi m-a văzut călare pe o mătură, traversând în viteză aleile dintre blocuri pe care mai treceau, din când în când maşini. Varga bacsi era să-mi anihileze puterile, cu dacia lui verde, dar, chiar dacă aveam doar trei ani, am accelerat cu cine ştie ce descânt mătura.
ghici ce am zis: pentru că dormeam cu fratele meu în cameră, jocurile continuau mult după ora stingerii. Jocul ăsta era aşa: brusc, când nimeni nu se aştepta la aşa ceva, unul din noi spunea ghici ce am zis? iar celălalt trebuia să ghicească. Eu nu ghiceam niciodată (oare de ce? pentru că nu putea fi verificat celălalt?) fapt pentru care îl torturam pe fratello cu castravete. De fiecare dată asta spuneam că am zis, fapt pentru care câteodată fratello mai nimerea cuvântul. Cred că ne apucase joaca asta luându-ne după Telefonul fără fir. În doi nu se putea juca aşa ceva.
de-a Cocru şi Puşi-Puşi . Cocru era un personaj negativ, mâncău, prostovan, cu voce gen Elisabeta Polihroniade şi cu ochii traşi în jos cu degetele, pe lângă nas. De obicei, fratele meu era Cocru. Eu eram Puşi-Puşi. Cu ochii stâlciţi în formă de Monchichi, Puşi-Puşi trebuia să fie hazliu, ghiduş şi piţigăiat. Toată povestea asta nu a dus doar la stârnirea imaginaţiei ci şi la personajul Goguţă, teroarea oraşului meu, la radio 1i+, of course.(un fel de Maria e la KissFM, doar că Goguţă nu era copil ci doar părea.)
Maţele încâlcite. În casă era mai interesant şi se juca de câte ori era şi verişoara noastră Magda cu noi. Afară era, însă, mai palpitant....doar eram mai mulţi.
la bloc
Ascunsea, Prinsea, Raţele şi vânătorii, elastic, coarda, şotron, La perete(despre care mult timp am crezut că se joacă altfel...unde toţi spuneau la perete, la perete, stop şi întorceau capul să surprindă pe cineva mişcând, eu spuneam cu la perete, mă întorceam şi rosteam numele celui pe care mi-l imaginasem eu că a mai făcut câţiva paşi. Nu era ca să mint, ci pentru că eu credeam în clarviziune, de acolo, din treningul meu bleumarin). Discotecă, în jurul salciei uriaşe din faţa blocului, kems, dacă reuşeam să facem perechi şi whist.
cu mâncarea
Ridicat cu artă pojghiţa care se forma pe ceaşca cu cacao cu lapte. Dacă o prindeai fix din centrul cercului, puteai obţine o băutură perfectă. Altfel, zău dacă nu mi se întorcea stomacul. Trăiască dinţii cu rol de strecurătoare!
Unitul boabelor de grăsime de la suprafaţa supei. Se cerea fineţe şi aici. Pe măsură ce se mărea insula, exista riscul să se disperseze grăsimea.
Ca şi în primul caz, joaca se termina brusc, după un reproş al părinţilor care se nimereau prin preajmă.
la şcoală
avioane, prinsea, 10 oameni cântând la un singur pian, marşul măgarilor, dacă se poate, să-l irităm pe domnul Măiereanu, profesorul de solfegiu, un Iosif Sava la dimensiunile potrivite...pentru că ne-a lovit odată cu telescopul pe care îl agita în aer când bolborosea cu ton-ton-semiton-ton.... l-am aşteptat în clasă cântând Marşul mortuar..după ce eliminasem, în prealabil, bemolii de pe partitură, ajungând la un vesel cântecel într-o tot atât de veselă gamă majoră.
Revenind în casă, nu pot lăsa deoparte povestea cu dulapul. Ideea era să intre cineva înăuntru, cu veioză cu tot. Purta corespondenţe îndelungi cu cel rămas afară, pe o hârtie strecurată prin crăpătura uşii. Nu ştiu de ce, dar parcă tot eu ajungeam în dulap. Poate nu v-am lămurit: fratele meu e mai mare.
Au urmat şi alte jocuri şi jucării, uite acum nu mi le amintesc...cert e că, zilele trecute, la anii mei, da, mă aflam într-o cutie imensă pe care scria numele meu şi oraşul de destinaţie. Îmi place să mă mai joc şi, dacă aflaţi că m-am oprit, vă rog să mă trageţi de mânecă: joaca e frumoasă.
poza e de aici

Etichete:

Fluierat de Monica at 9/30/2007 08:25:00 AM | | Comentezi?! | Ai legătura!

sâmbătă, septembrie 29, 2007

sunt cu nervii la pamant

eu careia rar ii sare tandara m-am saturat de orasul capitala Bucuresti. da, incep sa generalizez. nesimtitii naibii de mitici, dobitoci, wow, sunt in stare de invective!
fact: parcat pe o straduta unde am manat peste noapte
evident am luat locul cuiva, daca exista asa ceva fara sa fie marcat
cineva e taur, puternic, macho, king of the world, forta, creier in alta parte nu la miticul, mi-a inaltat frumos stergatoarele de parbriz, de parca masina mea urma sa-si ia zborul
i-o fi tras si ceva suturi, o fi injurat de taranul care, ia de vezi, nu e din Bucuresti si s-a carat.
acum stergatoarele mele nu mai merg. mi s-au blocat si atunci, si am crezut ca e trecator si acum, in mijloc de intersectie, dupa ce imi si stropisem bine parbrizul. daca faceam accident cum imi era?
daca imi amintesc bine, in acea seara, langa masina mea era parcata cish o alta...pot trage concluzia ca proprietarul ei a avut marea putere, intelepciune sa fi umblat la stergatoarele mele?
cum e sa ai doua zile libere si sa vrei sa te cari undeva si sa nu poti, pentru ca nu ai stergatoare, din cauza unui bou?
nu-l blestem. dar ii doresc tot ce mi-a dorit el mie in seara aia, inzecit, si sa i se intample lui. bou.

Etichete: ,

Fluierat de Monica at 9/29/2007 10:47:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

vineri, septembrie 28, 2007

la roma...#4

...cerul e mai albastru.

Arhivele statului- curtea interioară
Roma- septembrie 2007

Etichete:

Fluierat de Monica at 9/28/2007 06:57:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

leapsa cu filmul


acum o lună şi jumătate (deci sunt promptă, ce mai!) Maria dădea ultra leapşa cu ce-ar fi viaţa mea de ar fi un film...

mă tem că n-am văzut telenovelă mai abitir ca viaţa mea şi care să se transforme apoi în ceva lin şi frumos.

Viaţa mea de acum e Le grand bleu. Filmul meu preferat, de altfel. Pentru că e seren, frumos, uneori plat dar, cum spuneam, frumos.

Şi pentru că de multe ori îmi vine şi mie să dispar în Marele albastru.
Ian priviţi şi ascultaţi aici!
(urmează leapşa pe jucate, de la Gramo)

Etichete:

Fluierat de Monica at 9/28/2007 03:12:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

la roma...#3


...noaptea, pisicile sunt albastre!


Trastevere- Roma septembrie 2007

Etichete: ,

Fluierat de Monica at 9/28/2007 01:41:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

la roma ...#2


Porumbeii se sperie şi acum de ameninţarea acvilei, chiar dacă prădătoarea e din piatră.


Piaţa San Pietro- septembrie 2007

Etichete:

Fluierat de Monica at 9/28/2007 01:06:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

la roma...#1


...tunelurile se aerisesc, să nu se sufoce şoferii care oricum nu profită de întuneric ca să accelereze până la 100km/oră.

Etichete:

Fluierat de Monica at 9/28/2007 01:00:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

miercuri, septembrie 26, 2007

vesti proaste de la radio romania

"Orsova, 2480 centimetri, creste cinci, Bazias, cinq cent quatre-vingt dix centimetres, baisse dix, Turnu-Severin padiom sorok piaki, sim sot dvatim centimetrev, dveti piek diseati”... Buletinul hidrologic, de peste cincizeci de ani prezent la ora douasprezece fara zece la postul national de radio, isi va inchide microfoanele de pe Radio Romania Actualitati (RRA). "
mai multe in EvZ.
Si va spun doar atat: Cotele Apelor Dunarii erau prietenele mele. Cand eram bolnava si ramaneam acasa, tata imi aducea micutul radio Sokol la capul patului, sa nu ma plictisesc prea mult (da, pe vremea mea nu era program la televizor decat seara!). Dupa ce ma jucam sau citeam( daca nu ma durea capul prea tare) (apropo, am luat o leapsa de la Gramo despre jocuri jucarii dar, cum am multe de povestit trebuie sa mna adun) mancam ce imi lasa mama pe aragaz si imi luam medicamentele ma culcam si adormeam pe Cotele Apelor Dunarii.

Etichete:

Fluierat de Monica at 9/26/2007 12:25:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

marţi, septembrie 25, 2007

dar vai!


La Roma n-au sistematizat Tibrul!
Dar vai!
Cum se poate aşa ceva?
Ponte degli Angeli- Roma, septembrie 2007

Etichete: ,

Fluierat de Monica at 9/25/2007 04:14:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

luni, septembrie 24, 2007

torna, torna, fratre!



carele m-am întors! pe scurt:
  • s-a murit de cald
  • s-a umblat pe jos cât să ştii ce sunt acelea ace în tălpi
  • s-a mâncat bunătăţi
  • s-a făcut poze
  • se va scrie despre toate acestea!

Piazza di Pasquino- Roma, septembrie 2007

Etichete: ,

Fluierat de Monica at 9/24/2007 07:39:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

joi, septembrie 20, 2007

sa inauguram categoria

aşadar: ce dreacu mai facem? Uite, eu, spre exemplu, înainte să o iau din loc, citesc preventiv cum e cu bagajele pe avion şi aflu că Prăjinile pentru sărituri pot fi acceptate la transport doar dacă sunt ambalate în saci textili. Prăjinile pentru sărituri trebuie transportate întotdeauna ca bagaje de cală.
Câţi oameni care transportă prăjini aţi văzut, recent, pe aeroport? De fapt nu prea aveaţi cum să vedeţi că, dacă se predau la cală, şansele sunt mici să hălăduie cu ele prin aeroport, să-i vedeţi voi pe toţi Sergheii Bubka la faţă...
Deci, nu uitaţi: Prăjinile pentru sărituri trebuie transportate întotdeauna ca bagaje de cală. Fără excepţii. Nici chiar pentru cei cărora nu le ajungi nici cu prăjina la nas.

Etichete:

Fluierat de Monica at 9/20/2007 10:03:00 AM | | Comentezi?! | Ai legătura!

ce dreacu mai facem!?

Pe bune...cum ajungi să cauţi pe google răspunsul la întrebarea asta?
Se urlă din biroul vecin ce dreacu mai facem!?
Cauţi rime alese care să lovească adânc?
Ai nevricale?
Ţi-ai suflecat mânecile în faţa unui perete pe care trebuie să-l zugrăveşti şi înainte dai google să afli ce dreacu mai facem?
Ai ucis pe cineva, ai tranşat cadavrul şi te întrebi ce dreacu mai aveţi de făcut tu şi complicele tău?
Cert e, domnule (nu ştiu de ce pun pariu că nu o duduiţă are asemenea dileme) mi-aţi dat cea mai bună criză de râs din ultimul timp.
Mă doare burta şi scriu, mănânc şi râd, şi râd!
Ocazie cu care inaugurez categoria ce dreacu mai facem?

Chiar aşa, domnilor, ce dreacu mai facem?

Etichete:

Fluierat de Monica at 9/20/2007 09:47:00 AM | | Comentezi?! | Ai legătura!

in viata conteaza sa fim sanatosi

- constat ca se poarta in continuare comparatiile care contin si conjunctii. asa cum se poarta, probabil, sa spui vir-gu-la, daca vrei sa eviti o cacofonie, mai ales in scris...
- se poarta si pluralul microbuzuri pentru mai mult de doua asemenea vehicule


Iar eu imi propun sa fiu maaaaaaaaaai toleranta ca uite, in viata conteaza sa fii sanatos. Si eu nu-s. Si atunci ce folos ca ca si cum ca cand n-as zice...scuzati!

Etichete:

Fluierat de Monica at 9/20/2007 07:42:00 AM | | Comentezi?! | Ai legătura!

miercuri, septembrie 19, 2007

sunt geloasa


poza asta din Cotidianul mi-a mers ca un cutit in inima.
sunt geloasa.
(Nu ma intrebati pe cine, da?)

Fluierat de Monica at 9/19/2007 10:18:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

cand o bate ceasul...

....de miezul nopţii, click pe CuratMurdar!
Deci: intră numărul nou pe pagină iar povestea Şarpelui Kaa şi a petei de pe peretele din bucătărie ia o întorsătură ciudată. Nu ştiu ce au pregătit colegii, însă nutresc speranţe că nu au şi ei buba la cap. Dar o să descoperim cu toţii împreună laolaltă când spuneam. Dap, miercurea la ultima oră. De fapt, joia la prima oră!

Etichete:

Fluierat de Monica at 9/19/2007 02:54:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

cum e...

...când ajungi să dai căutare pe google diseară?
Adică de ce nu azi, mâine, dimineaţă şi tocmai diseară?
Ce e diseară?
(Sau e un mesaj subliminal către mine, trimis tocmai de la Slatina?)

Etichete:

Fluierat de Monica at 9/19/2007 02:05:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

scrisori catre prietenii din copilarie #3

Diana,

Nu te-am mai văzut de cel puţin doisprezece ani, dar veşti despre tine am, de anul trecut chiar. Ai un bebeluş? Hi, hi, sper să fie frumuşel ca tine, rază de soare! Mai ţii minte când stăteam cu orele în faţa porţii tale, la colţ de stradă sau chiar acasă la tine, după ce ieşeam de la şcoală? Bunica ta ne chema să intrăm, ea ne-a învăţat povestea cu femeile care au ieşit de la puşcărie şi au mai stat de vorbă în faţa închisorii câteva ore. Tu stăteai la casă, aveai curte şi, mai ales, pivniţă. Câte am făcut noi acolo! Mai ţii minte când intrase un liliac şi coboram în beci să ţipăm şi ieşeam, apoi, repede cu mâinile în păr? Dar când fratele tău a reuşit să-l prindă şi îl ţinea, în grămada aceea de cîlţi cu care îl momise în ditamai borcanul de murături? Pianul tău era mai mic decât al meu şi mi se părea, evident, mai frumos. Părul tău era mai bălai decât al meu şi mi se părea, evident, mai frumos, deşi era scurt dar chiar şi aşa îmi plăcea, că pe mine mama nu mă lăsa să mă tund.
M-am gândit la tine azi pentru că mi se părea mie că 19 septembrie are ceva anume. He, he, apoi mi-am amintit: e ziua lui Marius. Cum revin şi amintirile astea, după zeci de ani, brusc, la vederea unei date!

Etichete:

Fluierat de Monica at 9/19/2007 01:52:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

marţi, septembrie 18, 2007

o veste ingrozitoare

vă rog să nu lăsaţi pe ultimul moment cadourile pentru ziua mea! aflaţi aici de ce.

Etichete:

Fluierat de Monica at 9/18/2007 09:47:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

vizualizez si nu e bine!

Imaginaţi-vă două hălci de carne tranşate măiastru, sângerânde, puse sub un reflector, un domn care enumeră cifre şi care, într-un final, dă cu un ciocan în masă şi urlă: adjudecat!
Cum nu e dimineaţă mai hazlie ca alea în care intru pe site-ul Click, poftiţi de luaţi hohote!

Etichete:

Fluierat de Monica at 9/18/2007 09:20:00 AM | | Comentezi?! | Ai legătura!

monica se cara


...azi-mâine şi vă doreşte şedere plăcută la Bucureşti!

Pe ea o aşteaptă, citez, abundant sunshine and delightful winds from the NW at 11 km/h.

NU ŞTIU CUM O SĂ REZIST!
sondaj?

Etichete:

Fluierat de Monica at 9/18/2007 08:52:00 AM | | Comentezi?! | Ai legătura!

tacere

Că eu sunt nehotărâtă, ştiu! Dar voi de ce nu mă ajutaţi deloc? Ce-i răspund eu rusului? Sondajul îmi dă număr egal răspunsuri pentru fiecare din variantele mele.
Zic să nu-i răspund nimic. Să fie întrebarea lui retorică şi nimic mai mult! Ce-s eu de vină?

Fluierat de Monica at 9/18/2007 08:32:00 AM | | Comentezi?! | Ai legătura!

luni, septembrie 17, 2007

de ce-mi plac serile langa PC

pentru că ascult, (într-o stare de somnolenţă care nu m-a lăsat să ies cu nişte oameni faini-iertaaaaaaaaare, sunt în pijama!) Patetica lui Ceaicovski şi dau tocmai peste asta.
Seara continuă!

Etichete:

Fluierat de Monica at 9/17/2007 09:11:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

începutul

...n-a mai durat mult după admitere şi a venit acel 15 septembrie. Primul care îmi rămâne în minte. O dimineaţă de toamnă ca pe vremurile noastre, când toamna era toamnă, nu iarnă timpurie ori vară târzie. Cu uniforma aceea cu şorţ supraelastic pe care nu aveţi cum să n-o ţineţi minte, dar la care mama contribuise cu o danteluţă fină, la guleraş, să nu fiu ca toată lumea*. Cu un breton(pe atunci celebru doar în blocul meu) perfect aranjat, cu cărare pe mijloc, codiţe strâns împletite (cum mă mai strângeam de ochi, de durere, dar ce bine arătau, la final) niciodată cu pampoane ci cu nişte fundiţe perfecte din satin, fără buchet de flori, căci aveam Tovarăş, nu Tovarăşă, pe la barieră, pe strada Sinaia, pe Eminescu apoi şi la dreapta, în vreo 20 de minute de mers pe jos, cum aveam să fac zilnic, în următorii 12 ani, am ajuns la fort. Îl văd şi acum pe portar. Poarta era plină de afişele recitalurilor de vara ce trecuse. Castanul imens din curte adăpostea zecile de guguştiuci care îşi lăsau obolul în capul cui avea proasta inspiraţie să stea la umbra lui. Ţin minte că am ajuns mai repede şi mama s-a întâlnit cu Tovarăşul care, cum- necum, m-a întrebat dacă ştiu vreo poezie. Şi cele pe care le ştiam nu prea cadrau cu momentul, aşa că a deschis un Abecedar, ştia că citesc de multişor, aşa că în vreo 20 de minute am învăţat trei strofe. Cu ţară, partid, toamnă, şcoală...O ştiam! I-am zis-o, a zis că spun şi în faţa careului şi abia atunci, defazată de pui de ardelean ce eram, mi-am pus întrebarea: dar de ce să spun o poezie? Şi nu vă imaginaţi vreun aplomb în mirarea mea interogativ[. Era un nod în gât. Asta la început. Crocodilul din mine avea să stoarcă şi nişte lacrimi. Şi uite aşa am plâns în prima mea zi de şcoală. Nu că mă lăsa mama acolo. Nu că mai voiam să copilăresc ci pentru că nu voiam să spun o poezie pe care, totuşi, o învăţasem acolo, pe loc!
Mama îmi spune că m-au lăsat să mă întorc singură acasă şi că, evident, i-am înspăimântat, pentru că am venit cei 3 kilometri pe un alt drum, atunci descoperit.
Câteva săptămâni mai târziu, mama era să se simtă ca şi cum m-ar fi lăsat la marginea pădurii, totuşi: pentru că nu mai ajungeam odată, a pornit înaintea mea. M-a găsit în apropiere, ţopăind în jurul fiecărui stâlpişor de pe o cărăruie şi cântând. Multă vreme mi s-a spus, atunci, Scufiţa Roşie. Dar nu era vina mea! Era trenciul roşu şi atât, vă rog frumos să mă credeţi că eram cuminte!
_______________
*PS: am lăsat la urmă, intenţionat, pantofiorii: erau bleumarin cu două romburi care se îngemănau, lateral, chiar deasupra baretei. Erau perfecţi, cu ciorapii mei impecabili pe care am reuşit să nu-i pătez sau, Doamne fereşte, să-i rup chiar în prima zi.

Fluierat de Monica at 9/17/2007 07:46:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

hi hi hi!


Am uitat să vă zic:

bretonul meu e celebru!

Fluierat de Monica at 9/17/2007 04:00:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

duminică, septembrie 16, 2007

tablouri, iar

Tablouri dintr-o expoziţie- dirijor Cristian Mandeal- Festivalul George Enescu- seară cu piele de găină.

ce mă leagă de Tablouri... aici

Etichete:

Fluierat de Monica at 9/16/2007 10:10:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

m-am amorezat!

Gata cu motocicliştii, călăreţii, parapantiştii şi trăsăturile meridionale! Mă atrag altele, acum!...am tradus o imensă scrisoare de recomandare pentru un tip care vrea să meargă (şi are şanse, apropo) la Harvard. M-am îndrăgostit! Am descoperit nişte calităţi pe care zău dacă ştiam că trebuie să le urmăresc la cineva! Maximizează, creează adeziune în grup, coagulează şi alte alea...
De m-ar iubi cineva care coagulează şi care nu e sânge.... ahhh

Jean Racine- Born in Africa

Etichete:

Fluierat de Monica at 9/16/2007 07:52:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

weekend cu...

Croissant la Chocolat, tur la Muzeul Ţăranului Român şi îngeraş cumpărat pentru copiii cuminţi, plimbărică în Parcul Kiseleff, prânz libanez şi cină românească la Bolta Rece, dar nu la Iaşi, brunch de duminică la Copacul Mistic în acorduri de Stephane Grapelli, Michel Petrucciani şi Django Reinhardt, după o plimbare cu uitat în curţile oamenilor pe Mântuleasa şi în jur (ce mi-ar plăcea să stau pe strada Dimineţii! După Intrarea Portocalelor mi se pare numele cel mai drăguţ pentru o stradă. OK, mai vreau să locuiesc şi pe Bulevardul Dacia, că în Armenească am stat)
Şi, în final, ceva bun şi nou, pentru cine are curaj: Lindt cu 99% cacao. Bine că a venit şi pe aici!

Django Reinhardt - Minor Swing (S. Grapelli-D.J. Reinhardt)

Fluierat de Monica at 9/16/2007 04:50:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

vineri, septembrie 14, 2007

la tembelizor

Sanda Vişan s-a întors în ţară de la postu-i primit pentru naiba ştie ce merite, e supărată, fapt pentru care ne torturează la TVR Cultural, în Piaţa Festivalului George Enescu. Îl are invitat la cadru pe Emil Brumaru. Femeia pune întrebări tâmpite. Omul oftează şi-i răspunde. Ea pricepe greşit, pune întrebări suplimentare, el oftează şi mai şi. El spune despre copilăria lui, la Merişani, în Argeş, ea conchide repede: a, da, în Basarabia! Ea crede că îl citează el rămâne surprins pentru că, deşi femeia i-ar povesti despre viaţa lui, el, care a trăit-o, nu recunoaşte nimic din ce perorează ea. Ea pune întrebări scurte, cu glas strident.El îi răspunde molcom. El spune, în treacăt, că-şi ţine computerul deschis toată ziua, ascultă muzică. După 5 minute de discuţii ea dă sentinţa: staţi toată ziua pe internet! O lămureşte, calm. Ea îşi presară interviul cu remarce aiurea, el e un domn. Vă rog mult, haideţi mâine cu mine acolo, cu recolta de roşii a lunii trecute. Mulţumesc!

Etichete: ,

Fluierat de Monica at 9/14/2007 07:23:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

Bill Murray- More than this


Spoon- Me and the Bean

Fluierat de Monica at 9/14/2007 03:28:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

drepturi?

Şi, cum lăsasem maşina în Amzei şi mă grăbeam spre Unirii, am luat metroul. Jos, un folkist cânta să ţi se rupă sufletul. Zece. Chilian. Primea bani, din când în când. Întrebarea se pune dacă poate veni Chilian la el să-i ceară dreptul de autor. Legea aşa ar zice;) Moment în care ţin să precizez că pentru orice lucru luat din altă parte şi pus pe blogurile pe care vedeţi anunţuri publicitare, semn că se câştigă din ele, ar cam trebui să se umble la portmoneu;)

Etichete:

Fluierat de Monica at 9/14/2007 06:58:00 AM | | Comentezi?! | Ai legătura!

joi, septembrie 13, 2007

de ce mi-a placut..

...printre altele, Foamea lui Knut Hamsun..
Pentru că vagabondul lui, în timp ce-şi căuta somnul în rezerva poliţiei unde se gândise să doarmă peste noapte, dacă tot rămăsese fără adăpost, s-a gândit să inventeze un cuvânt! Kuboå . . . Ah, şi după că ce l-a inventat a dus o luptă interioară aşa de frumoasă ce sens să-i atribuie, căci îl găsea de o enormă importanţă gramaticală, încât...a abandonat ideea.

Etichete: , ,

Fluierat de Monica at 9/13/2007 09:36:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

somnolenta

atat de somn incat renunt la invitatia la marea premiera 4,3,2...iar voi renuntati la picantele amanunte de acolo. ma culc. o sa dorm, daca visez, nu stiu ce ma fac.

PS: am aflat a ce mirosea baiatul din vis. un minisondaj printre prieteni spune ca Dior era...
deci: era fructat, amarui, oarecum de lamaie, dar si cedru.
PPS: am uitat sa va spun ca purta pantofi albi impecabili, in vis.

Fluierat de Monica at 9/13/2007 04:28:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

sa clatim clatitele

Întrucât veneau la rând în epopeea bucătăriei, astăzi vom discuta despre clătite.
În afara lui Costin, care aşa cum rezultă din exclamaţiile colegelor sale care au gustat, e (până s-o înfuria gogoaşa, nu mai mult!) un paşă al clătitelor (click să hipersalivaţi!)şi al altor câtorva juni într- ale bucătăriei care nu consideră clătita un desert ci un fel principal de gătit, pe cât se poate, noaptea, dimineaţa şi nicidecum la prânz, în ţara noastră dragă, multă lume crede că cel mai elegant desert cu putinţă e clătita. La masa de duminică, după supa din vegeta şi pulpele de pui la cuptor cu cartofi prăjiţi şi ketchup, nişte clătite cu Nutella ornate cu frişcă la tub şi cu bombonele colorate de la supermarket pică numai bine! Cu nişte Fanta alături, ditamai sticla pe muşamaua albă dantelată, de duminică, precum ziceam. Sau la restaurant: desert: papanaşi,clătite, sticksuri (ele urmează, apropo!)
Google ne dă peste 200 de mii de răspunsuri, la căutarea clătite.
Al doilea e de pe askmen. Mda, lângă daily sex, bărbat vs. femeie şi body-building, stă platouaşul din dreapta, ornat cu graţie de mâna musculoasă şi păroasă a cititorului askmen.
Reţeta de acolo, mă iertaţi, e proastă. Zice că să pui zahăr vanilat în compoziţie. Probabil că puneţi şi teflon în aluat, pentru că altfel nu pricep cum de nu se lipeşte minunea de tigaie. Mda, toată lumea dă reţete dar nimeni nu te învaţă cum să faci să nu scoţi zdrenţe din tigaie ci foi intacte numai bune de adăpostit ce ţi-o veni în cap, în ele.
Cu toate acestea, trebuie să admitem că cel mai bun mod de distracţie e făcutul clătitelor şi că, în general, bărbaţii ştiu să o facă cel mai bine. Deh, de mici se jucau cu mâncarea. Poftim exemplu: clătite făcute pe un proiector de 500 W. Sugerez lanterna, totuşi, pentru viitorul experiment.



Să nu fiu ipocrită: am mâncat şi eu, până acum vreo 5 ani, clătite de tot felul, umplute cu te miri ce şi acoperite cu o mie de sosuri. Cele mai cele clătite, însă, le-am ras după ce, cu colegul Alex, la 1i+ Târgu Mureş, am organizat un mare concurs, cine aduce cele mai frumoase clătite la radio. Habar nu am ce premiu îi aştepta pe oameni. N-a venit nimeni:) În schimb, o ascultătoare ne-a chemat la ea la masa. Duminică era. Ne-am făcut cruce şi ne-am dus la necunoscuta acasă, am mâncat o ciorbă de legume cu parmezan deasupra, în rest nu mai ţin minte, că sunt zece ani de atunci, după care am ajuns acasă. Pe o tavă argintată, într-un sos galben pal, din lămâie, stăteau clătite şerpuinde, ornate fin cu solzi, de păreau peşti înotând. Umplutura era în ton cu sosul, desenul şi pofta mea de atunci. Pe mama o ştiţi, deja, de ce e în stare, aşa că nu aveţi de ce să vă miraţi.

Etichete: ,

Fluierat de Monica at 9/13/2007 02:23:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

anti...

Întrebare: antilopa împotriva cui e?

Etichete:

Fluierat de Monica at 9/13/2007 02:21:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

am visat!

S-a întâmplat înainte de mesajul moscovitului...doar că, a doua zi, mie nu-mi venea să cerşesc răspunsuri...A fost doar un vis! Dar de ce mi se întâmplă mie, care vă ţin teorii că nu e bine să visezi, că problemele se rezolvă ziua, iar noaptea se doarme?
Se făcea că era întuneric şi o droaie de prietene mă târâseră în obişnuitul tur al cluburilor, iar în B52 m-am pierdut de ele. În loc să ajung la toaletă, am urcat nişte trepte şi am ajuns într-un beci....Ardeau nişte făclii acolo iar pe pereţi erau rafturi întregi cu cărţi, tot ce am eu acasă, pe pereţi întregi, doar că în engleză şi în italiană. Şi mă apucasem să citesc să văd dacă nu cumva traducătorii lor sunt mai buni decât ai noştri... eram grăbită rău să fac descoperirea şi, cum citeam, am văzut un pian, era nou-nouţ, strălucea enervant şi pe el era un teanc de partituri legat cu o gumă din aia albastră, de pus celofanul pe borcane. M-am speriat că trebuie să cânt şi nu mai ţin minte nimic [..aici nu-mi mai amintesc...] obosisem, apoi, m-am aşezat pe o ladă, ciudat era că era un beci lună de curat şi nu mirosea deloc a mucegai, citeam în continuare şi nu mă puteam ridica să plec, de teamă că mă pierd...S-au auzit, apoi, paşi şi brusc încăperea s-a transformat într-o pivniţă nenorocită, dar cu spaliere de sport pe pereţi. Venise el, îl ştiam, şi l-am rugat să mă ducă afară şi a zis că sigur că da dar nu schiţa niciun gest. Părea că mai aşteaptă lume şi mi-am imaginat că toată lumea care se pierde în drumul spre toaletă, în clubul ăsta, ajunge în labirintul subteran pentru care trebuie să mai şi urci nişte trepte...Şi dacă am stat minute în şir şi zgomotele se îndepărtau în loc să se apropie, s-a aplecat lângă mine, să-şi lege şiretul, i-am sniffuit gâtul şi m-am trezit.

Etichete:

Fluierat de Monica at 9/13/2007 01:33:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

miercuri, septembrie 12, 2007

scrisori catre prietenii din copilarie #2

Monel...
Motănel...
Ramona!...
Monel,

aseară vorbeam cu tine şi mi-am amintit o mie de lucruri. Îi povesteam unei colege că ne ştim din cărucior şi mi-am adus aminte că noi nu ne-am certat niciodată. Nu ne-am aruncat vorbe grele, nu te-am vorbit de rău nimănui. Te-am invidiat. Dar acum va trebui să explic că, la copii, sentimentul acesta nu ar însemna decât că voiam să am şi eu clame de păr ca ale tale, să nu trebuiască să dorm de după-amiază la cămin, că am cerut şi eu din Israel bluză cu piu piu ca a ta, că am făcut circ ca să mă ducă şi pe mine la Alla Pugaciova la concert (dacă ai şti ce circ am făcut acasă! te-ai tăvălit vreodată în tot covorul din camera mare, cu lacrimi de crocodil, la 4 ani, ca să îţi imaginezi efortul? dar am reuşit. Mama a oprit maşina de spălat, ne-a îmbrăcat frumos pe mine şi pe Cristi, l-a sunat pe tata să ne obţina intrare şi am dat repede fuga la Sala Polivalentă). că m-am cerut şi eu la balet, în grupă cu tine, ca să ieşim apoi pe stradă, cu Gabi şi cu Zita, îmbrăcate în costumele de balet, şi să mergem demne în pas graţios până în Aleea Mare şi înapoi. Şi totuşi, o singură dată aş fi vrut să nu fii prietena mea. Ţin minte tot, asta m-a speriat, aseară. Pentru că, după 25 de ani văd şi acum dimineaţa aceea în care tovarăşa Turcu ne-a pus să pictăm nişte ghiocei (venea 8 martie) pe hârtie glasată roz, şi tu ai desenat mai multe floricele fragile, în timp ce eu am cotropit întreaga pagină cu un ghiocel imens...băltea de prea multă apă şi acuarelă hârtia şi nu mai voia să se usuce. Nu puteam muta coala, că se scurgea verdele în alb şi se ducea naibii opera....şi tovarăşa Turcu a adunat, până la urmă, picturile, nu ne-a zis ab-so-lut nimic, dar eu, brusc, m-am supărat pe ghioceii tăi mici şi delicaţi. Şi nu era vorba că îmi venea să-ţi rup lucrarea, dar ai deschis gura să-mi zici ceva şi asta nu am mai suportat. Şi în pauză n-am mai venit lângă tine, să ne jucăm, şi tu stăteai cu Ioana Obreja, pe cimentul ăla rece, în nişte ciorapi galben pal din PNA, şi eu am decis să mă joc singură şi nici să nu mă uit la tine...
A doua zi uitasem tot. Acum ţin minte tot.

Etichete:

Fluierat de Monica at 9/12/2007 10:05:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

pentru

...moscovitul de mai jos.
dedicaţie- Katie Melua- I cried for you

Etichete:

Fluierat de Monica at 9/12/2007 05:44:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

un vis???


Că tot râdem de cei ce ajung la noi, de pe google. Dar, când ne simţim prost, ce putem face? Spune-mi că totul a fost un vis, Monica! răscoleşte cineva google.md, tocmai de la Moscova! Nu pot să-l dezamăgesc.

ce sã-i rãspund omului?
Niet! Ia liubliu tebea!
Da, viata întreagã e doar un vis.
Nu cred în vise. Nu crede nici tu!
Te-am visat azi-noapte!
Pashol na turbinca!
Free polls from Pollhost.com

Etichete:

Fluierat de Monica at 9/12/2007 05:18:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

marţi, septembrie 11, 2007

nu ma mai mira nimic

Cu mii de ani în urmă, la ospeţe, strămoşii noştri aruncau peste umăr oasele golite de carne.
Cu zece ani în urmă, când am venit în Bucureşti, am constatat că obiceiul se întreţine prin practică asiduă. Decât că nu se mai aruncă doar ciozvârtele, acum.
Vecina mea de atunci, femeie cu două facultăţi, nu vă grăbiţi să o faceţi venită din colibă, arunca pe geam orice rest alimentar, bâiguind ceva de genul: să mănânce câinii. A continuat şi după iarna în care, în fiecare dimineaţă, mergea la antirabice pe ger şi viscol.
Dacă aţi fi văzut, acolo în Colentina, copacii de lângă bloc, aţi fi crezut, de departe, că e Crăciunul. De aproape aţi fi văzut, iertare pentru cei care nu au mâncat încă, de toate.
În blocul din Crângaşi au chemat cohorte de instalatori, când coloana de apă de la toaletă s-a înfundat. Au găsit un magazin într-unul singur, cred că lipseau doar cizmele de cauciuc. Cotoare de varză, chiloţei de copil (Scutecele se aruncă pe geam, mă scuzaţi!), metale... aproape orice!
În Botoşani, un copil de patru anişori a murit după ce nişte oameni au aruncat pe fereastră, de la etajul trei, un fotoliu. Povestea e aici.

Etichete:

Fluierat de Monica at 9/11/2007 03:57:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

se cauta un iepuras

Dragi domni şi drage doamne, domnişoare, dragi lucrători de la Ministerul de Finanţe, primiţi pe această cale scuzele mele pentru v-am crezut nişte fiinţe plictisitoare, cu mânecuţe negre tatuate pe braţele cu care calculaţi cât mai putem da noi bir şi statul să o ducă bine. (poate puneţi şi creierul la contribuţie, nu mi-am dat seama până acum)
Uite, pentru că cineva dintre voi a găsit răgazul, între două cearşafuri cu cifre, să mai dea o raită pe Google şi să-l caute pe Zaieţ, părerea aceasta, clădită de-a lungul anilor, începe să se clatine. Mă bucur că v-am putut oferi episodul acela de desene animate. Acum că v-aţi relaxat, hai, la treabă iar, se pare că o ducem cam bine, mai băgaţi un impozit ceva! Ne permitem! (mai ales că am rezolvat problema cu Crăciunul, graţie
paşnicilor locuitori din Bridlington. vezi mai jos.)

Etichete:

Fluierat de Monica at 9/11/2007 03:30:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

Eierschalensollbruchstellenverursacher


Meine Damen und Herren, tot eu eram, dar din ciclul cuvinte nu atât frumoase cât simple...daaaaa, desigur, de ce un obiect care face un lucru atât de banal se cheamă atât de complex? Din cauză că suntem în Germania, unde dicţionarele par liste de cuvinte trase la indigo, tăiate bucăţele şi lipite te miri unde.
Astăzi vom învăţa, dragi copii, despre spărgătorul de ouă în puncte bine definite. Un gadget de folosit la micul dejun, pentru decojit ouăle fierte.
(aşa spun cei care l-au ticluit. Întrebarea mea e: mi se pare mie sau doar în România se mănâncă lucruri de mic dejun şi seara?)
Mda, mâncarea nu cade bine dacă loveşti delicat oul cu o linguriţă sau dacă îl dai ca o minge, de masă, ritmic, după care îţi aminteşti că ai crescut mare de mult, că imediat vin copiii şi nu te ai poţi juca prea mult cu mâncarea (mă iertaţi pentru confesiunea cu mingea).
Dar, dacă eşti neamţ şi abia te-ai trezit, nu mai bine laşi lumea să creadă că ai probleme de maturizare, decât, pe inima goală, să te apuci să pronunţi Eierschalensollbruchstellenverursacher?
hai, spuneţi cu toţii [aiărşalănzolbruhştelănfărurzahăr]. Vio: schnelle hilfe, bitte!
Poţi muri de foame, nu?

Etichete:

Fluierat de Monica at 9/11/2007 03:11:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

gest reflex sau stiu ei ceva?


şi nu-mi vine în cap decât bancul cu copiii din Mozambic, de azi- dimineaţă, de când am dat cu ochii de povestea care m-a inspirat.

Tovarăşa învăţătoare apare la şcoală şi le spune copiilor că până mâine să aducă nişte bani pentru copiii care mor de foame în Mozambic.
A doua zi, toată lumea aduce bani, doar Bulă nu. Nu se dau prea multe explicaţii, viaţa merge mai departe.
După nişte luni, apare tovarăşa şi le cere copiilor, pentru a doua zi, bani pentru Partidul Comunist din Mozambic.
Aduc copiii cât li s-a cerut, Bulă aduce dublu.
-Păi de ce, măi Bulă?
- Dacă în Mozambic există Partidul Comunist, e clar că şi copiii mor de foame.

Ziarul local din Bridlington îi cheamă pe vajnicii locuitori ai orăşelului britanic să adune în cutioare nişte lucruşoare, ce s-o mai găsi prin casă, pentru familiile din România. Anunţul spune că ar fi de apreciat şi două lire, pentru expediţie, dacă aveţi, dacă puteţi. E o acţiune a Bisericii despre care nu am reuşit să aflu mai multe. (nu vreau să o sun pe Sue.)
Şi iată cum, în ţara războinicului luminii, darurile noastre de Crăciun pot veni tocmai din locul unde s-a născut cel care a organizat răzbelul din Crimeea, Humphrey Sandwith.
Ia, până ajung cutiile (biscuiţii la mine, vă rog!) să fredonăm cu toţii imnul oraşului Bridlington! L-a scris un moşuleţ simpatic, uite ce fac pensionarii lor...
1, 2, 3 şi!


PS: Poate ne donează ceva şi cichigăls, că uite, publicaţia se laudă că fetele sunt printre cititorii cei mai fideli;)
Mai multe despre fraţii noştri din Bridlington, aici.
Mulţumiţi-le darnicilor locuitori! Oferiţi-vă să-i plimbaţi în rablele voastre Audi, BMW şi Mercedes, când or veni cu camioanele încărcate! Cazaţi-i în colibele voastre din Pipera!

Etichete: ,

Fluierat de Monica at 9/11/2007 01:41:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

ce iaşte...

...cavatina?

cavatina nu iaşte o pivniţă mică şi nici ce rezultă după ce faci o cura cu Cavit.
ci un cânticel sau, cravatele la gât toată lumea!: piesă vocală lirică de mici proporţii dintr-o operă; arie lirică de mici proporţii. – Din it. cavatina. DEX
Exemplu, mai jos.
Ocazie cu care vă înştiinţez că există baritoni şi în China. Shen Yang ne cântă cavatina lui Aleko, din opera cu acelaşi nume a lui S.Rachmaninov.

Etichete:

Fluierat de Monica at 9/11/2007 11:29:00 AM | | Comentezi?! | Ai legătura!

kukuruznicului

Nu credeam să ajung să mă mai gândesc la el. Deşi e doar unul dintre sute de oameni care au făcut rău pe lumea aceasta, dacă i-am văzut numele bine nu mi-a fost. De câteva zile încoace, nu dau cu ochii decât de… le-aş spune atrocităţi şi poate nu aş fi departe de adevăr, dar brusc mi-e să nu fie prea mult. Sau poate prea puţin? O bătrână urmărită de Securitate pas cu pas, pentru că fata ei fugise din ţară în 1947 şi vorbea la Radio Paris despre lucrurile îngrozitoare care se petreceau la acea vreme în România, ascultată, arestată, lăsată să moară în închisoare pentru că nu s-a înduplecat să-i ceară fetei, duşmanul numărul unu al Republicii, să se întoarcă. acasă.

Despre un tânăr soldat ţinut, cu un an înainte de căderea regimului, sub observaţie şi ameninţat cu batalionul disciplinar pentru că întreţinea relaţii cu străinătatea (îi scria, bietul de el, unei adolescente de mai la vest pe care o cunoscuse prin revista Bravo). Despre mulţi alţii ca ei pentru care s-au cheltuit resurse de neimaginat, în timp ce milioane de oameni mâncau prostii, ca să uite de foame, care vorbeau, cântau şi se bucurau în şoaptă, care nu aveau nicio speranţă că le va fi mai bine şi care încetaseră să lupte, dacă au încercat, de fapt, vreodată.


Omul cu pantoful, omul care a început să pună capăt comunalcelor introducând hruşciovcele, omul care a făcut rubla mai mică, omul care a îngroşat Cortina de Fier şi care a dus rachetele în Cuba, cel care nouă ne-a dat Pactul de la Varşovia şi maghiarilor cizme în faţă, în 1956 …Haideţi, domnilor, că vă stă pe buze şi nu spuneţi nimic! Mojicul, ţăranul ce se pretindea din Ucraina, nesimţitul, megalomanul, Vă omor! Entuziastul porumbului plantat pe sute de hectare, la îndemnul său de mare specialist în agricultură, urcat la suprafaţă din mina unde începuse să-şi câştige primele copeici, omul care l-a trimis pe Gagarin în spaţiu şi care a reuşit să împace URSS cu Iugoslavia lui Tito care fugise cât îl ţineau călcâiele de înaintaşul lui, Stalin. Da, toate astea îi sunt puse în cârcă, la grămadă. El care se credea mai curat şi mai pufos, că nu era ca Stalin, care apăra mama Uniune la întrunirile internaţionale cu răcnete din toţi bojocii, omul care l-a întrebat pe Nixon dacă americanii sunt atât de grozavi că, pe lângă videocasetofon şi maşină e spălat au inventat cumva şi aparatul care îţi îndeasă mâncarea pe gât în jos, în faimoasa dezbatere de la bucătărie, omul care a împrospătat comunismul pătat din greu cu sânge de antecesorii lui, bădăranul lor, la care trebuie să ne gândim când îi vedem pe ai noştri, Hruşciov, domnule, că m-aţi făcut să scriu de mă doare mâna, nu mai este. De la un 11 septembrie i s-a tras. În 1971. Şi de la izolare, arest la domiciliu. De la duşmani. De la vârstă, de la viaţă.

Hruşciov, între bine şi rău, aici.

Etichete:

Fluierat de Monica at 9/11/2007 12:32:00 AM | | Comentezi?! | Ai legătura!

luni, septembrie 10, 2007

nu e o obsesie...


...dar am o mare bucurie.

Prietena Cristina, ca de aia e prietena adevarata, a batut Parisul in lung si in lat, ca in multe parti se epuizase, si a gasit, pana la urma, cartea. Mi-a trimis-o.
Va spun cum e cand o termin.


altele pe aceeasi tema, aici

Etichete: ,

Fluierat de Monica at 9/10/2007 01:26:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

le lundi a midi

Să ascultaţi asta...
Aşa, de toamnă prea brusc venită.
Eu ies: cartea, terasa, ceaşca.. în altă ordine;)







(asta e pentru Hellene, stie ea de ce;)

Etichete:

Fluierat de Monica at 9/10/2007 12:36:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

duminică, septembrie 09, 2007

un cadou perfect


Pentru cei cu biblioteci imense (ziua mea e în noiembrie. notaţi, vă rog, mulţumesc.) Aici.

Un timbru sec cu numele tău, da? Ideea e că se face la comandă, durează cam o lună pentru cererile din Franţa, deci cine ştie cât pentru una din România. Dar e aşa de elegant!

Există cel puţin cineva care merită aşa ceva.

Etichete: ,

Fluierat de Monica at 9/09/2007 11:48:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

admiratie

pentru oamenii cu voinţă. iar, când calitatea aceasta le este răsplătită de Cel de Sus, mi se face pielea de găină.
Exemplu

Fluierat de Monica at 9/09/2007 11:48:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

ca sa stiti cu cine aveti de a face

Ma enervează rău de tot caterincă, harfist, bairam.

Le găsiţi, probabil, în Urban Dictionary românesc.
Dacă le folosiţi în prezenţa mea, vă arăt ce înseamna croşeu, atac de cord, lopată în faţă şi alte cuvinte delicate!
PS: prietenii mei nu vorbesc aşa, deci nu am supărat pe nimeni, în fapt.

Etichete:

Fluierat de Monica at 9/09/2007 11:05:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

vineri, septembrie 07, 2007

cuvintele urate vin in familie


aşa cum constatam surprinsă că zăbala, parte a căpăstrului, e un cuvânt urât, parte a unei urâţenii şi mai mari, acum mă scutur scârbită în faţa gârbiţei, a grumazului, a cefei. Că e unul şi acelaşi lucru. Să nu existe un singur cuvânt frumos şi toate sinonimele să -mi chinuie Eustachele?
Uite, în franceză, aceluiaşi lucru i se poate spune aşa de frumos, fin, delicat, cum e şi partea corpului pe care o descrie: nuque!
În engleză, mă abţin: nape sau scruff (pentru animale;)

Etichete: ,

Fluierat de Monica at 9/07/2007 08:40:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

da' de ce???

Zice Hartistu' că să imortalizez desktopu' să videţi şi voi. Zău dacă pricep care e şpilul. pui poza pe desktop dar de ce să te uiţi la ea? La calculator lucrezi, nu te holbezi. Mă rog. N-am copii, câini sau iubiţi de dulcegărit pe ecran, aşa că poate vedeţi şi voi negrul din faţa ochilor mei, înaine să bag shut down cu tot elanul, la culcare.

Etichete:

Fluierat de Monica at 9/07/2007 04:35:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

3,14x2 reincarca bateria

să bem bere multă, zic.

Fluierat de Monica at 9/07/2007 09:59:00 AM | | Comentezi?! | Ai legătura!

joi, septembrie 06, 2007

sa plantam copaci!

Aflu de la Flu ca e timpul să-mi caut cizmele de cauciuc.
Copacul de hartie trece la treabă. Pe site este deja un formular de completat, pentru cine vrea să planteze copaci sau să facă alte lucruri pentru glob.

Etichete:

Fluierat de Monica at 9/06/2007 11:48:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

aseara la MTR

Pentru că Alexandra e om bun şi-mi aduce aminte de lucruri pe care eu, deşi le aşez cu multă grijă printre circumvoluţiuni, le uit, aseară am văzut Campionul balcanic. Am servit, de fapt, o întoarcere în timp, acasă, la Târgu Mureş
O întoarcere la nişte oameni la care nu m-am mai gândit de mult şi la nişte clipe pe care nimeni nu ar vrea, de fapt, să şi le amintească.
Şi am înţeles acum ce nu aveam cum să pricep la 13 ani şi în anii următori.
Cum un discurs despre Securitatea tocmai atunci înfiinţată poate îngropa un om. Să-l facă din primarul imediat instalat după Revoluţie (fără mandat) un învinuit penal pentru instigare la tot măcelul petrecut la 20 martie 1990 în oraşul meu, un fugar, un candidat perpetuu la un scaun de parlamentar, întotdeauna cu şansele retezate, un izolat în mijlocul foştilor colegi de partid, chiar dacă mulţi dintre ei îi erau prieteni de 20-30 de ani, de fapt.
E un documentar făcut de fiica lui, Réka, adolescentă la acea vreme, întoarsă acasă ca să afle ce s-a întâmplat atunci, să pună întrebările pe care el, Kincses Előd , niciodată nu le-a pus, din prea mult orgoliu, probabil. Ca să afle temerile prin care sora ei mult mai mică le avea la acea vreme nu doar pentru tăticul ei refugiat la Budapesta, pe care nu l-a văzut mai bine de cinci ani, ci chiar pentru viaţa ei. Mama regizoarei, medic şi profesor la Universitatea de Medicină din Târgu Mureş, o activistă pentru drepturile studenţilor maghiari, e un adevărat personaj, dar şi un izvor de informaţii, dileme, indignări şi presupuneri.
E un docu-reality-movie din care noi aflăm că un campion balcanic la atletism (cu 40 de ani în urmă), singurul avocat care nu a refuzat să-l apere pe Tőkés László, când toţi se fereau de el de teama Securităţii, un om care a înfierat ceea ce s-a născut din cenuşa acestei instituţii, având ca temei incidentele de la 20 martie '90, şi-a putut atrage ura naţionaliştilor români, dar şi teama colegilor săi care cum ar fi obţinut, 17 ani la rând, o feliuţă de putere, altfel decât delimitându-se de el ? E un punct de vedere.
Şi povestea unui om tenace, talentat, dar orgolios. Din păcate sau din fericire.

Etichete: , , , , ,

Fluierat de Monica at 9/06/2007 07:25:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

salvati-ma!


precum arata şi banda cea verde de sus, am anumite înclinaţii, reprobabile chiar, dacă e să mă iau după mailurile primite la redacţie. Nu-i nimic. N-aş da însă salata mea complexă de la cină pe ce găteşte vecina mea de cel puţin trei ore. Cum noi ăştia cu bandă verde avem mirosul mai ascuţit, simt clar ce clocoteşte în cuptorul femeii.

Mi-e rău. Salvaţi-mă! Scoateţi-mă din casă. Şi totuşi, când gătea cârnaţi, mirosea mai de Colebil. Zău dacă ştiu ce mai vreau.

Etichete:

Fluierat de Monica at 9/06/2007 07:13:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

vai!


OK, mai am două săptămâni până la plecare.
Ghid citit, poveşti ascultate, click pe Globespotters IHT în fiecare zi, limonade cu italieni care au povestit, nu glumă, alte ponturi prin mail şi tot mă simt nepregătită.

Idei?

Etichete: ,

Fluierat de Monica at 9/06/2007 03:44:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

miercuri, septembrie 05, 2007

Enescu, toamna


E festival...În faţa Ateneului cânta aşa de frumos, azi, o fetiţă şi atât de puţini oameni stăteau să o asculte! Se vedea cine sunt părinţii ei, după emoţia de pe feţele lor. Dacă nu vă imaginaţi, ea a studiat toată vara pentru reprezentaţia din seara aceasta. Când eşti la liceul de muzică, nu ieşi afară la joacă. Te strigă copiii o dată, de două ori şi, dacă tot îi refuzi, rar mai vin a treia oară. Stai în casă şi exersezi. 3-4 ore pe zi, dacă eşti normal la cap sau o jumătate de oră pe zi şi îngrăşat porcul cu 6-7 ore înainte de examene, concerte, concursuri. Şi mai ai şi temele la celelalte materii. Şi auzi cum afară copiii se joacă. Îi auzi numărând acatam-bacatam-cicatam-mooooore-opzeşnaidăn-papangore. Şi tu îi dai cu studiul. Te dor încheieturile, spatele, ai tot felul de crampe şi afară se joacă ascunsea: cine nu-i gata îl iau cu lopata! Se ia lumina şi crezi că ai scăpat, dar ce frumos ard lumânările în sfeşnicele de pe pian! E vară, stai cu geamul deschis, metronomul îţi ţăcăne la ureche, cânţi, că mâine ai examen şi n-ai dormit de stres două nopţi şi, cum termini fiecare piesă, de pe banca de sub geamul tău se aud aplauze. Copiii se odihnesc după prinsea şi te ascultă. Tu n-ai voie să joci. Să nu cazi, să-ţi rupi mâna şi să stai apoi cine ştie cât pe margine. Sau, Doamne fereşte, cum a păţit Cristi Maiorescu pe patinoar, să dai cu capul de pământ şi să se ducă naibii timpanul. Ţie îţi trebuie ureche. Muzicală. Să asculţi zeci de piese, să observi frazarea, să te preocupi de solfegii şi dicteu, iar ceilalţi să se dea cu bicicleta sau pe rotile.
Fetiţa aceea cânta de zor şi era ca în transă, o stare din aceea în care nu mai auzi decât muzica. Poate să fie cât de frig, tu cânţi, chiar dacă degetele îngheţate abia vor să te asculte.
Cu ani buni în urmă, într-un septembrie cald, în cutia noastră poştală ajungea o cărămidă poştală. Pe numele meu deşi tocmai terminasem grădiniţa, imaginaţi-vă! Liceul de artă vă invită la preselecţia pentru admiterea în clasa I. Mama surâde. Tata... nu mai ţin minte. Dar eu am visat frumos, atunci. Şi am dedus că n-o să mă ducă nimeni la pre-se-lec-ţia (ce cuvânt greu era!) aceea şi singura mea şansă era fratele meu. Era cu un an mai mare, doar, deci putea veni cu mine până în Centru. Unde o fi Liceul ăsta? Lasă, că găsim noi. Întrebăm un om mare! Noroc că mama auzise cum m-am gândit eu să fug de acasă, a ţinut un mic consiliu cu padre şi mi-a zis, ca din senin, că mă duce ea. Ţin minte şi acum că m-a îmbrăcat în alb. Şi am intrat în încăperea aceea şi m-au întrebat ce voiam să cânt şi am cântat din toată inima o prelucrare după Rapsodia Română I a lui Enescu, Ce frumoasă-i ţara meaaaaaaa şi profesorii din comisia aceea de admitere se băteau, de faţă cu mine, care să mă ia. Iar Albino (preda vioară, semăna mult cu personajul de serial care se numea aşa şi aşa i-am zis până în clasa a patra, când el a emigrat în Germania ) m-a întrebat dacă mai ştiu alt cântecel şi mai să plâng, că zău dacă îmi aminteam vreunul până la capăt şi, ca să mă ajute, m-a întrebat dar O vioară mică nu ştii? Şi o ştiam, de fapt, şi eu cântam şi băteam din picior şi ei erau cu gura până la urechi şi tot timpul ăsta mama era pe coridor şi trăgea cu ochiul şi dacă se deschidea uşa? Şi m-au întrebat la ce vreau să cânt şi am zis că la pian şi Albino a zis: păi nu ai vrea la vioară? Şi iar să-mi dea lacrimile, şi mama se simţea prost că nu-şi imagina cum o să reuşească să-mi cumpere un pian.
Dar tot mi-au luat.
De atunci mi se pune un nod în gât ori de câte ori văd pe stradă copii cărând o vioară. Sunt la şcoala de muzică. Mi-e dor de anii aceia.
La Bucureşti e Festivalul Enescu şi am auzit lume spunând că muzica lui merge doar cu aspirină. Ba poate cu ceva de inimă!
Mie îmi place Rapsodia Română nr.2. Plânge inima! Poate de aceea au şi folosit-o, ani la rând, la Europa Liberă. Din dor de ţară.




Etichete:

Fluierat de Monica at 9/05/2007 10:11:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

musafirii

Vin musafirii! Ordine în casă, prăjituri bune, un lichior pentru doamnele, cafea pentru toată lumea, bere pentru domnii.
Vizitatorii vin, aduc flori, se discută, se râde, se mănâncă, se cântă şi dansează.
Sună cunoscut, nu?
Dar cum ar fi să întrebe ce e cu perdeaua aceea? De ce nu puneţi covorul mai încolo? De ce aveţi/nu aveţi becuri economice? Penibil, nu?
Ei, tot aşa e şi pe bloguri. Când mergi undeva citeşti, comentezi, râzi/plângi şi pleci. Dacă vrei, te întorci.
Altceva nu.

Etichete:

Fluierat de Monica at 9/05/2007 09:07:00 PM | | Ai legătura!

nu m-ai castigat la roata norocului!

Le spunea o mamă fiicelor ei, de câte ori o supărau prea tare. O limită: te poţi juca cu nervii mei dar cu măsură. Nu m-ai câştigat la roata norocului.
***
Un grup de oameni, zeci, merg într-un loc, într-o seară. Fiecare se întoarce acasă şi scrie bucuros ce a văzut/auzit/pozat/discutat/filmat. De bucurie că a văzut atâta lume, fiecare îi enumeră pe ceilalţi. Când unii se apucă şi povestesc cam când a trecut baba cu colacii, ca să nu mai stea să enumere, poate copia din alte părţi. Dar de ce să-l adauge la enumerare pe cel care nu se trecuse acolo, din moment ce el povestise şi a stat să culeagă link-uri? Ce! Doar l-a câştigat la roata norocului!
Penibil.

Etichete:

Fluierat de Monica at 9/05/2007 09:01:00 PM | | Ai legătura!

mie de ce nu mi-a zis nimeni...

...Că Alina Mungiu are blog?
bad, bad people!

Fluierat de Monica at 9/05/2007 11:08:00 AM | | Comentezi?! | Ai legătura!

the morning after...


...continuăm cu lectura:) A venit nenea de la RENEL, care se crede lumina însăşi, din moment ce strigă asta imediat după ce sună la uşă. A venit să citească. A citit contorul. La 8 dimineaţa? Cum se înjură??

Fluierat de Monica at 9/05/2007 10:50:00 AM | | Comentezi?! | Ai legătura!

marţi, septembrie 04, 2007

dar poate...

...doriţi să ştiţi cam ce emisiuni îşi doreşte conducerea TVR în grila de programe din această toamnă!
Lecturaţi, vă rog, lista cu, citez, cereri de programe tv.
La care dintre ele sau dintre cele aflate deja în grilă vreţi să meargă abonamentul vostru?

Etichete: ,

Fluierat de Monica at 9/04/2007 10:55:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

si-am mai citit putin! telegrafice

am fost...primii cu care am dat ochii: Costin şi Ondinna, asta în faţa TVR, pe Calea Dorobanţilor. Repede spre Ermil Pangratti, la sala de lectură TVR. Erau acolo Bookblogii, Cătălin, Dragoş Bucurenci , Bobby Voicu, Radu, Octavian Soviany, Miruna Vlada, T. O. Bobe, Elena Vlădăreanu (în exerciţiul funcţiunii), Cezar Paul-Bădescu , Mircea Cărtărescu cu Ioana Nicolaie şi fiul lor, a venit şi George Pruteanu (fără carte, dar n-a fost singurul). Eu am citit lângă Maria Dinulescu pe care, dacă n-am văzut încă filmele primăverii şi deci nici California Dreamin', am întrebat-o senin dacă e studentă:) dap, fac şi din astea.
Au venit şi jandarmii, că aşa trebuie dacă e protest spontan. Oameni de toate vârstele, din toate locurile, cu un singur gând: ne-am supărat, cu cărţile nu e de glumă (atâtea expresii faine am citit, de când cu Cititoriada, că nu mai ştiu din cine citez şi cine mă citează pe mine).

N-a putut să-mi scape vederii ajutorul de câine- lup al Danei Deac, ieşind în trombă cu autoturismul din curtea televiziunii şi privindu-ne cu dispreţ. Urările nu le trec aici, musiu, deşi meritaţi!

AU SCRIS:
MEDIAFAX
TVR-PROTEST-BLOGGERI / Protest la sediul TVR faţă de scoaterea din grilă a unor emisiuni culturale BUCUREŞTI, 4 sep (MEDIAFAX) - Peste 60 de persoane au protestat, marţi seara, la intrarea din strada Ermil Pangratti a Televiziunii Române, faţă de scoaterea din grila de toamnă a postului public a unor emisiuni culturale, printre cei prezenţi la eveniment aflându-se şi scriitorul Mircea Cărtărescu. "Protestăm faţă de scoaterea din grila TVR 1 a unor emisiuni culturale ("Nocturne", realizată de Marina Constantinescu şi "Lumea citeşte", a lui Ioan T. Morar, n.r.). Eu cred că ele erau foarte utile şi că ar trebui nu doar să continue, ci să mai apară şi altele. Noi asta aşteptăm de la televiziunea publică, post care are şi rolul de a instrui oamenii şi de a-i cultiva. E o formă de protest frumoasă, naivă, romantică şi tocmai de aceea sunt şi eu aici. Nu ne bazăm pe eficienţă", a încheiat Cărtărescu. Participanţii la protest s-au instalat în faţa intrării TVR, unii dintre ei pe jos, alţii rămânând în picioare, fiecare cu o carte în mână, printre titluri aflându-se "Rătăcit în casa oglinzilor", a lui John Barth şi "La pescuit de păstrăvi în America", scrisă de Richard Brautigan. Preşedintele Asociaţiei Consumatorilor de Media, Horea Bădău, a spus că este un protest "faţă de programele tv excesiv politizate" şi "un îndemn pentru programele culturale de calitate". La rândul său, George Pruteanu, prezent la locul evenimentului, a declarat că "TVR poate să fie şi izvor de lumină albă, nu numai de lumină neagră, de golănie, de miştocăreală, de scandal şi derizoriu". Protestul din faţa TVR a fost organizat la iniţiativa unor bloggeri. Directorul TVR 1, Dana Deac, a declarat, la finele lui august, că TVR 1 renunţă, în această toamnă, la emisiunile culturale "Lumea citeşte" şi "Nocturne", insistând pe emisiunile de dezbatere şi talk-show-uri.

NEWSIN
Peste 60 de persoane, printre care Mircea Cărtărescu şi T. O. Bobe, s-au strâns marţi seara în faţa sediului TVR din Bucureşti şi au început să citească din cărţi, protestând astfel împotriva eliminării din grila postului public a emisiunilor culturale "Lumea citeşte" şi "Nocturne".Printre potestatari s-au mai aflat George Pruteanu, Elena Vlădăreanu, Cezar Paul Bădescu, Dragoş Bucurenci şi Maria Dinulescu. Scriitorul Mircea Cărtărescu a venit la protest alături de soţie şi unul dintre copii. "Eu cred că emisiunile trebuie să continue şi să apară şi alte emisiuni de cultură. E o formă de protest frumoasă naivă, romantică", a declarat Mircea Cărtărescu. George Pruteanu a declarat, pentru NewsIn, că a decis să vină la protest deoarece este de părere că postul public de televiziune trebuie să aibă în grilă emisiuni culturale. "Am venit pentru că de ani de zile propăvăduiesc că televiziunea poate fi şi un izvor de lumină. Mai ales televiziune publică ce are o misiune. Posturile private pot să difuzeze manele şi scamatorii, dar TVR trebuie să aibă o grilă echilibrată, cu o proporţie de emisiuni bine gândită", a declarat, pentru NewsIn, George Pruteanu, unul dintre protestatari.La un moment dat, protestul a fost întrerupt de mai mulţi jandarmi care au cerut aprobarea din partea autorităţilor pentru această manifestaţie. George Pruteanu şi Dragoş Bucurenci le-au explicat jandarmilor că este vorba despre un protest spontan, iar jandarmii au decis să rămână la faţa locului pe durata evenimentului.
Consiliul de Administraţie al TVR a decis în şedinţa de joi excluderea din grila de toamnă a emisiunilor "Lumea citeşte", realizată de Ioan T. Morar, şi "Nocturne", realizată de Marina Constantinescu. Surse din TVR au declarat, pentru NewsIn, că emisiunea "Nocturne" a fost scoasă din grilă temporar şi că va fi reintrodusă în de primăvară. Aceleaşi surse au mai declarat că emisiunea "Lumea citeşte" nu va mai fi realizată din cauza costurilor mari de producţie şi al ratingului mic pe care îl înregistra.

VA URMA
LATER EDIT:

Florentina de la Evenimentul zilei, cu care mi-a făcut cunoştinţă Maria Dinulescu, a scris şi ea, aici.
România Liberă a publicat articolul Elenei Vlădăreanu despre protest la rubrica Actualitate!
Articolul din Adevărul conţine şi o reacţie a lui Ioan T. Morar
Gândul gândeşte altceva
hotnews

ŞI MAI LATER EDIT (că am apucat să contorizez)
au mai scris despre asta:
Ioan T. Morar, Cezar Paul-Bădescu, Răzvan Ţupa, Flu, Subiectiv (cu foto), Verbiaj, Cinabru, Dragoş, , Jen, Dailycrap, Vidal(cu foto)

Dar ce s-a citit la protest? aflaţi aici!

Întrebarea serii a fost şi unde/cine e LuciaT, eu vă întreb unde a dispărut!

CEL DIN URMĂ EDIT

Lucia a scris, în sfârşit, cum a văzut ea lucrurile.

Etichete:

Fluierat de Monica at 9/04/2007 07:49:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

uff

daca mai tin mult poza aia cu foi Lica pe blog, risc sa cobor pana la cofetarie, sa iau ceva asemanator!
Bleah si ahh, in acelasi timp!

Etichete:

Fluierat de Monica at 9/04/2007 10:59:00 AM | | Comentezi?! | Ai legătura!

diseara

...la primele ore NOCTURNE, LUMEA CITESTE in fata TVR.
ai putea crede ca e un BAZAR, dar nu e decat MEMORIALUL DURERII cititorilor care raman fara cateva clipe amuzante in fata televizorului si, mai rau, fara speranta ca si altii vor vedea asa ceva si vor citi din ce in ce mai mult.
il intrebasem pe flu cam ce sa citim diseara, in gand, fireste, mi-a enumerat niste lucruri dragute. am ramas cu Mizerabilii in cap. Dar daca as lua cu mine Singur pe lume? sau Aceasta dragoste care ne leaga?
he he, am gasit in biblioteca Inima tinara. Povestiri despre utecisti. Sau Clasa muncitoare in literatura! Ia, daca are si ceva de A.Toma cu asta vin! Nu e. Dar e un fragment din N.D. Cocea- Fecior de sluga. merge si asta, nu?
pe diseara!

Etichete:

Fluierat de Monica at 9/04/2007 10:39:00 AM | | Comentezi?! | Ai legătura!

de ce nu??

N-a fost să fie nici de data asta. Deşi 13 îmi poartă noroc.
uff.

Fluierat de Monica at 9/04/2007 12:54:00 AM | | Comentezi?! | Ai legătura!

luni, septembrie 03, 2007

pai sa nu se mai citeasca!

Cătălin are dreptate. Mare dreptate!

'Apropo, ce ar fi ca Ministerul sa scoate din cartile de clasele 2-4 textele literare si sa puna in schimb modelele de cereri, contracte, chestii de care lumea are nevoie, domn’le, in viata de zi cu zi, nu parascovenii care nu folosesc nimanui?'

ah ce bine am mai râs!

Etichete:

Fluierat de Monica at 9/03/2007 03:43:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

Lica e cu noi!


aşa cum v-am mai spus şi în trecut, există pe lumea asta oameni care iau prea mult în serios povestea că bucătăria e o artă, nu o încăpere. Dacă sunt femei care cred că pot da gata musafirii cu o salată boeuf sau cu vreun chec tocmai acum l-am scos din cuptor, tu! doamnele şi domnişoarele prietenele Licăi, femeia cu foile, sunt zânele cele mai măiastre în ale bucătăriei!

Ia luaţi de aici! 195.000 de răspunsuri la căutarea pe google după foi Lica. Bine, pe la a patra pagină lumea discută despre altceva, dar oricum. (De astăzi, încă unul, din nefericire:)

citez:
-Mie imi plac prajiturile cu foi Lica pentru ca se fac usor si nu trebuie sa coci la foi.
-Desertul capriciosilor Jurnalul National
INGREDIENTE: 250 gr zahar pudra, 300 gr nuci macinate, 180 gr unt, 2 linguri cu cacao, 350 gr miere, doua pachete cu foi Lica. ... (mamăăăăăă, ce capricioşi, păi când or vrea merengues cum or fi? absurzi, nu?)
-Deserturile Nataliei (11)
Natalia, te rog mult de tot sa pui aici reteta prajiturii cu foi Lica si cu lapte condensat...N-am mai mancat ceva asa de bun de muuuuulta vreme! ... Doamnă, nu ştii ce e bun!
uite: cei mai renumiţi bucătari ai lumii s-ar înverzi de ciudă dacă ar afla că cel mai bun tort nu e ăla pe care ei îl fac în zile întregi ci tocmai tortul intitulat sugestiv Lica:
hai cu reţeta, să nu vă ţin cu hipersalivaţia în şerveţel:
-tort lica
Rahat (400 g), unt (100 g), lamiie (1), foi Lica (1 pachet). ... Cu aceasta compozitie se ung foile Lica, se ... deci ciocul mic, chef!
Nu sunt singură, pe lumea asta:
-Club Eva
Imi plac dulciurile de casa ff elaborate, nu improvizatii gen foi Lica umplute cu gem ...
uite că la asta nu m-am gândit: credeam că cel mai jos ar fi nutella peste Lica, în straturi mii. Rombuleţe tăiate mici, apoi, şi presărate cu cocos, parcă.
-La Flămânzi răscoala are loc, din motive de vreme rea, la cofetărie, cu foi Lica!
Închei cu un delicios desert exotic care, culmea!, tot cu foi Lica se pregăteşte:
Retete culinare exotice
Specific: Turcia Nuga Timp de preparare: 20 min Ingrediente: 500 gr zahar, 1/4l apa, 1 cescuta cu miere, vanilie, 6 albusuri, alune, 2 foi "Lica"
Dacă au auzit ăia la Istanbul de Lica, aflaţi la sfârşitul lui noiembrie!
Nu în ultimul rând, admiraţi, vă rog, fotografia! Camelia ştie, noi se pare că nu! Iar testul Rorschach revine în bucătărie. Oricine are de gând să ia o bucăţică de pe platouaş trebuie să spună ce vede în desenul acela, nu?
__________
Cine ştie de ce se cheamă foile Lica LICA? De la domnişoara fata lui tata, nu? Că doar nu o fi pogorât din romanele Hortensiei Papadat- Bengescu? Deci? Tort Gheorghiu cineva?

Etichete:

Fluierat de Monica at 9/03/2007 01:40:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

aoleu, lumea o sa citeasca!

Otrăviţi fântânile, pârjoliţi recoltele, ascundeţi odoarele! Vin bloggerii să citească!
TVR se arată foarte interesat de protestul propus de LuciaT, la care aderăm tot mai mulţi, se pare.

Etichete:

Fluierat de Monica at 9/03/2007 11:44:00 AM | | Comentezi?! | Ai legătura!

Palatul Culturii

aici am avut emoţii. Aici, profesoara de pian îmi încălzea, în culise, mâinile cum putea ea mai bine (la subsuorile ei îşi reveneau cel mai repede) pentru că pe vremurile alea sălile de spectacole erau adevărate congelatoare. Aici am luat un arcuş în spate de la vioara I, pentru că eram aşa de concentrată în timp ce repetam concertul acela cu Orchestra filarmonicii că nu-l auzeam nicicum pe dirijorul care îmi spusese să mă opresc. Aici am primit zeci de buchete de flori. Aici am purtat cele mai frumoase rochiţe, pe când celelalte fete care urcau pe scenă nu îndrăzneau să iasă din costumaţia fustă neagră bluză albă. Aici s-a auzit, pentru că interpretam Grădini de vis a lui Diamandi Gheciu Toaletă de vis! din sală, chiar lângă mama mea, care era mândră de ce crease. Dacă mergeţi la Târgu Mureş, nu admiraţi Palatul Culturii doar din exterior!

Etichete: , ,

Fluierat de Monica at 9/03/2007 02:28:00 AM | | Comentezi?! | Ai legătura!

ce ati mai cetit?

eu continui cu Această dragoste care ne leagă a Doinei Jela, să vă imaginaţi că citesc încruntată şi înciudată...dacă aţi şti câte s-au putut întâmpla chiar sub ochii şi urechile noastre, uff!

pe scurt azi, pe larg mâine:

Fost la Schimb de carti, a fost fain, daca puteam sta mai mult si as fi cunoscut pe cineva! am dus Răcane, nu ţi-e bine! a lui David Lodge, Kitchen a Bananei Yashimoto şi Fric al lui Ştefan Agopian. Plus un botoşel cu şiret pentru un bebe drăguţel!

Gorgeoux a serbat doi ani de blogging. Am fost. Mâine vă povestesc despre vremurile când am cunoscut-o pe cheezy cheeky şi cum scriu eu aici din cauza-datorită-graţie ei. A fost fain!

Apoi mi s-a gătit, am dus un parfait bun la schimb (vive le Chocolat!) şi am văzut un film bun, italian, L'ultimo bacio pre numele lui.(ah, vineri văzusem un film drăguţel şi nu am apucat să vă spun despre el! A la folie...Pas du tout...cu Audrey Tautou...e drăguţică şi aici şi nu joacă după tiparul din Amelie, dacă vă temeaţi! )

Nu ştiu de ce, dar abia aştept să vină marţi seara!!! TVR, ora 19, poarta din strada Ermil Pangratti. Lectură în linişte. Nu ne convine să nu mai avem la ce să ne uităm la TVR, deşi noi ne plătim abonamentele. Lumea citeşte orice ar fi!

Etichete: , ,

Fluierat de Monica at 9/03/2007 02:03:00 AM | | Comentezi?! | Ai legătura!

Cine-s eu

  • Sunt Monica
  • Din Tirgu-Mures, Bucuresti, Roma, Ciudad de Mexico, ubi bene, Mexico
  • cine? eu?!
Semiprofilul meu
sunt pe ro20.ro sustin blogosfera femininaCartea din GeantaNu Fi Pungas !
    adica mai pe scurt

    De curand

    Fluierate

    Poate vrei feed

    Powered by Blogger
    & Blogger Templates
    Page copy protected against web site content infringement by Copyscape Blogarama - The Blog Directory