GO VEGAN!

marţi, iulie 31, 2007

ma doare

acest lucru ma doare

paypal, fata, hotelul si plata

am nervi..sunt o femeie in pragul unei crize de nervi.
voiaj pregatit din timp( doua luni, da?)
belete de avion luate
sa platim si otelu' zic, ca sa nu dormim sub clar de luna, teodor mazilu nu se referea la noi, decat daca a scris proastele sub clar de luna.
proastele? proasta? sunt cunoscut!
pe site'ul unde spune; book confirmation hai cu clicku' si baga 150 de ioro ma duce neaparat la paypal. la paypal imi spune senin ca plata peste 100 de euro presupune un produs expandat, care se obtine citind extrasul de cont al cardului, si luand de acolo 4 cifre cheie. dar cum sa astept io 4 zile pentru extrasul de cont care poate nici nu se epzista, la visa virtuon de la bcr, cand rezervarea mea tic, tic, expira la 3 august uite colo/sha?
sunat la bcr, aflat ca dupa ora 20 doar vocea aia terna( de ce nu m-ati inchiriat pe mine, bre, am vocea seaxi bieaci!) care ma anunta ca oaminii de la carduri 8-20 negresit si sambata mai putin..
sunt inciudata. de ce? de ce?

Etichete:

owls are not what they seem..

iar cratimele nu sunt ceea ce par.
După ce am citit un comentariu de cititor într-un ziar ( nu, nu m-am lecuit) cuvântul dreptate scris drepta-te, mă simt prost că l-am ridiculizat pe A. că ne spunea pe blogul lui să ţine-ţi aproape şi că am râs de o tanti ingineră care a scris ţanţoşă un închide-ţi uşa de afişat pentru cei care nu ştiu ce înseamnă curentul.
Nu, de fapt nu la faculta-te te învaţă limba română, ci la şcoală, iar cei care sunt depar-te de înţelesuri nu trebuie neaparat să aibă o diplo-mă universitară. Nici cea de bacalaureat, măcar. Aia de absolvire a clasei a op-ta ajun-ge.
Mo-r!

Etichete:

haideti cu totii!

Yeah! dedicaţie!!!
1, 2, 3 şi

Şi-n apa măriiiiiiiiiiiiiii
De pe întregul litoraaaaaaaaaal
la, la, laaaaaaa




Etichete: ,

luni, iulie 30, 2007

asadar

Acum că se duce puţintel (naibii) canicula, putem face o recapitulare a ultimelor zile:

- se duce canicula. A, uitasem, v-am mai zis.

- am o nouă obsesie culinară. E răcoritoare. Dar vai, se duce căldura! Revenind: avocado uns pe pâine, sare şi ce mirodenii preferaţi (cimbrul, eu, pentru asta) e foarte, foarte bun

- anul ăsta nu mi-am cumpărat încă pepene. Ezit: dacă îl iau din piaţă risc să dau peste ăia bătuţi de soare în ultimele zile. Acum nu mai sunt. A, v-am mai zis, vin vremuri mai bune. Dacă îl iau de la ipermarşe poate nu e dulce. Nu ştiu de ce mi se par toate industriale, pe acolo. În afară de avocado;) De mâncat am mâncat, totuşi. E bine să fii musafir.

- nu am mâncat nici caise.

- sunt leneşă. am fost toropită de căldură.

- am un cititor fidel, mai nou, undeva CLIŞEU unde se atârnă harta în cui. Maramureş plai cu flori, mai exact. Îi ştiu deja obiceiurile: dimineaţa devreme şi undeva la prânz. Ba chiar şi înainte de 5. Îmi imaginez că mă ceteşte când ajunge la lucru, în pauza de prânz şi înainte să plece.

- Cititorul fidel din Galaţi a mai rărit-o. L-o fi răpus căldura. Dar poate revine! Căldura pleacă! Nu v-am mai zis asta?

- Mâine mă văd cu o cititoare a blogului hălălantu'. E din Australia. Dacă mă ucide, mă taie în bucăţi şi mă topeşte în var nestins şi are de gând să toarne ce rezultă în canalele de la intersecţii acum cât e luna ciudat de galbejită şi plină, să ştiţi de unde mi se trage. I meet my readers , from time to time.

- Se duce căldura, v-am zis, nu?

Stiti...

...cum e bucureşteanul?

De ce nu?

Etichete:

duminică, iulie 29, 2007

astazi


mi-am luat asta din dreapta...

Etichete:

adica da!

" să ne plimbăm, să simţim viaţa la maxim!" spune un tinerel aflat aseară în Parcul Tineretului.
Ce uşor de mulţumit sunt unii! Ce înseamnă să vezi viaţa în roz!

Uite, pe voi ce v-ar face să simţiţi viaţa la maxim?

Etichete:

sîmbătă, iulie 28, 2007

arta



Coaste pentru Eva- Victoria Reynolds
Imaginea e de aici

Etichete:

vineri, iulie 27, 2007

ca vitelul la poarta noua

si-a schimbat Polirom aspectul site-ului, de m-am simţit pierdută rău când am ajuns acolo. N-am mai văzut verde în faţa ochilor şi bine nu mi-a fost!

ma simt urmarita

Mergeam agale pe Magheru toropit de doar 33 de grade Celsius, când la trecerea de pietoni, cu un scaun pe cap si unul în mână trecea un muncitor. Erau alea două scaune pe care le văzusem lângă Tarascon, vă jur!
Mda, sunt aproape să schimb totuşi telefonul meu credincios care în 5 ani a totalizat 793 de ore de telefoane, date sau primite, cu ceva cu cameră. Sunt momente în viaţă pe care nu le poţi desena!

Etichete: ,

pai atunci...

Dacă e adevărat că un diplomatul Teo din turnul înclinat a călcat strâmb cu Coana Vulpe într-o cadă jacuzzi, atunci eu n-aş avea de ce să mă simt păcătoasă, în cazul în care un domn căsătorit cu aparenţă de om respectabil mi-ar oferi un şerveţel umed pentru frunte*, nu ?
_______
* citat din Dana International, ca eu voiam să visez la un spălat pe mâini...

Etichete:

RRR*

dar ca de mileniu trei.
Mda, din toată povestea aceea pionierească în care trebuia să predăm hârtie, păpădie, castane şi textile (pentru ce, pentru ce?) îmi plăcea partea cu hârtia. Ca şi alţii care au scris despre asta, şi eu aveam un tată de nădejde. Nu ştiu, însă, cum de îmi primea cineva la reciclat hârtia dusă de mine! Cum să consideri bun de reciclat volume întregi cu plenare, teze din aprilie şi alte spuse ale tovarăşului cu o singură ureche dar mult iubit chiar şi aşa. Cum de îmi dădea tata aşa ceva şi cum de nu am primit nicio observaţie în momentul în care, lângă cântar, tovarăşul nota conştiincios pe caiet, în dreptul meu, un număr frumuşel de kilograme. Net peste al celorlalţi! Ce calmă stăteam eu în timp ce colegii deveneau chiar agitaţi, pe măsura ce se apropia ziua Z a predării, când eu ştiam că aduce tata marfa. Şi cum veneau cu pacheţelele lor ruşinos de mici, la tovarăşul învăţător ceilalţi copii, şi cum apăream eu ţanţoşă, cu ditamai teancul de cărţi legate cu sfoară.
Anii trec, mii de copaci au murit, între timp, pe altarul scriiturii, iar sentimentul pionierului care îşi îndeplinea cu atâta succes norma la hârtie s-a schimbat într-o adevărată isterie. Să nu-mi văd colegii risipind hârtia! Lasă, că este. Deocamdată, măcelarule de copaci! Ia, scrie şi pe dos, dacă e doar pentru noi. Mai strânge rândurile. Unde e cutia în care strângem hârtia pentru reciclare? Niciun răspuns. Niciun răspuns. Niciun răspuns, da?
Răspunsul e aici, atunci. Copacul de hârtie ne ajută, dacă vrem. Dar trebuie să vrem. Vrem? De ce suntem nesăbuiţi?
______
RRR - recuperare, reciclare, refolosire, pentru copiii care nu au prins acţiunea cu elan tovărăşesc intitulată aşa

Etichete:

nu, păianjenii nu aduc ghinion!

precizare: păianjen, nu paianjen, păianjeni, nu păienjeni...pentru domnii şi domnişoarele de la televizor.*
cum mă pregăteam eu ieri să pornesc spre Clubul Ţăranului, că nu merit mai sus, văd ditamai păianjenul lângă geam, semn că se gândise să se ascundă taman în iatacul meu, de soarele orbitor (aripa dreaptă). Mă speriu. Nu pot ucide animalul arahnidă (nu insectă, sus numiţii, da?) că ghinionul sporeşte! Intru pe mail şi văz surpriz'. Ciocoamintirile primesc o dedicaţie, de la Textier, pe blog, în B24FUN.
Yeah! să vină o şleahtă de păianjeni, I can take it!
__________
Ştii tu cine, nu te simţi vizată şi obligată să comentezi iar cu acţiunea aceea pe care o vezi făcută în sus, ]n semn de mare performanţă. Bine, Dana?

Etichete:

los diplomatos( non ricos) tambien lloran

Sau o noua telenovela tulbura Dâmboviţa în vara torida ce se aşternu peste Bucureşti.
Ziarul Ziua ne dă: o ambasadoare mereu bine şi departe plasată (recompensele astea, domnule!)
un jurnalist australian chitit să demaşte tot ce mişcă rău în privinţa ţărişoarei
nişte e-mailuri luate din cutia doamnei (femeie, tu nu-ţi schimbi parola, din când în când)
personaje felurite, destinatarii epistolelor doamnei
şi site-ul pe care apare porcăreaua. (al cui e site-ul şi cine ia Oscarul telenovelelor, aflaţi de aici)

Aşadar: Manuela Vulpe- fost ambasador în Australia, actualmente în Mexic şi alte ţărişoare unde domnii măslinii umblă în costume albe şi canotiere, fumează trabuc şi discută situaţia diamantelor care sunt veşnice, cum spune titlul unui film văzut la videoteca de la Palatul culturii cândva în 87, are o căsuţă pe hotmail. Nişte probleme pe care vrea să le rezolve şi nişte interlocutori la nivelul ei. Vorbim de influenţă. E dureros să afli că nu ştiu care consilier de la Ambasada noastră la Londra a avut dureri de măsele, că doamna AO de la MAE merge ea însăşi să-şi plătească infima chirie la RAPPS, ca domnul Teo Baconsky a avut probleme cu instalatorul portughez (vedeţi, dacă nu e polonez?) şi e foarte cool când citeşti reacţia, pe mail, a domnului Marian (Dorin Marian) când descoperă că mailurile au ajuns pe site-ul acela. (pe mine m-a bucurat să văd că omul se exprimă cu nice. în aşteptarea lui cool, mai pândesc presa)

eu una aştept procesul!
Mda, povestea asta trebuia clar să intervină ieri sau azi, şi nu la începutul săptămânii sau de sâmbătă încolo. Pe caniculă nu digeram aşa ceva.

Eu mă duc să îngurgitez croissantul de dimineaţă pe terasa ştiu eu care cu cartea iarăşi ştiu eu care.


Vestea bună e alta: România nu se mai poate descurca doar cu un consulat în Bahamas şi trimite şi ambasador şi personalul care să-l deservească, da?
Aj vrea să fiu femeie de serviciu la ambasada României din Bahamas. ;) uite aici în dreapta. imagine capturată de oamenii lui National Geographic.

Etichete: , ,

joi, iulie 26, 2007

adica

Pe aici nu sunt străini, doar prieteni care nu s-au cunoscut (încă).


Barcelona, nov. 2006

Etichete:

'DRAGA MEA'




Perfidie dusă la extrem! Când te bucuri mai tare că primeşti felicitări de la vecini (cine să fie, femeia cu mustaţă? copilul gimnast de deasupra? fana aerobic de jos?) uite aşa, fără nicio ocazie, hop şi căluţul troian. Aţi observat că mai nou viruşii vin sub formă de felicitări? Dar de ce mă mir, cum ar fi fost să primesc mail: atenţie, virus în attachment. Descarcă, te rog!

Etichete:

se ia!

Ei drăcie! Citesc în IHT (aici) că nu doar frigurile galbene, meningita, tifosul şi alte alea se iau de la om la om ci până şi obezitatea! Se citează un studiu publicat în New England Journal of Medicine.
Zău dacă am desprins de undeva că explicaţia ar fi că oamenii mănâncă deseori la aceeaşi masă şi nu ar face, împreună, niciun sport, ci dau cu ochii de opinia unui nene, Dr. Nicholas Christakis, a physician and professor of medical sociology at Harvard Medical School and a principal investigator in the new study, carele zice că prietenii îşi distorsionează unul altuia percepţia despre grăsime. Aşa şi e, dacă ţi-e drag omul nici nu mai vezi că pune centimetri cubi pe el. NOT. Dacă eşti prieten bun îi spui, şi nu pentru aspect, cum fac majoritatea, ci pentru respiraţie, de exemplu. Nu-mi place să sufli greu lângă mine, că îmi vine să te ajut şi nu pot. Inima aia bate pentru un volum mult mai mare. Coloana suferă, e ca şi cum ai căra un om în spinare.
În articol mai zice că la fel e şi cu pierdutul în greutate. Când ăla de lângă tine slăbeşte, pierzi şi tu kilograme. Staţi cu mine!

Etichete:

viata s-a mutat in peninsula!

nu la talieni, bre. la targu mures. la festival. peninsula. astazi miscarea e pe scena zakuska. de la formatie, spun imediat. o sa fie kumm. fabula rasa. mai multe aici.
revenind la borcanele cu zakuska, pe scena cu acelasi nume va urca formatia cu acelasi nume. Ioi, v-am ametit. zakuska. tipii sunt scoliti. daca va pasa de conservatorul de la cluj. daca nu, nu.
melodia asta e inregistrata din mixer. nu se aude bine/ce trebuie/cum trebuie/publicul. doar ca sa stiti ce facea zakuska acum niste ani.
zakuska- dans in golf ( influente japoneze) . asta imi place mie cel mai mult, din albumele lor de inceput.

Etichete:

astazi imi place....

...asta

Black Horse and the Cherry Tree- KT Tunstall

razbelul

Ieri, răzbelul dintre basarabeni şi rumânii verzi din spaţiul carpato-danubiano-pontic s-a purtat aici (v-am spus că nu mă pot abţine să nu citesc comentariile cetitorilor de ziare...deşi ar cam trebui să mă opresc. Nici ei şi nici eu nu construim nimic pierzând astfel timpul şi, ah, citesc o carte minunată, când nu fac bătături la poigne uite aici...)
Revenind: tăt veninul de o parte şi de alta a Prutului s-a scurs acolo. S-a dat cu bolovani ca la Posada, unde nu ei erau protagoniştii cam 700 de ani înapoi în isterie, pardon, istorie. S-a scurs venin, s-a găurit stratul de Ozone cu săgeti de aici, s-a dat în Tudor Gheorghe, în coloana vertebrală, faulturi şi niciun cartonaş roşu de la nimeni echilibrat. Unde e Ştefan cel Mare să vă vadă, măi, pe toţi?
A, era la Mall, l-am văzut aseară...Nu prea nalt la stat, dar din nisip presat...până şi poze făceau trecătorii!

Etichete:

nagyon jo!

Olyan boldogsaaaag...
Vai era să bloghez uite acum în ungureşte bucuroasă că SIESTA se va traduce şi în limba lui Jokai Mor şi la orele nămiezii va fi pauză aproape generală şi în pustă, Matra, pe mal de Tisa şi alte locuri care reunite nu dau Ungaria mare, ci pe cea actuală.
Cotidianul ne informează aici că, dacă măcar două sute de mii de oameni se hotărăsc să spună da cu ochii pe schimbările climaterice, şi în republica vecină şi pretină vor spune siesta cum arde soarele mai tare şi vor trage storurile.
Ioi, ce bine!

Etichete:

miercuri, iulie 25, 2007

ioi, tu!

n-ajunge că-mi ziceţi voi cum râdeţi, n-ajunge că mă peţise atunci tembeliziunea să scriu cuplete, scenete şi alte hăhăitoare, că din cinci răspunsuri la cinci întrebări canalizatoare, aflu ce ştiam.
Vreau surprize, bre, nu aşa! Cum ar fi fost să aflu că mă cer cititori de SF de pe tot Globul?


You Should Be a Joke Writer

You're totally hilarious, and you can find the humor in any situation.
Whether you're spouting off zingers, comebacks, or jokes about life...
You usually can keep a crowd laughing, and you have plenty of material.
You have the makings of a great comedian - or comedic writer.

Etichete:

fermecator!

măiastru! uns la inimioară ca de altfel tătă tribulaţia.
Bre, voi ce mai citiţi că şi de mă dor ochii ai mei spun că sunt în ceva sesiune, da-mi place, ce să fac? deci?

Etichete:

garantia calitatii

Plătesc cu mare drag abonamentul la Televiziunea Română, ca să fiu informată despre tot ce mişcă în ţara asta: râul, ramul, vântul, temperaturile.

Uite, ca să am bucuria lucrului pentru care am ales să dau banu' jos, TVR1 programează diseară România cod roşu. Ediţie specială
Moderator Marian Voicu
Invitaţi: Ion Sandu, director ANMH, Decebal Traian Remeş, ministrul Agriculturii, Adrian Rădulescu, preşedinte Liga Asociaţiei Producătorilor Agricoli, Marius Niţu, jurnalist Gândul.
Transmisiune directă.

Nu de alta dar de aseară de la ora 21 codul roşu a tot pălit! mereu actuali, ce să ne mai făcem.
Îmi şi imaginez dialoguri cu condiţional-optative, cu verbe la trecut, cu dat din umeri şi conchis că s-a dus de mult naibii codul roşu. (mie îmi place somonul, apropo)

Daţi-mi banii înapoi!

Etichete:

unii sunt oameni


Vio a fost om de nădejde pentru societatea lor, nu a noastră, şi a donat sânge.

Acum bagă fier, da' nu forjat.

Eu dacă nu pot dona, sunt mândră de donaţia ei.
Nu a zis cu cât a cotizat..sau a zis? juma' de litru, uitasem.
Vio visează, dar şi donează. Voi ce mai aşteptaţi?

Etichete:

demascarea

Suspans! Balul se opreşte, din mulţime apare un tânăr justiţiar.
Du-te în sălaşul tău! [de negri]
Primeşte un pumn în plină figură.
Cu ochii pe frumoasa dansatoare, strigă, înfuriat:
E o sclavă fugită!
Lumea vociferează, nu se aştepta nimeni la aşa ceva. Din ochii ei curg lacrimi, un nod imens în gât. Şirul acuzaţiilor continuă. Se spune povestea...O femeie adaugă ceva cu gingii şi unghii curate...
E uşor de verificat, adaugă acuzatorul...
Ce ruşine!
Pusă la stâlpul infamiei, ruşinată, nu şi-a imaginat că balul acesta se poate termina aşa, pentru ea...
Cu lacrimi în ochi: îmi cer scuze, am comis o infamie...O ruşine..plâns în hohote..
Agitat că petrecerea a dat greş, maestrul de ceremonii găseşte puterea să strige: muzica, să cânte muzica!

Essa foi a verdadeira escrava Isaura, conchide un fan.

Etichete: ,

pai nu e chiar asa


în timp ce noi spunem despre ei că au greşit şi au intrat la răcoare, deţinuţii mor de cald şi fac urât la gardieni!

asta cică ar fi în Tokyo. Da, acolo e răcoare!

Etichete:

increderea

OTP îmi tot face capul călindar, în reclame, când termină vocea aia, apoteotic: avem încredere.

Răspunsul ascultătorului: mulţumesc, dar aş vrea să am eu încredere în dvs!

Etichete:

marţi, iulie 24, 2007

cantarul din sat


Fources, Gascogne, France, iulie 2007

Etichete: ,

luni, iulie 23, 2007

apel

Căldură ucigătoare. Autobuzul ăsta nenorocit nu mai apare. Zici că era un orar, pe undeva? Nu. A, uite-l. Stai să mai sorb din ceaiul ăsta. Ice tea cald se mai cheamă că e Ice tea? A, îl pun pe asta. Gata, scot biletul, cald mai e în rabla asta!
***
Mult am mai lucrat! Rău e să te doară spatele! Şi autobuzul ăsta care nu mai vine. Stai să mă rezem de asta. Mamă, ce arde!
***
Haoleu, maică, rău mai cade florile astea din pomi! Nu mi-au dat nici făraş. Mătura asta de nuiele şi sacu' ăsta nenorocit. Ia, să le adun uşor, le iau cu mâna şi le pun în sac. Sete mi-e! Ai, şi mătura asta cum mă încurcă. Stai să o sprijin de asta.
***

Asta, bre, e maşina mea. Am cumpărat-o să mă mut dintr-un loc în altul. O parchez în faţa blocului dar ea nu devine accesoriu spaţiului public. Nu mai trasati drepte paralele pe caroserie, că îmi imaginez că 1. aveţi maşină şi ştiţi cât mă doare să o văd zgâriată, 2. nu aveţi maşină (nu mă privesc motivele) şi nu ştiţi ce e aia să o găsiţi dimineaţa zgâriată vizibil cu intenţie. Nu mi-o mai atingeţi că pun şocuri electrice să vă arunce bine, da?

Etichete:

pai...

...astazi nu scoateti nimic de la mine.
poftim horoscop!

Be conscious of how people are responding to your presence today, MONICA. You may find that your jokes aren't being very well received. Don't dig the hole any deeper. The one you are sitting in may be deep enough. Relax and have someone else take a turn at the podium. Think before you open you mouth. Support the situation with positive words of encouragement instead of negative bits of criticism.

la revedere!

duminică, iulie 22, 2007

so what face o fapta buna

pentru că mă tot învârt în jurul cozii de nu ştiu când să scriu despre minciună, parcă m-ar cunoaşte, începe un tratat.
cetiţi aici şi aici, o să urmăresc şi eu totul cu mare atenţie şi poate mi-o veni cheful să înfloresc şi eu ceva.
Yeah! Mă simt în vacanţă! Eu mă gândesc la ceva şi cineva scrie mult şi bine pe tema asta!

Etichete:

departe...


... în Detroit, la Wayne State University, predă Anca Vlasopolos.

Născută cu aproape 60 de ani în urmă la Bucureşti, Anca e fiica unui fost deţinut politic şi a unei supravieţuitoare a infernului de la Auschwitz.
La 14 ani ajunge în Statele Unite unde învaţă, scrie şi iar scrie.
Ce anume, citiţi aici.

Etichete:

o problema de geometrie pentru piciorul dîvîsî


Se dă un poliedru complex ca în imagine, cu înălţimea de cel mult 5 cm, nişte piele din care se realizează o sanda, nişte nestemate de ornat sandaua, şi acelea cu feţe poliedrice, şi se încalţă mândră povestea de mai sus, pe care musiu Marc Jacobs vrea să ne-o vândă cu 600 de coco perechea (bine că nu bucata), fără să ne lămurească de câte ori se înscrie volumul tocului acestei sandale în leafa unui funcţionar cadastral părăsit de soţie în urmă cu trei luni.
Urâte arătări! Or fi comode, măcar?

Etichete:

sîmbătă, iulie 21, 2007

oare...

Greşesc că vizualizez prea mult tot ce citesc?
Cum ar fi să mi se întâmple ce citesc în SPAM, pe mail? Adică în două săptămâni să am un penis larger and thicker, ca să citez? Cum să-i spun mamei că nu mai are fată la casa ei? Ce m-aş face cu copilul? Cum să-i spun că eu nu sunt mama lui, ci tatăl lui, iar mama lui e clopotarul?*

_________
ca în banc, adică. Cine nu ştie bancul, să spună.

Etichete:

vineri, iulie 20, 2007

si totusi...

sunt momente în care n-ar trebui să trimitem mailuri...
câteva sunt enumerate aici

Etichete:

tuturor ne e cald


pic received by mail, so I don't know the author. Please let me know, so I could give the credits.

Ciocoamintiri

Life is (like ) a box of chocolates, da?
A se citi cu un pătrăţel de ciocolată, măcar, la îndemână... Sau mai bine cu o îngheţată de ciucalată.
E o poveste bazată pe memoria gustativă. Cu repere legate de ciocolată. Din care pe vremea copilăriei mele rar găseai. Pălise aurul epocii. Nici nu-mi imaginez cum ar înţelege un copil născut după 90 că viaţa unora se poate lega din momente în care apărea o ciocolată. O enumerare fără pretenţii de clasament.

1. Zilele de naştere cu torturi de ciocolată...Nu conta câţi ani aveam..şi nici că nu mâncam aşa ceva, dacă eram prea mică...Dar ce poţi face când ai un frate ce-ţi bagă pe gât ciucalată?


2. Când trecusem de trei ani şi mama mă întreba dacă vreau ciocolată întrebam direct:'Da-i chinevească?""De ce, Moni?" " Că-i ca o cremă!" adică ceva mai bun decât porcăriile româneşti ce purtau titlul de ciocolată, pe atunci. Şi primeam un pătrăţel din acela, cu ambalaj foarte frumos, de pus la colecţie...Peştişori, peisaje din China, chiar zgârie-norii din Shanghai.

3. Pentru cei care nu aveau rude sau prieteni în străinătate, ori pe cineva la shop, soluţia era ciocolata de casă (deşi tot trebuia să ai mai mult zahăr, unt şi lapte praf decât ceilalţi, pentru un asemenea lux). Mama ne răsfăţa cu tot felul de combinaţii delicioase Dar farmecul ideii de ciocolată făcută în casă nu dispare aici: gândiţi-vă că cineva trebuia să lingă toate oalele alea, doar n-o să arunci bunătate de resturi pe apa chiuvetei. Cea mai grea misie, totuşi: să găseşti prin casă locul în care pitea mama tava cu ciocolata tăiată deja în bucăţi.

4. O pungă cu praf de făcut ciocolată caldă, pe care mama o primise de la cineva care fusese la Viena. Cred că vreo 2 ani am tot băut, din când în când, o ciocolată bună, puţintel mai diluată, să ne rămână cât mai mult.

5. Ciocolata pe care bunica o primea pachet de la saşii plecaţi în Germania sau Austria.

6. Ciocolata ungurească de găsit, din când în când, la depozit, la domnul Frandeş, înainte de 89:Maci csokoládé, Africana şi ce mai era...Cu arahide ne plăcea...


7. O ciocolăţică Duplo pe care tanti Lica, prietena mamei, o adusese din Germania( încă mai am ambalajul, undeva într-o carte, acasă la Târgu Mureş. De fapt trebuie să recunosc că aveam o colecţie întreagă, până la o ceartă cu fratello care s-a răzbunat distrugând-o.)


8. Prima Nutella pe pâine, acasă la Ioana Banc.


9. Ciocolată grecească Melissa ( ambalaj roşu cu albinuţe) cu care m-a servit o fată, acum 20 de ani, la Olimpiada de matematică. Fata e prietena mea bună şi acum (nu din cauza ciocolatei!), doar că e departe de tot, în Franţa.

10. Ciocolata oribilă (cu gust de sare şi de margarină) dar cu ambalaj frumos şi aranjată zici că era festivalul ciocolatei în orice alimentara din Chişinăul începutului anilor 90.

11. Ciocolată caldă îngrozitoare, cu arome care de care mai tâmpite, servită cu mare fast în localuri publice. Când colo e de la plic, gen La festa şi alte porcării...

11. O ciocolăţică amară pe care am primit-o lângă o cafea de excepţie la Cafe de Flore, în Paris, la două porţi de locul în care şedeam pe Saint-Germain-des-Prés (foarte aproape de cuibuşorul lui Cioran, alte două porţi)


12. Un transport de Ritter Sport( să fi fost un kilogram!!!) de la un fost iubit care voia să mă recucerească (cea mai bună era aia albă cu orez şi alune de pădure).

13.O grămadă de alte ciocolate fancy, de la acelaşi cetăţean de bine (din acest unic motiv, evident;)

14. O cutie de ciocolată pe care EL a cumpărat-o de la Harrods spunând că e pentru maică-sa, doar că de fapt era o altă fumeie!