GO VEGAN!

miercuri, iunie 27, 2007

din ciclul

discutiile nu mor niciodata, la fel ca si ciorapii de dama, un cetatean din Hamburg rascoleste google-ul in cautarea lor.
Maestrul G l-a adus la mine. a plecat dezamagit, ce putea gasi aici? povesti despre " moartea piciorului"?

Etichete:

marţi, iunie 26, 2007

¡hola!


din Barcelona, deocamdata...
domnilor, aici e cam racoare...ceea ce va doresc si voua, ca am citit ca masurati temperatura cu oul pe capota masinii mintenas.


Etichete:

duminică, iunie 24, 2007

alivoir!

poate ma intorc. poate nu. dar cine poate sti?

Etichete:

de ce e bun concediul

ca uiti parolele la toate conturile de pe internet
trec bataturile din coate si de la incheietura, cica e de la laptop, am cetit eu
trece durerea de spinare, tot asa, de la laptop
creste acuitatea vizuala, brusc
mese la ore regulate, alimentatie mediterraneo
somn tot asa
fericire, feromonu', vindecarea mai rapidă
_______
Monica revine mai grasă, mai pufoasă, cu mintea odihnită, cu piticul mai mic
Blogul devine plictisitor, fără pricini de iritare
Voi mă părăsiţi
Eu plâng
mă apuc de blog
revin bătăturile
şi tot aşa

Etichete:

inainte de la revedere


vă las cu bine, nu îmi plângeţi prea mult de milă...mă duc spre zări albastre, ţări civilizate şi capitaliste şi mai am şi noroc de vreme bună...adicătelea răcoare, în ciuda climei şi a reliefului..
alte indicii nu dau...nu ajung, cu părere de rău, la Odessa, dar nu e de lepădat nici ce o să văz. poate v-oi da şi poze..că de făcut sigur...

Etichete:

Adriane, nici nu stii, ce citit incepi sa fii

Un masochism inexplicabil ma face sa tot intru pe blogul lui. pentru ca atunci incep intrebarile. cum sa faci sa nu uiti ca in spatele umorului fin se afla un om...era sa scriu un asemenea om, dar uite ca ma apuca o corectitudine politica si juridica sa astept o sentinta in justitie care, domnilor si domnilor, tare mi-e ca va tot fi amanata, dupa modelul tatucului Mahno, daca va mai amintiti de el. Animalule! dixit, si-l facu primar...nu e o consecinta directa...bat campii...revin....intru pe blogul lui, citesc, ma trezesc citind toate comentariile, ma surprind aprecierile, ma apuca intrebarile: cine sunt ceilalti? da, aia cu invectivele, aia cu mierea si limba de mult departe de aspectul de glasspapier, tocita de exercitiu...ce se ascunde, asadar, in spatele fiecaruia? distanta si atat? speranta ca 1. ajunge omul dupa gratii. 2. revine la putere...
uite, de exemplu, in cazul meu, in spatele meu adicatelea se ascunde: masochism, curiozitate spre bolnava, plictiseala, iar curiozitate si putintica admiratie. Mi-a fost prof si la vremea aia nu chiulea de la cursuri. si nu era ca Iorgovan, cu discursuri aiuritoare despre orice dar atat de putin despre dreptul administrativ, spre exemplu. Bine ca m-a facut sa invat pe dinafara Constitutia, in schimb.
nu stiu de ce, dar astept blogul doamnei Dana, din ciclul nicio familie fara blog...sa aflam ce mai gateste, cum isi mai face ea parul, singura, in casa...si de astea, gospo...ma preocupa. imbatranesc. nu citesc ciao. plec in vacanta.

sâmbătă, iunie 23, 2007

alt cuvant al zilei

...în ton cu seceta, na, să fim actuali, mereu pe placul publicului, este cel de la care vine agricultura, agrarul şi toate alea...
Da, prin Transilvania, unde trăiesc majoritatea celor care detestă vocalele diacritice ale limbii române, unde omul ca mine vede în ă şi în î chinurile facerii, la pământ se mai spune şi
agru.
Agru, străvechi cuvânt românesc.

Etichete:

ma citeste Bravul soldat Svejk!

Atentie mare, cititorul vine tocmai din České Budějovice , cine a citit Peripeţiile bravului soldat Švejk cunoaste.
Citat din memorie: soldat căzut în oala cu mâncare, la bucătărie: nu mă scoateţi afară! Mai bine daţi-mi nişte pâine!

Etichete:

vineri, iunie 22, 2007

mineralnaia vada, Ernu si canicula

deci Paparaţii revine, bine v-am ameninţat.
preambul:
Într‑un mic bufet cu ape gazoase, pe a cărui firmă erau zugrăvite nişte sifoane albastre, şedeau, la o măsuţă albă, Balaganov şi Panikovski. Împuternicitul cu copitele mesteca o prăjitură în formă de rulou, atent tot timpul să nu iasă crema prin partea cealaltă. Înfulecând această mâncare a zeilor, avea grijă s‑o compenseze din când în când sorbind siropul verde "Fân proaspăt", amestecat cu sifon. Curierul bea chefir aducător de sănătate. În fata lui se aliniaseră deja şase sticluţe goale. Preocupat, Panikovski scutura acum, într‑un pahar, conţinutul gros al celei de a şaptea. Noua secretară le plătise în ziua aceea leafa potrivit statului semnat de Bender şi prietenii se delectau la răcoarea ce venea de la plăcile de mozaic ale bufetului, de la răcitorul cât o casă de bani unde se păstra nişte brânză udă, de la baloanele cilindrice de culoare închisă cu apă gazoasă şi de la tejgheaua de marmură. O bucată de gheaţă căzuse din răcitor şi zăcea pe jos, distribuind generos şuviţe de apă în toate părţile. Îţi făcea realmente plăcere să te uiţi la această oază de apă după aspectul obositor al străzii cu foarte puţină umbră, cu trecători istoviţi de căldură şi cu câini înnebuniţi de sete.
Răstimp, Bender (Vasile Ernu!) căra baxuri cu ape gazoase, pe uliţa Magherov, din Bucuresciul atât de departe de Crimeea. Ajutor de nădejde, o doamnă despre care nu putem lansa decât ipoteze, necunoscându-l pe domnul cu pricina.

Da, cei doi au fost văzuţi de complicii paparaţilor pe Magheru, cum spuneam, cu baxuri de mineralnaia vada, căci bere se vinde numai sindicaliştilor, ştiu şi ei bine, iar cvasul este preparat de particulari care simpatizează cu Puterea sovietică . Şi totuşi, unde mergeau şi de ce cărau atâta apă? ştiu ceva ce noi nu ştim?
paparaţii revine când nici cu gândul nu gândiţi!

Etichete: ,

lucruri de cumparat

Se roagă domnul Apollinaire si doamna Clitemnestra să nu uite cand ie zioa mea. după ce primesc peştele promis de Clitemnestra aj dori un dispozitiv din desene animate pe care nu am dispo să-l desenez acum. Dar pot povesti. El ieste aşa: o bara de sus. un scripeţel. capătul de jos are un bocanc plin cu plumb. io mă duc la dispozitiv trag de ceva şi bocancul se mulează perfect pe dosul meu. Doare, dar merit.
pentru că am ascultat cu atenţie cântecul de mai gios.
sau de aici

Etichete: ,

gemeni

dar mi-a venit o idee pe drum, în timp ce ascultam RFI...deci: dacă doi gemeni seamănă, îşi permit să facă şotii. Oare la ce vârstă se termină programul de şotii al unei perechi de gemeni? Şi oare fraţii Kaczyński cum se comportă? Adicătelea preşedintele Poloniei, Lech Kaczyński, a anunţat că mai bine moare decât să semneze tratatul UE aşa cum arăta el alaltăieri. Dar, dacă e chitit să facă scene cum au existat în istorie ( mă rog, până la stadiul de leşin, Dumnezeu să-l odihnească pe bietul domn Manoilescu, cel care a leşinat când şi-a văzut ţărişoara fără de Ardeal, la Viena şi nu mă mai înteb cum şi-au permis fârtaţii lui să-l anunţe ce au negociat şi l-au lăsat cu kinder cu surprize de la Viena) nu cumva se bazează că-l înlocuieşte fratello, pe mai departe?
aiureli de-ale mele...

to do

ca senilii, scriu aici, că dacă eşti prost şi uiţi scrie jos! eu aşa fac!, încheiat citatul.

de scris faza aia, pentru FORŢA.

de căutat ia de duminică, pentru seara basarabenilor, la MŢR, ora 19. Vin
Vasile Ernu*, Pavel Cuzuioc, Taraful de la Mârşa.

(de amintit ce frumos a fost aseară la MŢR şi CŢR- the new place in town ou voir et se faire voir , apprendre des choses etc şi iar etc (am băut suc de mere, giur!)- şi am giucat pe Mamienco, că sunt fetes de la musique, a propos...)

de evitat conţert cu Macy Gray, din motive de bad feng shui, dar nu al ei, ci al locului unde se ţine. Come on! Insula sinucigaşilor?? Pe Lacul Morii? No way! musique la conservă mai bine! şi oricum taraful din Mârşa sună promiţător. de aflat care Mârşa. De din vale, mai din Giurgiu, sau aia din Sibiu, cu unitatea militară? cum care? Mârşa, cea cu Vasile, cu Dimineaţa pe răcoaaaaareeeeeeeeeee.
__________
* urmează paparaţii cu el;) povestit de Irina, desenat/lipit de moi

joi, iunie 21, 2007

de joi

Un dromader împăiat a crezut că i se duce cocoaşa dacă face el o jmekerie.Faza e că tre' să ai şi creier când te dai rotund, părerea mea...altfel orice dromader poate fi un şarpe care a înghiţit un rahat cu mac. Şi nu te poţi pune cu FORŢA, da? Se epzistă avocaţi, de exemplu.

De la Şuţu aflu că Adiţă a preluat mingea pasată de Darius, problema mea e de ce a făcut-o acum, când are nevoie de coruri de copii pentru the great come back, când putea bine mersi să-şi continue povestea cu site-ul. E ca un soţ cu amantă, povestea asta, pe bune! Aştept luptele de gherilă între cetitorii site-ului cu cei de pe blog.

Am luat la cetit În America lui Susan Sontag iar pe de ce au apărut azi amintirile din America ale lui Marc.
America va fi, da?

Dar corasonul mi-a vibrat ăl mai tare la povestea aiasta. Se poate presupune de ce. Nici nu vă dau amănunte. Luaţi o ceaşcă de ceai, mai bine, cum spuneam!

Etichete:

miercuri, iunie 20, 2007

claxonul- prelungirea nervului

Lăsaţi poveştile cu axoni, dendrite, teaca lui Schwann şi altele...cum eşti şofer, în Bucureşti, cum structura nervilor se modifică...terminaţia nervoasă devine mai nervoasă şi include şi claxonul maşinii...căci ce e mai frumos decât să urli la un om, când nu-ţi face pe plac? Ei bine, un deget bine apăsat pe claxon, sau un pumn tras sănătos în centrul volanului! Şi degetul, degetul mijlociu, da!
Dacă eşti mai slab de înger, un claxon tras în dreptul tău are urmări şi asupra sistemului tău nervos. Exemple: 1. impulsuri aiurea, necontrolate, tragi de volan stânga dreapta, poc în ce e la îndemână: altă maşină, pom, stâlpişor, un biet om, câine etc 2. Claxonul! Dinte pentru dinte! deştul pe claxon! Dă-i să urle!
Când să claxonăm, dragi şoferi? Un îndreptar de exteriorizat nervii adunaţi de peste zi.
a. La stop. Fir-ar ea să fie de blondă, e verde de o sutime de secundă şi n-a demarat? CLAXOOOOOOOOOOON!
b. Când cel din faţă nu te laşi să o bagi adânc până-n fund de pedală, să-i arăţi fetei din dreapta ce poţi tu şi altul nu. Cum adică ai deja peste viteza legală? Cum adică nu-ţi dă voie să treci în faţa lui? Cum adică nu face apporte şi nu dispare în dreapta, în stânga, sus, jos, nu dispare naibii din calea ta? CLAXOOOOOOOOOOON!
c. Când iese din parcare. Să te lase dreaq să circuli, acum şi-a găsit să iasă? CLAXOOOOOOOOOOON!
d. Când sunteţi doar voi doi pe şosea. Să ştie cine e bărbatul pe asfalt. CLAXOOOOOOOOOOON!
e. Noaptea. E timpul să te remarci. CLAXOOOOOOOOOOON!
f. Când vezi un biciclist, motociclist, unul cu o maşină mult mai ieftină decât a ta. Păi cine e şeful aici? Aud? CLAXOOOOOOOOOOON!

Vino cu bicicleta, pe jos, cu metroul, vineri, 22 iunie 2007, de la orele 19.30, in fata Primariei Capitalei, la un mars de protest fata de claxoanele soferilor (măgari) din Bucureşti. detalii aici

NB: ca să ştiţi cu cine aveţi de-a face. După 1700 de km parcurşi cu GoldieHawn, într-o singură lună, mi-a apărut în cale o oiţă, pe DN1. De teamă să nu vatăm mioriţa laie, laie bucălaie, mă gândesc la un beep, la un claxon, o avertizare scurtă, că de aia s-a inventat claxonul, apropo. Am rămas blocată. Nu ştiam exact unde are Goldie claxonul. Pentru că sistemul meu nervos funcţionează normal. Cu Teaca lui Schwann mai am probleme pe alocuri, dar în rest sunt bine.

CLAXÓN, claxoane, (CLANCSON, pentru cei care le utilizează potrivit subpunctelor de mai sus) s.n. Dispozitiv de semnalizare sonoră, folosit de obicei la autovehicule. – Din fr. klaxon., conform DEX

later edit bucuros : cum ar fi sa o acuz pe Gianina Corondan de plagiat? e o completare, doamnelor si domnilor, scrisa in aceeasi zi, dar pentru urmatoarea. iat-o.

Etichete:

cu asta sunt de acord!

uite un campionat de mâncăi împotriva căruia nu am absolut nimic! ba m-aş înscrie!

Etichete:

de azi

dat intalnire cuiva la ora 10, cafele, limonade, barfe infecte, planuri la fel...trezit la 7- zgomot tocuri vecine
trezit la 7.30, zgomot usa intrare bloc, de mers si uns, cand nu uit...scartaie lugubru de tot
trezit pe la 8, planuit sa mai dorm o ora
trezit la 10.50 missed call, message received...sunat ingrozita, raportat ca am adormit ca un porc, adus aminte cand "m-am dus" eu la ziua laviniei, in sensul ca m-am pus sa dorm pe la 8 seara, m-am trezit pe la 5 dimineata, intre timp s-au serbat oamenii. nu stiu nici acum cum s-a interpretat absenta mea;)
***
fost de schimbat condurii de nunta, constatat mari reduceri la un magazin cu pantofi de cucoane bine...atat cucoanele cat si pantofii, daca va plac condurii cu talpa din piele( a se da cu zeama de lamaie pentru a evita piruete deloc asemanatoare lui Fred Astaire)
***
schimbat placute GoldieHawn, sunt o maiastra, cu patentul si surubelnita in mana! de aia e bine sa faci pian in viata, sa ai digitatie perfecta oricand!
*** baut a N-a limonada cu ghimbir si lamaie productie proprie, de admirat din nou digitatia;)
***
bucuroasa de ploaia ce manjit GoldieHawn, speriat de soarele Orghitor, ca sa citez din Caldarescu
***
maine planuri MTR, daca nu adorm, av cors.
***
sa nu uit: ideea googlarilor de a implementa limba romana in blogger ma face sa mai cer niste apa cu lamaie, nu de alta dar cine s-a ocupat de traduceri nu e mai breaz decat cei ce au talmacit Maicrosoftu' sau meniurile telefoanelor. Traiasca limba engleza, cand e vorba de tehnica!
***
vazut la urban delice ceas interesant pe blog, l-am pus sa va chinuie si pe voi, sta o singura zi, e pe ora de-mi place mie. dar tot nu e kitsch, cu pisici si cereshe, da? sonorul se poate opri, cand va dumiriti ce tot canta.
***
ca si Gorgeoux, nu ma pot opri din mirarea omului apostrofat in comentarii de cititori care continua sa revina. Masochisti?
***
iar transpir, dar cica e sanatos, metoda organismului de a se racori...cum ar fi sa faca si aparatele asa? ce de apa, ce de apa!

Etichete:

marţi, iunie 19, 2007

n-am cuvinte

au alţii...altele...celelaltele...celelalte cuvinte, da? o melodie care fâşâie atât de bine pe pick-up-ul de acasă...
haideţi cu toţii:

suflet nefericiiiiiiiiiiiiiiiiiit

Etichete:

joi, iunie 14, 2007

curat murdar!

Deci carele a intrat in linie noul număr din curatmurdar.
Ca întotdeauna, de pot lăsa ceva pe ultimul moment, în penultimul pot constata ca am febră, greaţă, vărsături, migrene atroce de alea de studiat dacă nu se poate deşuruba căpăţâna şi da la porci. Intru în linie să raportez imposibilitate de gândire, scriere şi altele şi mă înmoi mai rău: aflu, offline, că alte două mâini dibace, în colţul celălalt al Bucureştiului, scriu de zor, pentru ca alte două mâini se frământau, ca mine, răpuse de o gripă or something. Fii bărbată, mi-am zis, răscolind casa după medicamente din care nu mai iau oricum de vo 2 ani. Concentrare maximă, ce colocatar când anume a înghiţit bulin calmant? Răscolit, luat, respirat adânc, metoda de pe Marele Munte, concentrat, presopunctură, acupunctură, lamentatio ad Clitemnestram, încurajări, ieşit ceva. Acum, că recitesc, subţirel...Mai aveam atâtea de povestit!
Numărul viitor, ce să zic...
Hai, aţi dat click?

Etichete:

am luat-o!

Abia apucasem să întorc capul şi jeap! leapşa în jugulară!
Ai mare noroc, Hellene, ca dacă era cu imitatio, poze, desene şi altele nu mă jucam cu lepşele...Asta de când tot încasam lepşe de la unii/unele şi ei/ele canci, când venea să dau eu leapşa mea...sau, mai rău, o luau de la alţii, după ce mă refuzau pe mine...
de aia i-am promis Obliei că fac un studiu şi o să scriu despre obiceie pe blog, leapşa included.
Revenind: am luat leapşa cu cărţi...30 de întrebări? come on, de la cine a pornit tortura asta?

1. Ce carte nu ai imprumuta? nu prea împrumut cărţi, mai dădeam şi le primeam înapoi bejulii, gri, flendurite, îngrozitoare...sunt misofobă, am uitat să raportez..plus genul care pune învelitoare cărţilor, înainte să le citească. respect, da? numai la gândul că pe vremuri se dădeau perechi de boi, pentru o carte!
2. Ce carte nu ai recomanda? apăi tot se ivesc din astea...nu aş recomanda cărţi după care nu rămâi cu nimic...including dureri de burtă, de la râs.
3. Ce carte nu ai cumpara? cartea de telefon, cărţile lui Pavel Coruţ şi miile de self help books...deşi din astea mi-ar plăcea să scriu, muahahaha
4. Ce carte nu ai citi niciodata? din cele enumerate la punctul 3.
5. Ce carte nu ai scrie niciodata? SF, fantasy, memorii din exil;)
6. Care-ar fi prima carte pe care ai da-o, intru citire, copiilor tai? e o carte veche de tot, roz pulmon, cu poveşti pe care voi nu le ştiţi. A fost a mamei mele. E veche, dar frumoasă. Şi eu nu ţin minte cum se cheamă!
7. Care a fost cartea copilariei tale? aia de mai sus, una de poezioare, după care am învăţat să citesc la trei ani, poveştile nemuritoare....na, ca toţi copiii!
8. Cartea pe care ai facut-o cadou ultima data, ai citit-o? Da.
9. Ce carte ti-a marcat felul de a fi? nu ţin minte
10. Ce carte pe care ai citit-o ai lua cu tine pe o insula pustie? sunt prea multe!
11. Ce carte pe care n-ai citit-o, ai risca sa o iei cu tine pe o insula pustie? nu cred ca e un risc: biblia.(a nu se deduce că nu am cetit din ea...doar că nu pe toată. şi n-o să mă auziţi citând din Corinteni când vă e lumea mai dragă)
12.Cum se numeste cartea pe care ai citit-o de cele mai multe ori? Aventurile lui Huckleberry Finn (asta pe vremea când pierdeam timpul recitind)
13. Numeste o carte plictisitoare. D-apăi sunt atâtea!
14. Numeste-ne o carte pe care ai inceput-o, dar nu ai terminat-o. Ultima: Roşu, a lui Orhan Pamuk. Aştept concediul.
15. Povesteste-ne cum cumperi o carte. reiau, aici, răspunsul dat unui critic literar, care m-a întrebat acelaşi lucru:De regulă, îmi cumpăr cărţi ghidată de recomandările prietenilor sau de cronicile literare. Obiceiul a început în urmă cu vreo 7 ani, când am alergat dezamagită de Diavoliada lui Bulgakov la Dan Goanţă. Mi-a spus: ,,Monico, n-avem timp nici să citim prostii, nici să recitim cărţi!''(aici îl contrazic: uneori mai recitesc cărţi, bucuroasă de felul în care văd lucrurile după un timp). Cam de atunci, rar mă mai aventurez singură în lumea cărţilor. Mă ajută reviste şi emisiuni, prieteni şi colegi de nădejde care sper să îmi aprecieze, şi ei, sfaturile. Asta nu înseamnă că nu e absolut încântător să cumperi o carte care te trage de mânecă după ce ai răsfoit-o în librărie sau că aş cumpăra orice carte despre care se vorbeşte.
16. La ce renunti ca sa cumperi o carte? Din fericire, nu trebuie să renunţ la nimic.
17. La ce nu renunti ca sa cumperi o carte? vezi punctul 16. Ipotetic? la apă!18. Cartile carei edituri iti plac cel mai mult? Life is a box of chocolate, you never know what you get! aşa că fără prejudecăţi privind editurile!
19. Cat timp a trecut de cand nu ti-ai mai cumparat o carte? Două zile.
20.Cum se numeste acea ultima carte cumparata? Timpul ce ni s-a dat
21. Cati tarani au participat la rascoala din o mie noua sute sapte? Nu ştiu, dar ne învăţau că au fost ucişi vreo 11.000. Ştiu cum îi chema, în schimb, să îi trec aici?
22. Care este scriitorul roman preferat? Ioana Pârvulescu
23.Care este scriitorul strain preferat? Haruki Murakami.
24. Ecranizarea carei carti ai dori sa o vezi? Maestrul şi Margareta, dar nu porcăria lui Polanski..altceva...
25. Numeste o carte a carei ecranizare ti-a placut mai mult decat romanul in sine. nu prea-mi plac ecranizările cărţilor pe care le-am citit, de aceea aleg fie una, fie alta. Are prioritate primul venit, de regulă cartea.
26. Numeste o carte buna cu o ecranizare proasta. nu ştiu!
27. Numeste un blogger pe care-l citesti cu placere. Sunt mulţi, când, cum. La fiecare prefer ceva anume.
28. Numeste un blogger pe care ai vrea sa-l cunosti. NO WAY!!
29. Ce cantaret/trupa ti-ar placea sa concerteze in Romania? Jay Jay Johannson, na!
30.Numeste intrebarea care-ti place cel mai mult. acuma un top al întrebărilor nu mi-am făcut şi zău dacă-mi propun. nu vrei nişte apă? cum ar fi să-mi placă asta?

Etichete: ,

dar putul? putul unde ducea?

povestea a fost pe toate canalele de televiziune, aproape.
un copil de un an cade intr-un put din curte. diamtetrul fi este de 25 de cm, se prabuseste vreo 10 m. operatiune de salvare spectaculoasa. toata lumea e maiastra.
nu s-au pus intrebarile*( nu stiu eu sa se fi pus)
cum a scapat copilul nesupravegheat la put?
  • de ce nu era acoperit putul, daca tot ai zvarluga in curte?
  • parintii nu trebuie/ pot fi sanctionati?
si, ceea ce ma framanta cel mai tare:

unde ducea putul? ce e cu un put de mai bine de 10 m adancime intr-o curte de oameni? unde duce? in China????

Etichete:

miercuri, iunie 13, 2007

vestile bune continua!

groupie!!!
ma rog...
Monica il place pe Woody Allen, regizorul si actorul. nu omul, neaparat.
Monica are toate sansele, daca e vigilenta, sa il ocheasca pe strada, in 10 zile.
pentru ca de aia

Etichete:

un no comment


in Bangladesh, un librar isi intinde cartile, sa se usuce dupa ce au fost plouate bine...Musonul...
poza e de aici

Etichete:

va anunt din timp, da?

deci: carele sunteţi pe acasă mâine seară, la 23 ora noastră şi nu ştiu cât a celor din Vanuatu, pe MGM, comedie. Woody Allen, da? Ursula Andress, băieţii, da? Peter O' Toole, Peter Sellers, Romy Schneider...What's new, pussycat, oooooooooooo ooooooooo oooooooooooooo!
Dedicaţie, că tot îmi place ska:
Fishbone & Los Fabulosos Cadillacs - "What's New Pussycat"

uat a biutiful dei

-eu zic că e bună: mai am puţin şi termin cartea
-nu pot duce caleaşca la spălat pentru că nu o pot scoate din parcare...două giga-camioane stau în spatele ei, mă gândesc că dacă îi rog frumos pe şofiori or muta măgăoaiele
-vecinii mei gătesc cu varză. sănătos. problema e că li s-a întâmplat ceva grav: li se arde mâncarea şi nu iau nici o măsură. să sun la uşa lor, îngrijorată?
-un fost coleg de liceu, pe messenger. are, de o lună cel puţin, un status depresiv: things will never be the same...dacă-l întreb ce are s-ar putea să mă doară. Să spună sec NIMIC sau să se apuce să-mi nareze tot. Am chef de aşa ceva? Pot presupune! 1. Nu mai e cu fata pe care a scos-o la melci, în Paris, acum câteva luni, de a scris Zazinha o cronică să-i mulţumească franţujii ăia...2. I se termină omului contractul la Pariggi (nu e fitecine, da?)

puncte negative: m-am trezit cu părul creţ şi Shirley Temple nu mai e genul meu

Etichete:

marţi, iunie 12, 2007

o rochie si o atitudine!


din link in link, pana la un site cu rochii de mireasa, de, daca mai am doua saptamani...
am si gasit ce imi trebuie: o rochie cu o atitudine! o imbraci? e clar, vei fi lasciva, putintel bauta, provocatoare, seacsi beaci! aici
mai au si alte atitudini, pardon, rochii;)

Etichete:

3 in 1

Sara Lazarus, the gypsy guitar master Birelli Lagrene & the Gipsy Project, miuzik,
tra la laaaaaaa

Etichete:

pulitică

mergeţi la Galeria Simeza, zilele astea, şi vizionaţi lucrarea intitulată cum aţi citit în titlu.

adica?

Dugheana din faţa magazinului Eva*, unde se vinde ceva mâncare, se numeşte KILLER CHICKEN.
  • un ucigaş mai laş?
  • un pui atât de toxic încât mori după ce-l mănânci?
__________
*cum de mai există acolo, cu toate demolările astea?

Etichete:

agiutor!

cine e pe blogspot...sau nu contează? cum faceţi când scrieţi ceva şi vreţi să retractaţi, şi-mi apare un text tăiat frumuşel pe mijloc?

LATER EDIT: AM AFLAT! M-A INVATAT UN OM BUN! DE NADEJDE! CUM VA DORESC SA AVETI SI VOI IN PREAJMA! YEAH!

de-ale gurii...

  • pâine cu untură şi vegeta deasupra (unii puneau zahăr!)
  • pâine cu salam şi muştar (din ăla din pahar din sticlă verzuie, dungat...refolosibil la desen, ca să umezeşti penelul în el)
  • pâine cu vinete şi o felie de salam deasupra(Tavi Apostolache ieşea afară la joacă aşa!)
  • budincă de zmeură (producţie băştinaşă)
  • budincă de banane (din pachet, de la bunica)
  • fosfarin!
  • compot de mere
  • gris cu lapte şi cu gem deasupra
  • tăieţei cu biscuiţi, cu mac, cu pesmet, cu nuci
  • sirop de lămâie, galben ciudat, de la cofetăria Aroma...ţin minte şi acum un bătrânel care şi-a cumpărat o sticlă întreagă, din care şi-a turnat în ceva chimico-suc...şi eu şi cofetăreasa aveam ochii mari
  • prăjitura cartof
  • gumă de mestecat cu Mickey Mouse pe pachet
  • Gumella
  • bomboane maronii cu ceva marmeladă în interior
  • prăjitură Florina, la cofetăria Olga, lângă Liceul de Artă...o zi era cu frişcă, una cu spumă din albuş de ou
  • trigoane cu brânză de la Hermes, de lângă Palatul culturii
  • fondante de la Bucureşti, aduse de tata când mergea la reciclare
  • Melba de la Intim, devenit magazin de pantofi apoi auto-moto, parcă...sau invers?

toate, gustate în copilărie...de atunci niciodată.

Etichete: ,

ce vremuri!

Pornea pe la 1930 probabil de pe Calea Victoriei, dar ajungea hăt departe...Şi acolo cineva a păstrat-o!

De fapt de ce mă mir când, în Scrinul Negru, o bătrână doamna păstra necurăţaţi nişte pantofi în care intrase nisip din Argentina, de când s-a preumblat ea pe acolo.
Mă duc să mă plimb...
poza e de aici

Etichete:

luni, iunie 11, 2007

mireasma...

... de crini, noaptea, la Sfântul Iosif...

AMR 2 saptamani


atat!

Etichete:

din ciclul...#6

Iarna nu-i ca vara şi nici 7plus ca IHT vă anunţ că blogea meu celălantu' a fost citat de ultima publicaţie în discuţie, i haş teul, aşijderea ca şi numele, pe secţiunea de blog, că doar nu la decese.
Vestea vine la câteva zile după ce am aflat că Alexandru Andrieş citeşte curatmurdaru' deci posibil şi pe Şarpele Kaa, să mă învăţ naibii să nu mai scriu aiureli...
Mă bucur şi dau din coadă, căci ce început de săptămână mai voiaţi?

Etichete:

Sarkozy primeste intariri

deci carele Nicolas primeste intariri, dupa parlamentarele din Franta. UMP a luat peste 30% din voturile francezilor...
Les pickpockets roumains, ca va? je ne crois pas;)

duminică, iunie 10, 2007

pe intuneric nu se vede

De câteva zile mă preocupă comportamentul uman pe întuneric, printre străini...când nu te vede lumea sau nu te ştie, domnule!
Azi mi-au pus capac.
Şi voi fi mai mult decât răutăcioasă...atenţie Dana, să nu suferi!(te văd că tot revii aici, deşi nu-s de tine, sunt cam jos, ai zis şi singură, e drept, cu sintagme maro)
4 ţărani care se voiau a fi cool în Dacia lor amărâtă, genul cu maiou de plasă, tunşi cu ciobul şi cu şuviţe blonde în cap, că aşa au văzut la televizor şi pun pariu că încălţaţi cu adidaşi dă plastic din piaţă, genul care se împute, au considerat, în pasajul Lujerului, unde eu şofam cu vreo 55 de km la oră (viteza deloc în afara legii, da?) pe banda din stânga, pentru că la semaforul de la ieşire urma să merg taman în partea aceea, că, din cauza mea, bărbăţia lor e pusă în pericol. Cum adică să nu mergi cu 100 la oră, cât îţi poate rabla, prin pasaj, pe întuneric? Cum adica vaca blondă din faţa ta nu îşi ia zborul, nu dispare, domnule, când uite, îi fac semnale luminoase? Cum adică eu merg ca melcul cu 50 de km la oră din cauza uneia cu maşină, domnule?
Abia au aşteptat să ajungă pe banda din dreapta mea, la lumină, să înceapă cu toţii, bre, să înjure şi să îmi arate tot felul de degete orientate chiar spre gura lor...nu ştiu, ţăranilor, ce semne erau alea...Ştiu ce număr de înmatriculare avea căruţa voastră. Şi ştie şi poliţia. Veţi fi contactaţi, ain't I cool? BZE BZE BZE...chiar aşa, poate răspândesc literele de pe tabla aia naşpa şi pe internet...ouăle stricate trebuie să aibă o ţintă. Aoleu, pentru o clipă am crezut că mă citiţi! Scuze...
Dedicaţie pentru voi, în reluare, poza din dreapta. Fără alte invective.

Etichete: ,

haiku din toata lumea

Rămân pe Asahi Shinbun unde descopăr că haiku-ul nu e chiar mort....deşi nişte japonezi au cam râs de un cunoscut al meu care spunea că vrea să le înveţe limba într-atât de bine încât să ajungă să scrie un haiku. Pentru că la ei nu are impactul pe care îl are în ochii noştri, neobişnuiţi cu aşa ceva.
O reţea de haiku, pe Asahi, oblăduită de un scoţian (cu numele, măcar.)
Mergeţi aici, ca să citiţi, ca să scrieţi...Cum doriţi, adică!

Etichete:

peste tot e asa

-nu doar în România elevii merg la şcoală cu telefoane mobile
-nu doar la noi se bat de-şi crapă capetele, în curte sau printre bănci
-nu doar la noi se filmează momente din astea
-nu doar de la noi se umple internetul cu Local Kombat şcolăresc
-nu doar la noi se îngrijorează opinia publică despre aşa ceva.
-oare şi la şcoala de duminică, pe vremea lui Tom Sawyer, se băteau copiii, doar că tehnica nu era evoluată, atunci?
Pe prima pagină a lui
Asahi Shinbun, poveste cu elev bătut şi umilit de alţi copchii de vârsta lui.
Citat de final:
At the end of May, the school questioned the students involved in the bullying based on information from students who had witnessed the attacks.
The bullies admitted to their violence, and the school started providing special guidance for them.

Ultimele cuvinte, mă repet:the school started providing special guidance for them.
Well, la noi nu se merge mai departe de atât.

Noi ne scuzăm doar că respirăm, mintenaş, dar pentru viitoru îndepărtat n-am gândi, că pare să ne placă profitul imediat. De aia n-avem nimic, măăăăăăăăă!

Etichete:

McShobolanul

...yeah! motive să nu intri în McDonalds...nu glumă
VĂ ROG MULT NU CITIŢI DACĂ NU AŢI MÂNCAT, DACĂ O POVESTE SCABROASĂ VĂ STRICĂ APETITUL PE 7 ZILE no bine, dupa ciurda/turma/şleahta Ratus ratus de la KFC NY, filmată şi difuzată peste tot, după ce ieri CNN mă anunţa că Burger King vrea, în următoarele luni să scoaţă grăsimea din produse, acum citesc cu satisfacţie că Mc Do va plăti despăgubiri de 2.200 de yuani (nu vă speriaţi, sunt doar 290 de dolari, se ceruseră, totuşi, de zece ori mai mult) unei studente chinezoaice. Nu pentru conţinutul plastifiant [nu săriţi, e un cuvânt inventat de mine acum, ilustrează transformarea în plastic a organismului celui care mănâncă de la McDo] ci pentru faptul că fumeia a fost muşcată de coapsă de un şobolan, în timp ce se otrăvea mâncând din tava maro. Nu vizualizez momentul..de ce să sară animalul pe ea? yak!
Ce căuta şobolanul acolo, bănuiesc că ştiţi: resturi de mâncare. Dar dacă sunt ticăloasă şi-mi aduc aminte de Changi, unde deţinuţii dintr-un lagăr japonez mâncau Ratus ratus de foame şi era un adevărat privilegiu să papi aşa ceva, pe vremurile alea de restrişte, vizualizaţi ceva între două chifle?
Mai departe, a nu se uita că Ratus ratus contribuie la răspândirea multor boli...Ciuma lui Camus ne place mult.
Gosh, am fost oribilă cu inepţiile de mai sus!

Etichete: ,

sincronicităţi

Spuneţi şi voi:
găsesc la
Vio un cântec, versurile le citesc azi în jurnalul lui Annie Bentoiu, luat de la bookfestul unde, la lansarea lui Mircea Vasilescu, stau lângă un domn pe al cărui blog umblam, dar atunci nu ştiam că e aceeaşi persoană, nu-i nimic că am aflat exact în seara aceea, la tembelizor. Era Vasile Ernu, la care m-am dus din nou, îl place pe Ostap Bender, nu contează că şi mie, nu? şi citează din Ilf şi Petrov, într-o povestioară replică la Siegfriedul Liiceanului, ieri, când aveam de spus un RIP înlăcrimat pentru roşioara a lor mei.
De văzut emisiunea lui Andrei Gheorghe[indicaţii în link, nu vă duce chiar acolo, tare mi-e că maeştrii de la Irealitatea îşi fac bloguri personale, în loc să optimizeze site-ul] cu Tudor Octavian, Dan Helciug, Florin Chilian, Vasile Ernu invitaţi, tema bani din/ pentru cultură...cam ca cea a Dilemei vechi, tot de vinerea asta.

Două câte două, sincronicitate, da?

Etichete:

de duminica la pranz...

Pentru cine detestă cancerul de piele şi nu s-a dus la ştrand, cum am văzut unii chiar acum un sfert de oră, mândri, în şlapi, slip, tricou şi prosopul pe umeri, intrând la trei ligheane din Crângaşi...sper că au şi mititei la cărbuni cancerigeni, în ştrandul ăla. Cu suc A*ria cu miros de mere şi culoare de pere...la fel de sănătos:)
Ce nasol e să fii prostănac [copyright, da?], şi de eşti om de rând! Pentru că peste luni/ani alţii o să sufere pentru voi, o să vă grijească nopţile, o să se roage pentru voi, o să alerge după doctori! Bine că sunteţi bronzaţi, ce să zic!

revenind: dedicaţie: Chavela Vargas cu Ana Belen





Etichete:

sâmbătă, iunie 09, 2007

gudbai pe englezeste...

...şi o altă lacrimă în colţul ochiului...de nodul din gât nu mai povestesc, e şmecher, cum îl pomenesc, cum vine.
Da, domnilor şi domnilor, la despărţirea de prietenul credincios se plânge, se strânge în braţe tare-tare şi în minte se face loc pentru amintiri frumoase...
Am cunoscut-o în 1986, imediat după Cernobîl. Ţin minte şi acum că am mers împreună departe, la Sighişoara, şi a fost ploaia aia urâtă radioactivă, în zilele acelea. Pe ea n-a afectat-o. De mine nu e vorba, aici. Un bun prieten vine cu tine oriunde vrei să mergi, fără să pună întrebări. Omeneşte-l, dă-i mâncare (nu prea era, pe când am cunoscut-o, dar cu puţin efort, toată lumea era mulţumită). Aşa că n-o deranja să vină cu noi la bunicii din ambele părţi, mai departe, la Braşov, în glumă, apoi, până la mare, pe buza bacului, la 20 de centimetri de Dunărea învolburată, la 10 centimetri de prăpastie, în munţii Apuseni, la mănăstiri, ştiţi că am bătut Moldova cu ea şi am văzut tot ce era de văzut? De nu era, zău dacă-mi imaginez cum aş fi făcut atâtea lucruri... La şcoală, dimineţile, cu oprire rapidă la semaforul de pe Kosuth, noaptea, după mine pe la chefuri, când ajungea să dau un singur telefon, chiar dacă era şase dimineaţa, atunci? Hăt departe până în Buda şi Pesta la un loc, cu mine când m-am mutat la Bucureşti, cu oameni trişti, bolnavi, bucuroşi, speriaţi, stresaţi, ea ne suporta şi zău dacă s-a schimbat vreo clipă, în toţi anii ăştia.
Mereu la fel: roşie şi sănătoasă şi bucuroasă, parcă, de ajutorul pe care-l poate da.
S-a dus. Nu a mai rămas nimic din ea. După ea, amintirile...21 de ani pe patru roţi,noi patru, veseli, niciun accident urât, numai clipe frumoase...A fost greu pentru padre, că el a dus-o ACOLO. De sus, însă, cineva a avut grijă şi de emoţiile lui. Stătea de vorbă cu cineva şi, când a întors capul, nu mai era lângă el.
A durut, poate, când a primit 46 de RON pentru greutatea ei. O cântăriseră, înainte să i-o ia. A ajuns la fier vechi roşioara noastră fără nume. Şi-n locul ei vine ceva mai vioi, mai strălucitor, mai rece. Nemţesc de rece. Şi fără nicio amintire. Nu-i nimic, se clădesc în timp toate awstea.
Da, domnule Liiceanu, mai au şi alţii sentimente pentru companionii motorizaţi şi le dau şi nume chiar, spre stupefacţia Petreanului.
Nu, domnilor Ilf şi Petrov, aici greşiţi, şi noi, ne-pietonii, avem suflet şi clădim lucruri.
Nu, domnule Ernu maşina nu este un lux aiurea în tramvai (cred că nu se pupă sintagmele) ci un mijloc de locomoţie. Şi nu, nu dăunează sănătăţii, decât dacă nu ştim să ne purtăm cu alţii, cu noi, cu ea. Chiar în ordinea asta.

Etichete:

vineri, iunie 08, 2007

din ciclul#5

...jazz în difuzoare pentru toţi cetăţenii ţării, tema de vineri a lui Florin Iaru, de pe TVR Cultural ar trebui să fie obligatorie pentru toţi !
Azi, unul dintre invitaţi este Neagu Djuvara. Se discută despre deşert.

nu-i doare mana!

exista oameni care scriu haide-ti, vroia,/vroiam/vroiau, ve-ti, monstrii/monstriii si viata lor merge inainte!

in care...


- am fost la bookfest si iar am cheltuit salariul mediu pe economie pe carti, si am un ueber teanc transformat deja intr-un raft intreg de biblioteca de volume pending la care se adauga ce aparea miercurea in colectia Cotidianul, desi printre ele sunt unele pe care le-am citit la vremea lor.
ce bine e sa ai legitimatie de la fabrica de concasoare, poti intra pana la scara, daca vii cu trasura!
de retinut ce inimoasa sunt si cum am fost eu Sf Vineri pentru o batranica distinsa, coafata a la Sanda Tatarascu, i se rupea punga si urmau sa-i cada cartile, daca nu eram eu! care am atentionat-o ba i-am dat si una din pungile mele. daca nu as mai fi avut treaba o duceam si pana acasa, asa de distinsa mi se parea! (yeah, i'm an old lady stalker) mi-a multumit frumos.
- in care m-am gandit cu nodul mare in gat la copilarie si la Padureanca, si cum credeam eu ca e Padurea Anca;) si la Iancu Jianu, si la vocea aceea care imi provoca oricand fiori...si cum se duc cu totii...
- in care m-am enervat pe cei care ne fac pe noi astialalti oameni la conserva..nu mi-au ajuns accidentele cu motociclisti si scuteristi din ultimele zile, ca am mai dansat si rumba pe Splaiul Independentei cu un individ nehotarat. ei ba vor egalitate, adica loc pe banda, asa cum sustin si eu ca ar trebui sa aiba, ba vor sa schimbe benzile cum doresc, sa se strecoare, sa visezi tu cu o noapte inainte ca ei schimba directie, banda, dispozitie, viteza etc. M-am enervat pentru ca dupa ce am scapat de dansatorul nehotarat am dat peste oile placide s-au asternut la iernat, recte scuteristul care naviga cu un picior sub fund. Da, ati cetit bine. Macar pe forum au si rubrici despre cum sa te feresti de nenorociri. dar tot le mai scapa invective la adresa celorlalti.
na, injurati-ma si furati-mi casca! dar macar purtati-o!
stiu de ce va critic, da?

va invata baiatul!

Etichete:

miercuri, iunie 06, 2007

foc cu foc, poc!

Netty mi-a zis simplu: trei planete de foc in cate trei zodii de foc...nu poate fi decat cu poc..
feel free to be pissed off, mai!

marţi, iunie 05, 2007

still pissed off

de studiat...#2

oaia roz s-a ciufulit de la vant...

de studiat cazul psihiatric M

care asculta melodii deprimante cand nu trebuie si roz tot asa.
iar azi bucla e roz...roz...oaia roz....


Etichete:

deci ploo?

sau nu, astazi? spal mashîna?

Etichete:

sa vopsim lumea in forma de porumbei!!!

Sunt prietena tehnologiei. Ca tot omul care n-a fost niciodată aproape cu studiul de aşa ceva, urmăresc cu mare atenţie tot ce se inventează pe planeta asta! Şi cum a evoluat, domnule, lumea şi cât o să mergem mai departe!
Mă uit cu jind la japonezi şi americani, de unde vin mai mereu noutăţile. Nu că noi nu am fi capabili, Doamne fereşte. Dar gardienii noştri nu le ajung nici la tibie paznicilor din închisorile americane. Cu multă migală şi precizie, ultimii în discuţie, cu o simplă (aş vrea eu!) vopsea, pot schimba forma lucrurilor! Scrie la ziar, domnule! Averea e ziar, nu?
Se aude la Târgşor?

Etichete: , ,

luni, iunie 04, 2007

corina, mama...

dacă invitata ta din platou spune miuzli, aka muesli, degeaba faci trepidaţii sub formă de ă-ă! cu scopul de a opri ditamai reclama. miuzli înseamnă cereale, în nemţească. Dacă spunea sucher te făceai foc şi pară? miuzli nu ie o marcă, soro!
femeia corina conduce si în zid te duce. nu-mi place de 10 ani. de ce credeam că, zapând, m-oi amoreza de ea?

Etichete:

ce faceti peste doua saptamani?

propunerea mea este sa dati o fuga la Londra
concert. mare concert.
Pearl Jam pe Wembley Arena- 18 iunie.
Se epzista doua belete de vanzare...detalii, dupa ce ma luati la intrebari.
o sa sune cam asa, cool, huh? :

Etichete:

bani mai bine folositi


părerea mea e că banii din droguri nasc lucruri mai frumoase:)


poţi compara stânga cu dreapta?Afganistanul cu Buzescu- Teleorman?

poze choppârţite de pe dragele de monocle şi cotidianul

Etichete: ,

ingrozitor

funcţionează! cine e politicăli corect să nu cetească, şi-ar face o părere urâtă rău despre mine.
Messenger deschis, apare musafirul necunoscut, trosc pleosc e fanul lui fleursdumall, trosc pleosc vrea poza mea. Ce să-i explic la câtă italiană ştiu că e un bou (ştiu ceva cu porco, mascalzone dar chiar nu pot scuipa flăcări, azi)...fapt pentru care, ca la 15 ani şi jumătate în vacanţa de vară, i-am zis: fotografie nu primeşti pentru că sunt...şi am descris-o pe muma pădurii. şi a plecat. şi vai ce tristă sunt!
Chiar aşa, există o netichetă care să spună ce şi cât poţi cere pe messenger, unui necunoscut?
Adică dacă îmi cerea să-i donez un rinichi?
fapt pentru care, citez final discuţie:
12:17] kitano2010: ok
[12:17] kitano2010: bye bye
[12:28] kitano2010: maleducata
sunt cam răutăcioasă, aţi observat?Da, da, uite ID-ul lui.Răzbunarea ca purificare...Hamlet...Zen, da?

Etichete:

duminică, iunie 03, 2007

cu creta alba pe tabloidul negru

Delia nu mai are masă în Bamboo
Fetita lui Nick conceputa in sifonier
Colecţia fabulosului Costeluş
Lindsay Lohan- o prietenă şi două cuţite.

Se dau aceste patru titluri din ziarele de astăzi.
Se cere o compunere. Nici măcar nu trebuie să fie paşnică.
Cine e mai măiastru în zonă?

Etichete:

ma doare timpul

Colţul din dreapta al monitorului îmi arată ora. Încheietura mâinii stângi sau drepte, depinde de durere, mă anunţă că am ceas.
Telefonul, bleang-bleang, ora exactă mintenaş. La metrou, serele Codlea sponsorizau, pe vremuri, ora exactă...LATER EDIT: am auzit că şi acum (chiar aşa, care e aranjamentul lui sere codlea cu metrorex? ce barter? ce contract? cine ce promovează? să nu-mi spuneţi că sere codlea îşi vinde castraveţii insipizi pentru că ora exactă e a lor, la metrou?)
Intru pe tot felul de blogea şi văd ceasuri. Mai o clepsidră, mai o mâţă ghiduşă, mai neşte cereşe coapte şi metalizate. Ceasuri. Cu ora noastră, ora nu ştiu care, Greenwich Mean Time, ora din Vanuatu. Ce caută ceasurile alea kitsch pe bloguri?
Ce caut eu pe bloguri, de fapt, nu?
PS: am google reader, acolo tic-tacul nu pătrunde.

Etichete:

cuvantul zilei

Este biu.
Se recomandă folosirea cât mai frecventă, întrucât exprimă starea de bine a celui ce are. Pentru cei ca mine, bucuroşi de conjugările lui a fi, asta e.
Mi-l amintesc şi acum pe Silviu Lung, în 1989 să fi fost, când România făcea şi dregea, la fotbal. Bla bla bla...bla bla.. Restul e de prisos.
Un mare clişeu. Ca să-l evitaţi: restul e de biu...
piu, piu!

Etichete:

bucurii de seara

cum zappam în letargia-mi, pe TVR2 era iubirea vieţii mele. El, jumătatea mea, pentru care m-am apucat eu de limba rusă, pentru care aş fi vândut tot să cutreier Crimeea...Ostap Bender...Ce fercheş, ce falnic bărbat! Ce vorbe meşteşugite!

inimioare, inimioare, inimioare

Etichete:

cand raii se fac buni


Lou Reed, băiatul care ne îndemna să 'take a walk on the wild side' şi răcnea' heroin, it's my wife and it's my life' e de mult timp mai curat, mai uscat, mai devreme acasă, un enervant, ce vreţi! Prietenul meu:)
Lou Reed, ca Dan Iliescu, scrie albume liniştitoare. Yanni, Oliver Shanti şi compania se pistruiază. Compară blândeţea monstrului cu liniştea omului bun. Nu e mai interesantă prima?
Albumul a fost creat pentru uzul personal. Face tai chi. Cam două ore pe zi. Muzica e cu sunete electro şi cu natură. La conservă, da. În The wind over the Hudson River, de exemplu, vântul e chiar de acolo. Cum să trişeze?
Interviu cu Lou Reed cel paşnic, aici.
Eu l-am cunoscut aşa.
Şi acum să mă întreb ce vreau de la el. Şi să mă lămuresc.

Etichete:

obiceiuri


Şi, cum îmi tăia o roşie în bucătărioara aceea londoneză cu tavan din sticlă peste care cădea o ploaie fără început şi fără de sfârşit, mă întreabă:
-Tu mănânci partea asta? [exhibit a. photo, right]
-Da, ce are?
-Noi, ardelenii, o mâncăm, în altă parte se taie.

Etichete:

ce-i viata?

Berlinul de est-> Polonia zilelor noastre, nu prea departe de acţiunea filmului, dar la o distanţă cam mare de Căderea Zidului Berlinului.
În Germania fostă democrată, o femeie (activistă, nu glumă!) îşi revine din comă, iar fiul ei face tot posibilul ca ea să nu afle că vremurile 'de aur' au apus. Şi, tot ce aveam noi în România, bun şi trainic şi produs al Epocii de aur, se regăseşte în produsele pe care fiul cel iubitor şi speriat de impactul pe care vestea căderii l-ar putea avea asupra bietei lui mame i le dă femeii. Pastă de dinţi din aia bună ori castraveţi cum numai în RDG cresc şi se murează, frate. Goodbye, Lenin!
În Polonia lui 2007, Jan Gryebski îşi revine din comă. Dintr-o 'viaţă' de 19 ani petrecută între lumea noastră şi cea de dinolo. Îl lovise trenul, în 1988. Lucra la căile lor ferate. Medicii i-au mai dat doi-trei ani de trăit şi l-au trimis acasă. Gertruda, I jump you jump- ul lui, are grijă de el, dar cu sfinţenie, nu de ochii lumii. Îl veghează, îi vorbeşte, se roagă pentru el (chapeau pentru catolici şi spiritul lor de sacrificiu pe care îl văd altfel poate pentru că nu le pătrund modul de a fi). O invidiez! Pentru două decenii de dedicaţie de care puţini sunt în stare (motherul meu de asemenea, ei uite că era să uit!). Gertruda îşi întoarce la fiecare oră bărbatul pe partea cealaltă, să nu capete escoriaţii. 19 ani x 365 de zile x 24 de ore...nu calculaaaaaaaaaaţi, e dincolo de matematică povestea asta! Pune atâta ardoare în rugile ei că 19 ans après Jan dă 1(un) semn că-şi revine. E dus la doctori, oamenii ăia ştiu ce să facă şi iată-ne personajul din nou printre noi! Ce face Jan acum? TImpul nostru a trecut Are 65 de ani. Patru copii şi 11 nepoţi. Fizioterapie. Îşi revine, încet-încet, cât poate un organism care nu s-a mai comportat ca al nostru. Lucid! Parcă ieri l-a lovit trenul! Şi, ce ne place, se uită la talk-show-uri politice. O jumătate din fiecare zi e cu ochii pe televizor. Şi are ce recupera. Şi îi place ce vede, că el rămăsese, poate, la Solidarność. Când colo, la televizor, uite-i pe băieţii care voiau să fure luna!
Unde a fost Jan răstimp? Spune că-şi aminteşte oameni în jurul lui care-i vorbeau.. Nu povesteşte, ca Veronika lui Coelho, că s-a ridicat deasupra patului.
Căci ce-i viaţa?



scrisă pe terasă la Chocolat, pe strada Stavropoleos, duminică la ora 11

Etichete:

duminica dimineata...


...la Stavropoleos, razele soarelui cad sub un alt unghi ...vantul bate cu o alta viteza, intr-o directie incompatibila cu geometria...la Stavropoleos, duminica, Domnul se coboara altfel asupra celor veniti sa-i spuna buna dimineata...la Stavropoleos, duminica dimineata, miroase a frunze de nuc...tanin greu...a liniste...a o pace prevestind bine...
a duminica insorita din vremuri apuse, poate.

Etichete:

sâmbătă, iunie 02, 2007

ce stare

Ma plictisesc.nu pot sa dorm, inca. ma invart in cerc de pe site-uri pe bloguri, ajung la cunoscuti, citesc despre necunoscuti cunoscuti ai cunoscutilor. Mi-e foame, dar cand stiu ce am de mancare, imi trece imediat.

Tata meu are azi 60 de ani.
He he, imi amintesc cum se juca cu noi cand eram mici. Cum ma suparam ca doar pe Cristi il punea sus pe dulap si pe mine nu. Ca doar pe el il arunca in sus si pe mine ma cruta. Normaaaal, eu eram fata!
Cum m-am pierdut pe plaja, la mare, si strigam deznadajduita tataaaa? tataaaa meu? Cum si-a rupt mana pentru ca veneam de la balet, cu sania, si trebuia sa fac urgent 3,14 si era iarna, nici nu se punea problema sa fac dupa un copac, ceva. Si a fugit cat a putut de repede si a alunecat. Cum, tot in drum spre balet, m-a invatat, la 5 ani, logica tablei inmultirii, de stiam 8X7 de atunci:) De diminetile cand ne trezea cu Vivaldi, sau venea sa ne scoale personal cu un cucurigu la fel de personal. Cum ma ducea la scoala si-mi cara el ghiozdanul. Apoi , in fata portii, se apleca, isi scotea batista si ma punea sa-mi suflu nasul, ma pupa zgomotos si imi dadea drumul pe poarta. Cum m-a invatat sa trag cu pistolul, ca aveam concurs a doua zi...Cum am invatat sa conduc la 10 ani si tot imi mai da sfaturi si acum (din alea cu relatia personala cu bla bla)
Cum ma ducea la el la serviciu si imi dadea sa scriu la masina (Optima era!), din Cei trei muschetari si cum indura, obosit de la serviciu, orele mele de studiu la pian (chiar asa, vecinilor le bati in teava, dar copilului care are concert nu-i poti spune nimic. Tre' sa-ti placa, brusc, muzica clasica, doh!)
Cum l-oi fi chinuit, cand eram intre doua lumi, si n-am sa inteleg si nu vreau sa inteleg ce simte un parinte in astfel de cazuri, cum niste ani mai tarziu, i-am dat alte strangeri de inima, cum sa chemi un criminalist la fata locului unde e fiica lui (accident, bre, nu am ucis pe nimeni, inca:)
Cum si acum, cand am varsta la care m-a avut el, cand vorbim la telefon, ma intreaba, la sfarsit ai mancat?
Shapai spun da...Cred ca am cam mintit, la faza asta:(
Tata meu are 60 de ani. Esti simpatic, ma iubesti?
Mama i-a facut/ii face tort.
yummy.yummy. yummy. yummy.


ma plictisesc. mi-e foame. umblu din ziar in agentie de presa in ziar in site in blog si tot asa. mi-e nicicum, de fapt

Etichete:

vreau

sa te vad. sa te aud. sa te lipesti de mine. sa stiu ce culoare are cerul pentru tine.
vreau sa-ti aud vocea si vreau sa stiu cum mirosi.
sa-mi afund nasul in gatul tau. sa respir.
vreau sa te vad. sa te aud.

Etichete:

oameni care te " ajuta "

Să te ferească Domnul să-ţi începi ziua cu faţa la cearşaf şi să ai treabă, apoi, prin oraş, cu maşina.
La orice stop
Serveşte un sirop
La orice cotitură,
Primeşti un pumn în gură
Dacă nu ştii să te cerţi, evident.
Nu ştiu să alung cerşetorii şi oamenii străzi, nici pe psihopaţii care dirijează circulaţia în intersecţia Căii Dorobanţilor cu Ştefan cel Mare, vorbesc cu tine, îţi culeg cu grijă frunzele de pe capotă şi, dacă îi deranjează prea mult, ar râcâi să dea jos şi amintirile lăsate de păsări.
Nu ştiu să respir profund în patru timpi şi să expir în opt când caut un loc de parcare în Amzei şi apare din senin o chivuţă cu prunc în braţe, îşi agită mâinile, cozile împletite ca la Sinteşti, fustele şi copilul, veselă că ţi-a găsit un loc în parcarea, e drept cam plină, dar din aia gratuită în weekend, mă mir, domnul Cocoş, de concesie. Când aceeaşi chivuţă apare şi de partea cealalta a pieţei când eu rulez, e drept, în ralanti, te întrebi ce puteri are şi dacă n-ar trebui să parchezi acum şi acolo, ca să nu-ţi apară în faţă mai încolo, în Piaţa duelistului Lahovary. Nu, acolo dă din mâini de parcă ar dirija avioane la aterizare o rudă mai îndepărtată a vrăjitoarei din Amzei. Are şi el puteri magice. Te îndeamnă să parchezi sub ditamai semnul de interzis, la 34 de mm de mijlocul unei intersecţii. După entuziasmul lui, poţi să pui pariu pe orice că în zona respectivă legea nu funcţionează, alte maşini nu au cum să pătrundă şi să râcâie ce n-a putut da jos nebunul de pe Ştefan cel Mare.
Copiii de la Sala Palatului sunt bine crescuţi. După principiul câţ pisica de pe sobă, că vin musafirii!, pot să şi ciocăne la uşă, că aşa e politicos. Dar la uşa maşinii mele ce vreai, puradelule, că doară eu nu mă pregătisem de mosafiri! Ştiu, te-a atras Mishto. O fi Eugen Huetz unchiul tău, dar poţi discuta cu el şi în altă parte. Are treabă acum, îmi cântă.

Etichete: ,

fasolea nu e o dovada!

Hugh Grant scapă basma curată, după ce a aruncat cu fasole la caserolă într-un paparazzi de-adevăratelea, spune cineva de la Procuratura britanică. Pentru că nu ar fi suficiente dovezi. V-am spus eu că Vanish are şi puncte slabe. Păi dacă şi-a spălat tricouaşul lezat de fasolea domnului Grant, paparaţul nu aveam cum să aibă şanse!!! Şi de ar fi rămas o urmă de sos, oamenii de la procuratură spun că nu era în interesul public să fie pedepsit Hughey blue eyes.
Presa britanică spune că martorii lui au fost mai buni decât ai fotografului. Acuma cine ce prieteni ar avea? Clar, actorul are prieteni printre actori, fotograful printre ai lui. Cine interpretează mai bine un rol, Watson?

miros recomandat: de fasole roşie, cu ceapă, evident, şi nişte sos de roşii
de ascultat: Hugh, când nu e nervos şi când singura lui legătură cu leguma amintită s-ar putea exprima la modul " Hugh beleşte fasolele la noi"

discobolul e choppartit din dailymail

Etichete: ,

de trezit animalu'...

...din tine. Ca afara e soare. si timpul trece. curge. passa passa passa.
iesi afara la joaca!!!



Oh Marlène

Les cœurs saignent

Et s'accrochent en haut

De tes bras

Oh Marlène

Dans tes veines

Coule l'amour

Des soldats

Et quand ils meurent ou s'endorment

C'est la chaleur de ta voix

Qui les apaise, et les traîne

Jusqu'en dehors des combats

Oh Marlène, c'est la haine

Qui nous a amener la

Mais Marlène, dans tes veines

Coulait l'amour des soldats

Eux quand ils meurent

Ou s'endorment

C'est dans le creux de tes bras

Qu'ils s'abandonnent

Et qu'ils brûlent

Comme un clope

Entre tes doigts

Etichete: ,

problema

-se dă un om care s-a dus la casa lui, ca să poată dormi mai mult, poate alţii sforăie sau au program dimineaţa devreme, poate te doare spinarea şi patul tău tare ia Oscarul paturilor
-se află, la intrarea în bloc, că, între 8 şi 9, vine nenea de la lumină, să citească indicele de consum de pe contor
-se notează, obosit, că e ora 3, indicele respectiv pe un post it
-cu bucuria lucrului bine făcut, se aplică vestea cifrată pe tocul uşii (în exterior), cu scopul ca nenea să nu sune la uşă
-se doarme fuuuuuuarte bine, adânc, fără vise, cum trebuie...nici nu se mişcă în pat!
sună la uşă
-se bombăne că nu se ştie înjura ţifraş(complex, cu multe verbe şi substantive nemaiîntâlnite în imprecaţiile românilor)
-se iese, se pune le halat roz, se scoate capul voit ciufulit pe uşă
nenea de la lumină: am văzut, am pus înapoi pe uşă!
-se bombăne, cum spuneam...

Etichete:

vineri, iunie 01, 2007

copiii cuminti...

...primesc cadouri!
Acuma copiii răsfăţaţi s-ar putea plânge că ploaia nu e prea bună pe terasă. De văzut!



Etichete: ,

cand esti copil


...lumea se învârte în jurul tău şi de nu vor adulţii.
Andrei vrea să doarmă în patul celor mari, pentru că acolo rămăsese să se joace, după-amiază. Dacă află că asta nu se poate, plânge. Dacă e lăsat să plângă, cu amendamentul că nu va fi cum vrea el, plânge cu lacrimi de crocodil. În timp ce mama lui caută mopul să şteargă râul de lacrimi, Andrei adoarme în patul celor mari, cu perna în braţe. (când creşte, primeşte karakiri, oricum)
Cine a câştigat?
Răspuns: începe cu A, da?

Etichete:

"dorinti fierbinti"

Aş vrea ca în fruntea ţării să se lucreze, iar oamenii de la Cancelaria Premierului să nu stea două ore şi jumătate pe blogul meu. Că au o misiune şi mai şi trăiesc pe banii mei! Că nu văd cu ce ar contribui inepţiile de aici la binele ţării. La buna dispoziţie, poate!

Etichete: ,

e-o lume minunata

...in care veti gasi numai copii!



pentru ca la fabrica de concasoare multi au suflete de copil, altfel margelele nu ies atat de lucitoare cum ati vazut mai sus!

Etichete:

zi grea...

Alergătură prin casă...Până la urmă, plecăm repejor spre centru. Într-o jumătate de oră ajungem, dar tot trebuie să ne grăbim. Doar noi doi şi mama, trebuie că e marţi sau joi. Tata e de serviciu, în după-amiezele astea. Sunt manechin! La Luxor putem să ne alegem hainele de paradă. Luăm ce vrem, da? Pentru mine găseşte mama o rochiţă cu albastru şi un cerb brodat. Se asortează cu jiletca bleu, aleasă pentru Cristi. Şi începe. Din fericire, nu mă împiedic, deşi sunt în saboţeii cu albinuţe. E greu să-ţi ţii echilibrul pe tălpile astea rigide din lemn şi, dacă mi-a zis mama acum câteva zile când plângeam după o trântă, că mi-i ia dacă mai cad, trebuie să rămân în picioare. Ce greu e la trei ani!
****
Agitaţie mare. Unde e revista? Notiţe! Am concurs! Se dă un pătrat de asfalt cu latura de un metru. A se umple cu desenul potrivit pentru marele premiu. Pfai, ce idee! Deci ai grijă să desenezi un cer maaaaaaare, nori pufoşi, soare strălucitor, şi mâini de copii, ridicate a bucurie. Copii de toate culorile! Iar sus scrie PACE, da? Ia să vedem: în română: pace; în maghiară: beke; în germană: frieden; în rusă: mir. Uite: asta e în chineză, ţii minte să desenezi tot? Ţin, ce contează că sunt în grupa mare?
****
La Luxor Junior! Eu vreau mingea asta roşie! Ah, ce măgăruş frumos! Vase pentru păpuşi! Plastic portocaliu...din ăla casant, ce păcat...Dar tot sunt ale mele. Primeşte şi Cristi....vedeţi că nu mai ţin minte ce? Noroc că reţin că mingea roşie a sfârşit şutuită bine la fotbal, între blocuri...Eu nu joc, da? Are grijă fratello să nu stea nefolosită mingea :( la 10 ani, terenul de fotbal e al lui.
****
La Platoul Corneşti! Să ne întâlnim cu Goguţă! Când vine, unde e? De ce nu e? E aici, stai aşa că trebuie să apară. Ne-a spus la radio să venim:( Premiu de la UNICEF, pentru Goguţă, pentru mobilizarea generală de Ziua Copilului.
****
De ce nu mai sărbătorim 1 iunie când creştem mari?

Etichete:

niste copii grozavi


N-au egal, pe lume, în ochii mei. Şi nici în urechi:)
Îi ştiţi din Les choristes.
Les Petits Chanteurs de Saint-Marc - Avions en papier
Avioane de hârtie pentru toţi copiii!

Etichete:

mai copii, mai!

- Uite, masina aia seamana cu Fordul meu rosu, pe care l-am pierdut.
- Pai daca l-ai pierdut nu mai e al tau, e al cui l-a gasit!
- Nu l-a gasit nimeni !
- Ba da, daca l-ai pierdut !
- Nu, ca l-am pierdut intr-un loc sigur.

Zdrobeală jr. în dialog cu tăticul lui.


De o săptămână îmi bombardez cunoscuţii cu rândurile astea . Ei râd. Şi eu râdeam la început, dar acum mi-am dat seama că e-xact de-gea-ba! Există, pe lumea asta, un loc sigur unde lucrurile decurg altfel. Noi, cei mari, habar n-avem de el. Pentru că, din vina noastră sau nu, mintea nu ne mai e neprihănită. Ne-au ocupat-o grijile, răutăţile şi, implicit, teama de ceilalţi. Nu e chiar aşa! Locul acela sigur există dar numai pentru cei care ştiu şi cred în el. Acolo lucrurile nu se pierd, iar oamenii sunt buni.
N-are cum să nu se întâmple ceva frumos, azi!
Doar e ziua noastră, a celor care am ştiut să păstrăm în noi, mai mult decât ceilalţi, copilăria.



poza e a lui Robert Doisneau. De pe hol de la mine:)

Etichete:

Cine-s eu

  • Sunt Monica
  • Din Tirgu-Mures, Bucuresti, Roma, Ciudad de Mexico, ubi bene, Mexico
  • cine? eu?!
Semiprofilul meu
sunt pe ro20.ro sustin blogosfera femininaCartea din GeantaNu Fi Pungas !
    adica mai pe scurt
    Page copy protected against web site content infringement by Copyscape Blogarama - The Blog Directory