GO VEGAN!

joi, mai 31, 2007

de ploaie si de frig

ca sa vezi!

...cum ar fi sa spuna furnica apropo de elefant, gand la gand?
Oricum: ma tot batea gandul sa va povestesc despre Goldie Hawn cand, dinspre Palat , vine ravas cu trimitere la ceva atat de frumos ca nu indraznesc. escuzati!

citez: In urma articolului „Masinile-surpriza ale intelectualilor de elita“ publicat de Cotidianul pentru weekend, Gabriel Liiceanu a trimis un „drept la replica“, la insistentele prietenului sau Siegfried.

Cine e Siegfried, ce poate el si cum se poate scrie frumos despre o gramada de fiare frumos asamblate, aflati aici

Etichete:

cand va bate ceasul

ora 12, mergeti pe curatmurdar.
Apare noul numar. De data asta Sarpele kaa n-a uitat ca vine ziua de joi.
I-a scris lui George Michael. Hai, varsati o lacrima!

Etichete:

scump, domnule, scump!



Dar eficient! Pe vremurile astea maro pe care le trăim, gumarul perforat şi colorat face senzaţii prin Piaţa Cotroceni, am verificat personal.


Pentru că treceam neobservată printre tarabe şi neguţătorii păreau să dea prioritate purtătorilor unor astfel de încălţări cumpărate din Eforie pentru cură, am ajuns la concluzia că


Nu-i nici mâţă ca bursucul,

Nici piele cum e cauciucul!



În imagine, varianta pentru nasul meu prea sus. Marc Jacobs, la 80 de euro.

Etichete: ,

cand faci din astea, ar trebui sa ai niste restrictii



-ar trebui să nu te lauzi că eşti student la jurnalism, pentru că rişti să te întrebe lumea unde studiezi, cum ai fost admis şi ce (nu) înveţi acolo.
- ar trebui să raportezi unde ai făcut şcoala generală, că acolo se predă virgula şi acolo ai fi aflat că între subiect şi predicat nu-şi poate băga codiţa decât Ucigă-l toaca, virgula în niciun caz. Despre pluralul lui mândri refuz să mai vorbesc.
-ar trebui să-ţi fie ruşine să te lauzi că ai trafic mare, decât dacă mizezi pe cantitate nu pe calitate.
-ar trebui să nu mai apari la serviciu în tricou inscripţionat cu blogul tău, că se prind colegii ce poamă eşti, iar şefii pot afla că scrii folosindu-te de resursele pe care se dau bani grei.
Mie nu mi-ar plăcea ca menajera mea să spele prin casele altora cu tixu' meu.

Etichete:

miercuri, mai 30, 2007

uff si iar uff


O literă, domnule, la litera aia de erau atenţi!

Bine, BBC nu mai e ce era pe vremea lui Gwantser, a Ralucăi Dana Cotruţă, a lui Petru Clej la ora 6 (a noastră, că la ei era 4, de suna ca trezit din somn cu bazooka) dar puţină grijă pe site de ar avea oamenii aceia!

Nu de alta, dar pun pariu pe ce vreţi voi că un masaj de la Băselu se soldează cu vânătăi. Marineii au mână grea!

Etichete: ,

frumuseti scrise


Că tot mă preocupă cărţile frumoase şi tot era la mine telecomanda, aseară.
Şerbana Drăgoescu face (ciudat verb, în context, nu?) nişte cărţi frumoase rău...mai că-ţi vine să nu le atingi, de teamă să nu se strice...
Am ales pentru voi nişte poezii de Octavian Paler, că tot m-am întristat, zilele trecute.
Găsiţi aici mai multe...la Erezii, pentru cine e prea grăbit să vază tot.

Etichete: ,

marţi, mai 29, 2007

telecomanda e la mine!

La televizor. În faţa mea: sufleul de broccoli cu sparanghel (dacă mai aud asparagus în loc de sparanghel pun interlocutorul la săpat!) şi telecomanda. Numai bună de chinuit butoanele: paf!
Pe TVR Cultural, Tout le monde en parle românesc, Chivu renunţă la tema despre Sibiu capitala culturală * şi ne serveşte o discuţie despre ce s-a întâmplat la Cannes. Şi n-a fost o tragedie: cu interlocutori unul şi unul: Laura Vasiliu, Alex Potoceanu (amândoi protagonişti în 4 luni...), Cătălin Cristuţiu(monteur la California Dreamin'). Alături de ei, Irina Nistor, pe scaun, şi Alex Leo Şerban, tot pe un scaun, dar mai în deal, la Paris. Ce bine! Mă simt pe o terasă (franţuzită, mi-au trecut Motoarele din cap de atâta timp!) la o discuţie uite aşa.
Dar Laura Vasiliu e o fată atât de modestă! Voi ştiţi că ea a fost la Cannes cu mulţi ani înainte şi când a văzut hotelul în care sunt cazate marile staruri şi-a spus că n-o să şadă niciodată acolo? Ei bine, a stat şi când a intrat în cameră a ţopăit pe pat de bucurie...

Zap, pe TV R1, Între bine şi rău. Mai că renunţ definitiv la internet şi mă mut pe fotoliu. Poftim invitaţi şi temă, la Mihaiu: (Totul pornind de la ce a apucat să scrie până acum Prinţul Charles despre România -yummy gemul săsesc!)
Lucian Georgescu, Sandra Pralong, Alison Mutler, Jean Pierre Vigroux, Marie Rose Mociorniţă, George Pruteanu. Se pune o întrebare: Cum trebuie tratată corect o imagine bună a României bune?

Vă las, am o relaţie specială cu telecomanda, în seara asta.
LATER EDIT: seara a continuat cu Oprah, Andrei Gheorghe, Drăgoteasca, Ionuţ Popescu (mulţumesc şi acum pentru traducerea în româna pentru noi toţi a economiei, când cu Cronica economică), Jay Leno (o reluare de când cu Globurile de Aur, prilej să râd de Ross the kid), si ceva pe Euphoria, somnorizant...
_______
mai bine, pentru că de la emisiunile tembelizate mă aştept la lucruri actuale, nu pe jumătate trecute...ştiu Sibiul se întâmplă chiar şi acum, dar na, vedeţi ce a ales, până la urmă)

Etichete:

de 1 iunie #1

nu ştiu de ce, dar pun pariu că Mariei i-ar plăcea mult aici, Asta pentru că mai ţin minte leapşa culinară, nu pentru că anunţul spune că Crianças de até 16 anos comerão grátis, e os pais que as acompanharem ganharão um coquetel. *
No bine, ideea e să facem rost de cât mai mulţi copii, părerea mea;)
_________
*copiii până la 16 ani mănâncă gratis, iar adulţii care îi însoţesc pot câştiga un cocktail)

Etichete: ,

noi si noi pasiuni

..cum ar fi sa imi imaginez ce cauta lumea pe google, de ajunge la mine si, mai ales, cat de mult il dezamageste ca sigur nu gaseste ce voia.
Cum ar fi nenea/tanti de fata. De ce ar tasta cineva "gasesti cheile" pe google? Ora e tarzie. Trebuie sa plece de acasa. Haos total. (stiu cum e, ca vad ce e in jurul meu;) Cheile nu-s! Unde cauti? Pe motorul de cautare! hi, hi, hi. cum ar fi sa cautam virtual lucrurile pierdute fizic?
Daca te mai intorci, ca n-ai gasit cheile, pont invatat aici, in sudul tarii, raiul superstitiilor: cand pierzi ceva, intoarce orice recipient cu fundul in sus si, nu stiu de ce, o sa gasesti mult mai repede!
***
mi-am amintit o intrebare in genul lui Zdrobeala jr.(imi imaginez): de ce, cand cauti ceva, dupa ce gasesti, opresti cautarile?

Etichete:

acum e momentul!

E 6 dimineata, soarele e sus pe cer, iar ploaia torentiala spala totul in cale.
Mi-am amintit de orele de botanica si de cuvintele cheie: mana vitei-de- vie se inmulteste mai ales pe ploile cu soare.
Credeti ca e cazul?

Etichete:

luni, mai 28, 2007

Romania ruleaza...

...fin, as putea spune (Alexandra m-a invatat!)
N-am scris de Cannes aici, ca ma ocup de asta in alte parti...dar titlul asta de ziar ma unge la inima. FIN!

Etichete: , , ,

vedeti cum sunteti?

pe cat punem pariu ca daca v-as spune eu asta ati rade de mine?
oricum, de citit maine, la sfarsitul zilei, comentarii impotriva articolului.
Sunt fana comentariilor!

Etichete:

Schimbarea sefilor, bucuria nebunilor

Sau cum râd sadic de anumite schimbări de şefi făcute de Orban- ur. (vezi Cotidianul)
Păi se cutremură pe tot globul, de când cu decizia! Schimbarea şefului de la Tarom poate presupune şi înlocuirea capilor birourilor companiei aeriene deschise prin aeroporturile Europei. Or acolo se fac bani serioşi, dar nu pentru ţara mumă, ci pentru propriul cont ( nu mai merge buzunar). Ţinuţi pe firfirei puţini, e drept, cu masă şi casă asigurate de stat, trimişii TAROM nu crâcnesc, pentru că de foame nu au cum să moară.
Nici ei nici cei pe cărora le mulţumesc consistent când trebuie pentru numirea la post.
Banii se fac uşor, mai cu un cargo, mai cu o firmuliţă căpuşă, mai cu nişte extra kilograme. Nu spune nimeni, nu?

Etichete: ,

la noi nu e chiar asa

ca să nu spun că la alţii e altfel...
că tot am auzit de ministrul agriculturii din Japonia care s-a sinucis de cum a fost acuzat (nu dovedit) de fapte de corupţie..
Independent Malta din Săptămâna Paştelui titra (era să spun îngrozit) despre un mare caz de corupţie. Prilej pentru turistul român curios din fire să sară din autocarul în care se afla când a văzut titlul cu HUGE BRIBE pe tarabe şi să caute ziarul. Ce caz de corupţie putea cutremura o insulă atât de liniştită ca Malta? Câte catralioane din ce monedă să fie la mijloc? Droguri? Prostituţie? Fonduri europene? Se prea poate, dar nu în Ţara cavalerilor.
Povestea era cu nişte biete sute de mii de euro cerute mită nu de vreun maltez ci dincolo de ape, în Italia, pentru un freeport.
Articolul e de citit şi ca să vă daţi seama cum e cu presa în Malta. Cum n-au oamenii ăia carne de tun, nu că ar fi interesaţi de prea mult sânge în frizerie.
La ei maşinile nu au alarmă, unde să fugi pe insula aia, dacă te apuci de furat? Au, în schimb, camere de luat vederi. Hotelurile nu lacăt de mare tonaj la camera de bagaje pentru că nu, la ei nu se fură. Nişte anoşti, nu?

Etichete:

a tunat si a fulgerat


Angajatului de la Orange care are timp să caute pe google melodii, cu dedicaţia: ba deschide-ţi -o tu!
*dar văd că se lucrează, nu glumă, la portocalii. Se mai fură, la facturi, la Orange?

Etichete:

sinistroLeapşa

Mă întreabă Meri ce-o să scrie pe piatra mea de mormânt. N-o să scrie nimic. Dar nu pentru că nu mă vor iubi copii şi cine m-o mai jeli.
Să vă spun: peste ani buni de acum înainte, sufletul meu o să considere că trebuie să se care într-un alt trup. Când o să spuna adio şi n-am cuvinte, mă vor înmormânta în ceruri. Mă vor înveli într-un giulgiu alb şi mă vor ţine în căsuţa aia mica de pe Acoperişul Lumii şapte zile. Lama o să-mi incanteze la căpătâi sutre, să obţină iertarea pentru păcatele pe care le voi fi comis de-a lungul vieţii. La uşă o să atârne o un borcan roşu cu tsampa amestecat cu sânge şi ornat cu khada albă. Prietenii or să mă plângă, şi după şase zile or să aducă vase cu vin. În ziua plecării, un maestru de ceremonii, prietenii şi lama mă vor duce în acel loc. Pentru unii ar putea fi o privelişte urâtă. Pentru mine nu. Maestrul va deschide giulgiul şi va chema vulturii să mă devoreze. O înmormântare cum o să am eu e cu atât mai bună cu cât nu va rămâne după ea decât craniul. Va însemna că cel care a plecat e o persoană pură. Pentru că vulturii vor duce spiritul spre Rai. Dacă nu, mă duc în iad. Dacă rămân, totuşi, bună, sufletul renaşte în ceva mai pur. Pentru Nirvana nu garantez.

Etichete:

duminică, mai 27, 2007

s-a ocupat locul de pe piedestal

Mă uit la Profesioniştii de dragul invitaţilor. Azi-noapte târziu, Sanda Tătărăscu- Negropontes.
Pe ea o urc pe piedestalul meu!!!, am găsit, că tot era gol.
Mă gândeam că m-a tot încercat Dumnezeu, în ultimii ani. Dacă am auzit povestea Sandei Tătărăscu spun că nici pe departe. (Şi, oricum, Dumnezeu nu-ţi dă cât nu poţi duce, nu?)

Citat, de noapte bună: "Merită la orice oră să trăieşti şi să aştepţi cu drag a doua zi"

Etichete: ,

nu-i niciodata prea tarziu, pentru nimic pe lumea asta!

cum ar fi sa afli despre Sam. Pe Sam il gasiti cu totii in settings, control panel, speech.
M-a invatat de ce, pe care il intreb mereu dezesperata cand nu stiu ceva pe tehnica.
Eu cautam sa ii explic unui canadian cum sa pronunte Mungiu.. presupuneam ca moon-gee-ou, si bine am zis, dar Sam te ajuta oricand sa faci din astea.
Am crapat de ras descoperind cum sa scrii cuvinte romanesti astfel incat americanul de Sam sa pronunte ca pe Dambovita...
pasarica e cel mai greu;)

Etichete:

paparatii nu doarme! paparatii casca ochii!

Şi, cum ma întorceam bucuroasă cu frunzele de nuc primite la Stavropoleos după slujbă, iar văd pe cineva şi-mi vine să salut să întreb ce mai face. Mă cenzurez repede, nu-l cunosc personal. E Falemi (Nana sau fracsu'??) cu mămica lui. Toată lumea iese pe Calea Victoriei cu mama, în Duminica Rusaliilor? Bine, slujbele se terminaseră, începuseră poate nunţile, şi sigur la aşa ceva mergea, pentru că mama lui, aplecată în maşină, scotea un ditamai buchetul de flori.
Paparaţii vede, până acum, doar oameni cu condei sau cu minge de folbal. Vreau o schimbare, vreau o minune! :D:D:D:D:D:D

Etichete: ,

tradare la scoala!

Intra invatatoarea/profesoara in clasa si racneste: Si tu m-ai tradat!
Elevul se simte vizat, tremura, cum sa-i spuna ca umbla la meditatii, daca nu invata nimic la scoala?
Nu, n-a fost o rabufnire de nervi. Tocmai a primit tema. Merge acasa, isi frange mainile, regreta amarnic ca n-a prins macar o telenovela, sa invete el despre tradare. Iago nu-i prietenul lui. Ce se face? CE? Google nu-l ajuta, are alte motoare de cautare. Da-i si cauta si tasteaza, mainile nu se mai frang una pe alta, le ajuta tastatura, cu o ultima suflare scrie, precum vedeti in imagine
COMPUNERI DESPRE SI TU MAI TRADAT
Mai multe, adica, sa aiba de unde alege...Cratima se pierduse printre taste...

Etichete:

sâmbătă, mai 26, 2007

enerjie, tata!

bine, nu mă aşteptam la valsuri, la manifestări culturale cu grup vocal-instrumental punk...Ce am văzut ieri mi-a plăcut taaaaaaaare mult!
Bre, care n-ai ajuns la Gogol Bordello nu te supăra. Vin exact peste două luni înapoi, cam la 350 de kilometri depărtare, la Târgu Mureş pe peninsulă, la festival.
Dedicaţie, pentru toate fetele care au fost ieri în mov pe Arenele Romane, şucarii de ei. apreciaţi pozitiv de Eugene- Gogol;)


PS: cel mai drăguţ a fost că, aşteptând să înceapă (Eu vreau să înceapă!- spuse Goe) cum şădeam eu pe scaun (da, sunt babă, pogo nu mai fac şi nici în picioare nu prea stau) în faţa mea era o fată. Şi cum mă uitam la ea mi-am zis: Hait, e Axelandra. Şi cum nu se face să abordezi străinii pe Arene, am zis că e suficient să spun rar şi tare ALEXANDRA! O dată, de două ori. Nu e ea. Dau coate în dreapta, la pretina Dana. Ce să fac? Ea: păi spune-i pe nume! Am zis, n-a răspuns! Eu: vezi, are cicatrice pe frunte, că e de la vărul meu? Ea: da, uite-o acolo la vârtecuş. Eu: ea e. Alexandra! Fata nimic. Mai mult, pare încrezută. Eu nu mai zic nimic. Fata pleacă. Ele nu-s de stat pe scaune;) după o oră, sms: Monica, eşti cumva la Gogol Bordello? Sunt pe dreapta scenei, vino să ne vedem! Era Alexandra. Îi arat sms Danei, râde. Cum ar fi să fie aici şi SĂ NU FIE fata în galben? SMS, telefoane....ea era! am vorbit puţintel, eu tehuie de cap, după job. Ea dulcică şi proaspătă (m-am simţit iar babă!) M-a dus să mă văd şi cu Maria, care era cu Silvia şi cu un shy little bunny ştiţi voi care,( ăia tineri şi proaspeţi, io simţeam cum se adânceşte ridul de la ochiul stâng). În tribune şi Blogariu, şi Tănase şi câţi alţii (aici m-am simţit tinerică, nu neg!), şi gata, că de fapt m-am dus la concert, nu la reuniune de bloggeri. Fapt pentru care am şi dispărut subit, iertare fetele. M-a pedepsit îndeajuns Hăl de Sus, că m-au ucis ţânţarii. Că am aşteptat după Gogol de mi s-au lungit urechile:(
Amănunte, cu imagini cu tot şi la Apollinaire, şi la Maria ,şi la Axelandra(video!) şi pe Dor de ducă

Etichete: ,

mezzo pe urmele lui dracula

Un documentar uşurel, despe care îmi scapă cum a ajuns să fie difuzat pe Mezzo, vine în Transilvania, pe urmele lui Dracula. Nimic despre personaj, doar că numele îi e pomenit, din când în când, de reporter. Mi-am revăzut Palatul Culturii din Târgu Mureş, îl ştiu pe dinafară şi cu ochii închişi. N-o să uit niciodată fugărelile din timpul repetiţiilor altora, cât aşteptam să ne vină rândul, frigul pătrunzător (de-mi încălzea profesoara mâinile la subsorile ei, înainte să intru pe scenă) sau arcuşurile luate în spate de la vioara întâi a orchestrei Filarmonicii, când dirijorul spunea stop şi eu îmi continuam concertul, fără să aud, de prea mare concetrare ;;)
Ei şi nenea de la firma care a produs reportajul pentru Mezzo s-a apucat să caute rădăcini străvechi în muzici locale şi a ajuns şi la hegheduşii ăştia, adică viorişti, na, cum să le zic.
Mie îmi plac, că-mi amintesc de ce se auzea peste drum de şcoala mea, la Ansamblul Mureşul, unde colegii de la arte plastice aveau atelierul de creaţie. Când mă duceam în vizită acolo, descopeream tot felul de grozăvii. Într-o zi au studiat urechea şi pereţii erau plini de pavilioane de toate formele, din lut. Da, pereţii aveau urechi. Era înainte de 89.
Revenind, tipii ăştia sunt nişte gipsilăi lăutari din Ceuaş (Szászcsávás ) - Mureş.
Adică Szászcsávás Band. Enjoy!

Etichete: ,

unde e arta?

Pe vremea mea, mergeam cu corul la Cântarea României şi cam atât.
Pe vremea lor, merg cu corul la Festivalul Îngheţatei şi pe la botezuri de bebeluşi de miliardari.
Unde e arta, corul Alegretto? V-aţi lăsa bobocelul să cânte la 10 seara pe la botezuri televizate?

Etichete: , ,

femeia- pasare


..nu zboară..merge..îşi foloseste ghearele nu ca să apuce hrana pe care s-o ducă în cuib ci ca să se uite la ele. să le bibilească. să le coloreze şi apoi să le pozeze. când nu e obsedată ea, vine soţul şi umple internetul de poze cu picioare ca de struţ. Internetul geme şi îşi alege, apoi, regina. Regina unghiilor lungi de la picioare.
Detest unghiile lungi. La picioare cu atât mai mult. Să vă spun că unghia lungă e cuibuşor de nebunii pentru microbi?

Când văd poza asta, îmi vine în minte expresia A zgârma în ţărână eventual după o râmă... de mîncare??
Cum să dormi cu aşa ceva în pat, domnilor?

Etichete: , ,

susura apa la bijoi- cuvantul zilei

Cuvântul zilei se epzistă, dar nu ştiu cine îl foloseşte. Cum scopul rubricii de faţă este să readucem în limbaj cuvinte uitate, vă propun ca, de câte ori e cazul, să folosiţi bijoiul.
Era cât pe ce să-l auziţi la tembelizor, atât vă spun!

Etichete:

vineri, mai 25, 2007

leapsa pe poftite


m-a taguit domnul de la Palat. să zic ce poftesc eu mai mult şi mai mult şi nu găsesc şi îmi vine să rog pe oricine o fi să-mi aducă şi mie dacă găseşte el/ea pe alte tărâmuri...
De când cu globalizarea şi cu internetul, rare-mi mai sunt, orişicât, astfel de năzuinţi..
tricou cu piu-piu? (trebuie să-l pozez, că mama îl mai păstrează...se aducea din Israel, avea piupiu, adica un dispozitiv pe chept pe care dacă apăsai scurt făcea piu, ca jucăriile de cauciuc...Primise prietena mea Mona şi, când a mers o prietena a mamei în Israel, în 1980 să fi fost, tata a făcut bine şi s-a dus la Reghin, a cumpărat adidaşi făcuţi acolo pentru export şi tanti Lica i-a vândut în Israel de ne-a luat şi mie şi lui fratello tricourile mai sus pomenite.)
o ciocolată anume? (da! de la Cacao Sampaka, e una doar din cacao si unt de cacao . atât. 100%.da-mi iau eu peste o lună, de la Barca)
n-am ce să-mi doresc cu ardoare!
Nu-mi rămân decât bunăciunile alea de Shortbread. Biscuiţi scoţieni penibil de simpli. La noi s-au găsit rar. Ţara lor e departe. Deşi nu pot mânca mulţi.

Etichete:

de dimineata


Aşa...devreme de tot, imediat după ce s-a crăpat de ziuă, mai exact. Cine nu bea un deţi înainte de pâinea cu slană şi ceapă zdrobită bine cu pumnul (domnul Sadoveanu ne-a învăţat) vrea să ştie, măcar, cum se face ţuica.
Habar nu am de ce nenea google l-a trimis încoace, iar acum oricum e prea târziu să predau o lecţie cu alambicuri şi mărgeluţe cât mai multe.
Lăsaaaaaaaaaţi, bre, alcoolul, că murim pe capete!

Etichete:

miercuri, mai 23, 2007

intrebarea zilei

...vine, astazi, de la Chisinau.
Raspunsul se va da cu capul in pamant...sau cu multa ura: ce meritai, *&^&^$$!!!

Etichete:

marţi, mai 22, 2007

avertismente pretineshti

cand anunti ca duci un caine la plimbare, adevaratul prieten al omului, omul, iti trimite avertismente. Ca uite, Paula Abdull nu a iesit bine dintr-o alaturare cu un patruped micutz. nasul, au nasul!
detalii aici

pe scurt

note to self: cand mai pleci la drum ia macar unul din cele 5439876 de aparate de imortalizat imagini cu tine, Monica!
***
luat Goldie, ca de obicei, numarul vietii mele revine: e cu 26 si 93( adica 2x13 lainceput si 13 intors x 3 la final) . stiu, de fapt caut cu lumanarea numarul asta, dar uite ca tot apare:)
***
aici e foarte frumos: aseara era o ceata amenintatoare, ca niste clocote de aburi iesind din pamant.
noi n-avem canicula, avem racoare dimineata si seara, si soare cald la pranz
***
ce frumos e la targu mures!!!
***
si la sighisoara!!!
***
se face mall, bre, in orasul asta...care va bagati sa punem de o cafenea glamoroasa la parter?:D:D:D:D
***
sau de o librarie?
***
revin. ma duc sa plimb: ursul, cainele, caleasca...

Etichete:

luni, mai 21, 2007

cu inima stransa

Cum vă spuneam, cele câteva luni petrecute fără de caleaşcă m-au transformat într-un cititor cum numai în studenţie eram. O carte pe zi?? Ei bine, da!
Dacă din unele nu mai reţin aproape nimic, amestec personagiile şi acţiunile, inima mă doare şi acum de la Străinii lui Taichi Yamada. Da, fără legătură cu faptul că am tocit japoneza, literatura lor contemporană e favorita mea (da, tot cu Haruki Murakamni vreau să mă mărit şi acum, după 10 ani de prietenie;) )
Am un gol un stomac şi zău dacă vă pot explica de ce. Povestea nu e simplă: un om însingurat după un divorţ, la vreo 47 de ani, îşi petrece seara în oraş şi, într-o sală de spectacole, dă peste un bărbat care seamănă leit cu tatăl său, pierit pe când eroul avea 12 ani într-un accident de maşină, cu soţia lui şi cu un fiu nenăscut cu tot.
Personajul principal, Hideo Harada pre numele său, ajunge la "tatăl" său acasă chiar în seara aceea. Îi aşteaptă, evident, "mama" lui, o femeie care seamănă cu cea care îi dăduse viaţă. Ca şi "tatăl", femeia are vreo 30 de ani, vârsta la care muriseră părinţii lui Hideo. Vizitele sunt tot mai dese iar oamenii aceia îi dau afecţiunea de care a fost lipsit după moartea părinţilor. Sunt atât de calzi şi îi e atât de bine când e cu ei, şi sunt chiar părinţii lui, din moment ce "mama" lui se supără când Hideo o întreabă care e numele lor de familie...Cum adică ne întrebi pe tine părinţii tăi cum ne cheamă?
Eroul nu mai ştie ce se întâmplă dar îi e atât de bine că zău dacă îi vine să investigheze.
E nici jumătate din poveste...Intriga e alta...Părinţii chiar sunt morţi, iar întâlnirile lui cu ei îl trag şi pe el spre celălalt tărâm. Ajunge să afle asta de la vecina lui, pe care o cunoaşte în seara în care ea, deprimată, vine la uşa lui cu o sticlă de şampanie. Refuză să stea de vorbă cu ea, dar cu timpul se împrieteneşte cu ea.
Nu mai pot povesti, pentru că şi aşa am exagerat, iar dacă vreţi să citiţi şi voi cartea vă privez de frumuseţea poveştii. Citiţi-o!

muzică de ascultat:

Etichete: , ,

sâmbătă, mai 19, 2007

le samedi soir

je lis et j'écoute ça en boucle

Etichete:

prietenul din umbra

Port revine, dar nu în forţă. Discret. Doar pentru cei cu ochi de uliu.
Căutam un film, citeam distribuţia şi, după ce trecui de personajele principale, mă oprii la ce vedeţi încadrat cu roşu. Vă întreb, stimaţi oameni şi oameni, nu e aşa că obsesia misterioasă devine şi mai misterioasă? Egy barat? Cremelanul? Nu, o lipsă.

Port nu vrea să ne traducă tot. Când vrea, traduce aiurea, dacă vă aduceţi aminte de palma de aur. Acum a lăsat aşa, dar aveţi marele, imensul, incomensurabilul noroc cu mine. Egy barat e tocmai prietenul! (magh.)

Etichete:

adevăratul live blogging

Pentru că asta aşteptam de la nişte reporteri cu blog.
Ce au făcut azi Cristian Şuţu sau Sorina Matei.
Eu nu am scris că nu era cinstit să bag analize fine, când pulsul se ia atingând mâna pacientului.
Mi-ar fi plăcut să aibă blog şi ziarişti acreditaţi prin alte părţi..să am viziunea globală de om care şade la birou:)
yeah!
PS: Negruţiu nu are? Sunt fan!

Etichete:

what a morning!

deci---> acest post nu e pentru Dana, Ruxi şi alte persoane care mă văd o fata bună dar nu mă suportă pe de-a întregul. (remember mai uşor cu..., de parcă am avea vânătăi pe chept de la trasul de bretele)
Dacă sunteţi de genul lor nu vă condamn, dar vă rog click pe icsuleţul din dreapta sus, pentru că urmează o poveste egocentrică.

pauza de publicitate.

Revenind: am avut o super dimineaţă în care nu doar că m-am simţit cea mai bună din parcare, dar şi de la cea mai bună întreprindere pe ramură din toate raioanele ţării. Yeah, we're a team! And what a team, the best in Europe!
Am produs un concasor atât de strălucitor încât cei care spun că sunt specialişti în concasoare de vreo doi anişori încoace par nişte babete prăfuite ieşite la biserică în hainele roase de molii şi pudrate cu praful vremurilor. Go, go, go!We are real, you only claim that! Sergiu, nu te mai lamenta că îţi stăm în coaste, că nu am auzit furnică să vorbească aşa de ditamai elefantul.
***
Şi încă ceva: azi am hotărât că îi dispreţuiesc pe bloggerii care, având acces la agenţiile de ştiri pentru citarea cărora mediile de răspândire plătesc bani serioşi, se cred cei mai albaştri doar pentru că ar da primii ştirea că...aici completaţi cu ce doriţi..la virgulă chiar, fără nicio completare/interpretare, considerând că e cuşer dacă citează sursa. Nu şi nu, se şi plăteşte, as in paga/pagar .
Chiar aşa, de ce nu scrie nimeni nişte mailuri către agenţii? Oare ştiu ca sunt piratate? Oare angajatorii scriitorilor ştiu ce le fac supuşii?
Unii dintre ei se mai şi laudă cu întâietatea. Nu, domnilor, ieşiţi pe teren!

Etichete:

joi, mai 17, 2007

mai curat, mai uscat, mai parfumat ...

...si mult mai duios.
Noul număr din
curatmurdar aduce iubire în inimile tuturor
Click blând, da? Şarpele Kaa a sâsâit o poezie;)

Etichete:

vine vara, bine-mi pare

În Jamaica e vacanţă perpetuă.
În Jamaica se cântă.
N-am fost în Jamaica.
Vreau în Jamaica.
Jamaica!

Etichete:

senzational! in exclusivitate!


Numai aici! paparaţii loveşte fără milă în trecători şi imortalizează cele mai bine păzite secrete de pe planeta Pământ carele ieste şi se învârteşe în jurul Soarelui care nu e singur în Univers! Astăzi la Universitate cred că l-am văzut pe Cătălin Matei de la Caţaven*cu, carele seamănă cu actorul care îl juca pe unul dintre iubiţii lui Carrie aka Sarah Jessica Parker în Sex and the city. Era cu o femeie şi vorbea cu ea! El pe partea stângă, ea pe partea dreaptă, reglementar! Cu rucsac negru (el) şi voce caldă (ea)!!!
Fabulos! Nemaipomenit! Domnişoara respectivă nu semăna cu Sarah Jessica Parker!
Păi când semeni cu cineva nu seamănă tot anturajul tău cu prietenii cineva-ului?

Paparaţii revine când nu vă aşteptaţi! Spatele drept!

Etichete: ,

trecutul in competitie

De câte ori mă uită Aghiuţă în faţa televizorului şi ajung ştirile primei televiziuni care vrea să fie pe locul doi ( dacă mai ţineţi minte declaraţiile Burciului, când s-a lansat televiziunea de subsol) imaginaţia mea o ia razna. În completarea ştirilor, adică.
După ce-mi imaginez ce poate fi în mintea autorului când citesc titlurile de pe burtieră, ghilimelele şi punctele de suspensie aruncate cu găleata, am răgaz şi pentru texte.
Azi am aflat că Pădurea Spânzuraţilor va fi prezentă în competiţia de la Cannes. Îmi şi imaginez, da? Când colo, e o proiecţie într-o seară omagială*.
Cum ar fi să intre, în 2007, Pădurea lui Ciulei în competiţie, la Cannes?
Ce criterii să stea în jurizare? Eu aş cere neapărat să se ia în considerare amintirile spectatorilor...dar cum să fie cuantificate? Ştiu! Poveşti, tată!
_________
*filmul va fi prezentat, de fapt, în secţiunea Cannes Classics, care de vreo trei ani încearcă să redescopere capodopere clasice, în condiţiile tehnice de acum.

Etichete: ,

miercuri, mai 16, 2007

traiasca ginerica!

De ce, când se apropie nunta, puţină lume se gândeşte la viitorul domn?
Toată lumea roieşte în jurul invitaţiilor sau al verighetelor, se povesteşte despre biserică, restaurant, rochia miresei (neapărat!) şi zău dacă îmi amintesc povestiri cu mirele în preajma nunţii (petrecerea burlacilor nu se pune, acum, da?)
Când am dat peste miresici ştiţi cum am reacţionat.
Acum că am dat peste gineri, nu-mi vin în minte decât socrii care trebuie să fi făcut site-ul. Să nu te gândeşti nici măcar acum la sufletul bietului om?
Şi atunci de ce se supără lumea pe orgiile care se nasc la petrecerile burlacilor?

Etichete:

marţi, mai 15, 2007

adio si pe curand, de la domnii presedinti

În timp ce Băselu se împăca, (aproape pupat piaţa endependenţii) cu CTP-ul pe RTV, Mr. Chirac îşi lua aşa de frumos adio de la francezi!
Ei cum ştiu să fie domni? De ce dezbaterile lor sunt constructive? De ce dialogul Sarko-Sego nu a fost exclusiv cu dosare, furturi, oligarhi şi alte alea (că au şi ei, nu vă temeţi) ci şi pe teme despre viaţa citoyenilor de rând?
De ce constat că românii când se ceartă îşi spun 'eşti aşa şi pe dincolo' şi foarte rar 'ai făcut asta şi asta'?

Etichete:

imi pare rau

Că sunt ardeleancă şi asta se regăseşte uneori în lentoarea cu care îmi pică fisa. Psihologii îmi spun că sunt o fire analitică, eu ştiu clar că sunt blonda ardeleancă...no bine, că aţi terminat cu râsul puteţi continua lectura.
Mi-e ciudă că am uitat să vă rog să daţi ăia 2% din cât aţi câştigat anul trecut la SMURD. Pentru că îl ştiu pe Raed Arafat de 17 ani, pentru că în urmă cu mai bine de 10 ani la o emisiune de pe 1i+ Târgu Mureş din aia cu telefoane de la ascultători, toţi au spus că de ar trebui să se ridice o statuie cuiva din oraşul ăla, lui Arafat să-i fie închinată, cât e el de ne-neaoş.
Dacă aţi fi ştiut de dinainte să depuneţi formularul câtă pasiune pune omul acela în ce face, aţi fi donat, nu?

Etichete:

beep!

INBOX-ul meu are un nou folder. L-am botezat: Să mori, nu alta! Îl vedeţi acum. În fiecare zi am un nou musafir şi zău dacă pricep de unde au toţi spamerii aceia mailul meu, că nu ţin minte să-l fi furnizat la vreo înscriere pe vreun site, am alte conturi pentru aşa ceva.

Le-am răspuns tuturor (am un text pregătit:), deşi mă îndoiesc că citeşte careva: scopul adreselor de pe care se trimit mailurile astea în masă e de propagare, nu de recepţie.
Mă deranjează politica. Nu ajunge că 120 de ore pe lună plus cele de pregătire văd numai dau numai de din astea, acum îmi mai intră şi în casă.
Aş vrea să-i dau în judecată...Mai ştiţi şi alţi orlando furioşi?

Etichete:

luni, mai 14, 2007

Puleasca c'est moi!

Ce-am fost si ce-am ajuns: cine caută "teribilul Puleaşcă" pe guglea ajunge la mine
dacă e curios şi cum arată, tot de pe guglea cu imagini ajunge la poza de jos de tot, cu mine pe o buturugă, la munte, doi anişori, răsfăţata lui mama, tata şi Cristi.
Asta când nu vin alţii care caută compuneri: de vară, de iarnă, cu bunici, cu pisici chiar...vă spun eu, ar fi o afacere bună.
Mă duc să bag de un şantaj, o ameninţare, o infracţiune cât de mică. Teribilul Puleaşcă c'est moi
:(((((((
M-a pus naiba să zapez şi să dau peste el:( Bine, şi Clitemnestra poartă o vină. Dedicaţie: vinovaţii fără vină cer să se facă lumină!

Etichete:

6 in 1

ţi-a ieşit un cui din perete şi nu găseşti ciocanul?
vrei să mănânci nişte nuci bune de la tuşa Nuţă şi nu ai spărgător?
ai văzut un gândac imens şi vrei să-l striveşti?
ce e cu zgomotul ăsta de la vecini? vrei să le atragi atenţia?
vrei să te simţi un om cu greutate?
nu-i aşa că de abia ai aşteptat canicula să te afunzi în asfaltul moale şi cleios?

N-ai cu ce? Cumpără-ţi o pereche de sandale! Graţie efectului vizual de împuşcat cocorii (ocale, pentru cele cu picioare subţiri, o gâlmă, pentru cele cu picioare ca de pian) titlul de cea mai cremelană pereche de încălţări din această săptămână le revine bocalelor din imagine. Costă numa' vo 60 de oiro. Evident, m-a impresionat şi poemul imprimat pe talpă. Mă întreb cui îi e destinat: muşchiuloasei purtătoare sau celui care încasează o directă în faţă?
PS: Gogu, nu mai scrie de pantofi, că mă supăr! Vrei să-mi iei cei 5 cititori? ;;)

Etichete:

sâmbătă, mai 12, 2007

riscurile meseriei

Un degustător de la o fabrică de bere din Brazilia a ajuns alcoolic. Justiţia i-a dat dreptate, într-un proces intentat de el angajatorului său. Ain't that weird? detalii aici, în direct de la Londra.

Etichete:

de sambata dimineata insorita



enjoy, ca eu ma car la Chocolat!

Etichete:

vineri, mai 11, 2007

cineva acolo la Targu Mures-Botosani ma iubeste

Mai mare bucuria să aflu, într-o dimineaţă în care mă simţeam nici prea-prea, nici foarte-foarte, că e cineva acolo pentru mine! Mai ales că Globul s-a scuturat atât de tare la ultimul cutremur încât Târgu Mureş a ajuns în Botoşani!



Etichete:

din ciclul:

..Teribilul Puleaşcă intră în scenă, groaznicul Şarpe Kaa se strecoară în liga CuratMurdar.
Mda, oamenilor ălora le-a căzut o cărămidă în cap şi sunt de părere că aş putea scrie şi acolo. Până se conving de contrariu spun: Cu drag, dar ce?
Deocamdată am zis aşa:
Mare bucurie mare, ce să zic, în Franţa dar mai ales în România. Nicolae preşedinte! Miklos, pardon. Ăsta, na, Nicolas Sarkozy! Tare ne-am mai bucurat când a anunţat că vrea sus de tot. Ce să mai spun când am aflat că soţia (prima sau a doua, până la urmă?) sau amanta despre care se vorbeşte, sunt... [restul aici, în Nicolae şi globula tricoloră]

Etichete:

joi, mai 10, 2007

panica de la D4

O dimineaţă cu soare pe o alee liniştită dintr-un târg plictisitor. Pomii şi tufele dese verzi, nici o adiere de vânt. Linişte absolută, ce mai! Pensionarii îşi văd liniştiţi de florile din balcon sau de televizor, iar zidarii trebăluiesc de zor pe acoperişul de vizavi. Mai trec, din când în când, o maşină rătăcită, un grup de copii zglobii, dar stradă mai liniştită zău dacă mai găseşti, în Târgu Mureş. Să fie liniştea exterioară oglinda sufletului locatarilor? Chiar nimic să nu le tulbure existenţa?
Aoleu, ocoleşte, îngrozitor!
Doamna M. fuge repede în casă şi închide toate ferestrele. La anii ei să vadă aşa ceva? Nici vorbă! Cum e posibil? Cine? Şi chiar să nu vadă nimeni altcineva? Din când în când mai merge la geam. E tot acolo. Inadmisibil. Se face deja ora cinci. Stă lângă geam să-l avertizeze pe Cristi, care vine de la serviciu. Trece deja o oră, mai bine îi dă un telefon.
-Deah!
-Cristi, ai grijă, când vii. Mai bine intri prin spate!
- De ce?
- ...
Cristi ajunge, se discută pe tema scandaloasă. Toată lumea e oripilată. Păi şi cum să scoată câinele la plimbare? Tot pe uşa din spate, ce să zic. Până mâine nu este altă soluţie! E dimineaţă, deja. E tot acolo. Cine-şi putea imagina aşa ceva? Cristi merge spre serviciu, are grijă să ocolească povestea dar e cât pe ce să o facă lată, pentru că era cu ochii pe mama lui, care pândea îngrozită la geam. Când s-a văzut cu vecina de la 3, doamna M. nu voia să deschidă discuţia. Zău dacă se face să vorbeşti despre aşa ceva. Doamna Nemeş nu s-a putut abţine, însă. Nici n-a scos trei cuvinte pe gură că la al patrulea răzbătea aceeaşi panică. Exact ca doamna M., de cum a văzut grozăvia a alergat în casă să închidă ferestrele dar s-a postat în dreptul uneia care dădea spre intrare. Ea, profesoară de română, aştepta o elevă la meditaţii. Unu, că nu mai venea, să scape de atâta aşteptare, doi, cum să-i strige de la geam despre ce e vorba? Când şi-a dat seama că nu era singura în care dănănaia respectivă a băgat panica, pe doamna M. a apucat-o râsul. Şi cum să nu hohoteşti, chiar, când un rahat de om trântit pe aleea de intrare a unui bloc de 3 etaje a semănat atâta groază în inima locatarilor? Unul de câine ar fi trecut neobservat, doar că animalele au bun-simţ. Ăsta era cumva împrăştiat, iar a doua zi tot a călcat pe el un aiurit (o confirmă domnul M., criminalist, care a studiat problema îndeaproape). Până la urmă, femeia de serviciu a şters urmele, a dat cu apă, dezinfectante şi tot ce mai doriţi, a fost trimisă de doamna M., specialistă în microbi, să dezinfecteze şi mătura, iar viaţa merge înainte pentru toată lumea.
Întrebările rămân, însă, la D4. Ce s-a întâmplat? Cine a pus rahat pe clanţă, pardon, pe alee, când tufa era à côté? A fost o mână criminală la mijloc sau e doar un accident? Se pare, totuşi, că în zonă s-au mai petrecut asemenea întâmplări ruşinoase. Administratorul de la D5 a primit o atenţie maro chiar pe preş, iar dincolo, lângă dispensar, una dintre alei a fost blagoslovită cu aşa ceva chiar luna trecută.
PS: Domnul Nemeş mai tremură şi acum, scârbit şi speriat de incident. Au trecut două zile de atunci.

Etichete: , ,

miercuri, mai 09, 2007

de la servetele la frigider


...deşi invers ar fi fost cool să fie.. sau chiar ceva învelit în şerveţele aruncat în frigider....mă mai gândesc..
Graţie Zgomotului alb am ajuns la scrierile pe frigider...ain't that cool?
Sunt ale Mirandei July. O ştiţi, nu? Nu mergeţi la cinema? Nu mergeţi la filme, as in real movies?




Fani 300, nu vorbeam cu voi!

Etichete: ,

de la tembelizor

Din ciclul: "Crima senzationala in Ferentari" urmeaza Gigi Becali, de la OTv
pe Antena 3, show-ul lui Gadea a stat, acum vreo 3 minute, pe ecran, ma ierte Dumnezeu ca reproduc:
OCTAVIAN PALER A MURIT.
Mai jos cu un rand VA MULTUMIM!

Oamenii si-au dat seama rapid ce lugubra era alaturarea si a sters rapid A MURIT.

aiureala?

Etichete:

ca tot dadeam cu fiere...

...în loc de miere, mai jos. Adevăraţii oameni de presă sunt cei ca ea şi ca mulţi alţii. Îmi cer scuze, ea a fost un adevărat om de presă. Vanda Condurache de la TVR Iaşi a murit. Mă uitam la munca ei şi a oamenilor cu care lucra, pe care i-a descoperit aproape cu carneţelul de notiţe în faţă. Jurnalişti nu sunt doar în Bucureşti, oameni de cultură nu sunt doar în Capitala ţării, lăsaţi complexele de superioritate că vă scutur arborele genealogic şi ajungem cu toţii în colb.
Valoarea nu cunoaşte nici numărul anilor nici geografie. Important e să fie exploatată cum trebuie.

PS: cred că îmi trebuie ceva pentru optimizare, de câteva zile mi se duc oamenii pentru care puteam spune chapeau şi mi-e teamă că nu mai rămân prea mulţi.

Etichete:

marţi, mai 08, 2007

aşadar

-poftesc struguri, beau ceai de ghimbir
-voiam să văd un film cool, ascult Prieten drag (Cristina, mulţumesc!)
-am chef de scris dar nu pot să încep
Cred că e cazul să dorm!

Etichete:

teribilul...

La ce vă duce cu gândul?
Dacă nu era Clitemnestra aveam o seară plictisitoare. Pe OTV urmează teribilul Puleaşcă.
Ma întorc când aflu cine e Puleaşcă, ce-l face aşa de teribil şi dacă-l putem ajuta cu ceva.

LATER EDIT: 10minute de vizionare în care m-am gândit la o mie de lucruri, că nu mă pot concentra între atâtea cuvinte şi culori: Puleaşcă e prietenul sau vărul lui Andrei 'cioară', băiatul (minor) al lui Petrică, omul de umblă dimineţile la băut prin boschetării şi bărbatul unei cucoane cu fundă satinată roz în părul-i ca pana corbului. Ei şade cu toţii într-o casă unde uşile scârţie lugubru.
Prostituţie, amanet, şantaj! Trei cuvinte cheie scrise de doctorul Trancă într-o scrisoare adresată nu ştiu cui, care ar duce la domnul Puleaşcă. Asta îl făcea teribil. Ivan cel Groaznic s-ar răsuci în mormânt, la aşa epigoni.
PS: oribil nenea de la OTV, interviu în casa unora, ăia stăteau pe canapele, el în picioare, cu mâinile încrucişate, le vorbea superior. Vin de regiune superioară!

Etichete:

canticelu' zilei

Capri, c'est fini- cântat, cel mai probabil încruntat şi suferind de Herve Vilard.

Etichete:

diferenta face diferenta

E bine că lumea scrie pe blog...nu facem tapaj de libertatea de informaţie, da?
Dar e bine când cine scrie pe blog se crede scriitor?
Dar jurnalist?
Aţi crede că e uşor să faci, că doar toata lumea ştie folbal, agricultură, politică şi, mai nou, şi presă, nu?
Dar cum se cheamă cine se vede luând Pullitzerul dar iroseşte ocazia unui interviu important cu întrebări tâmpite?
Aceasta este o întrebare retorică. Cine se crede dator să răspundă şi să-şi încheie enunţul cu Stai jos! o să stea chiar el, am dedus eu ignorând legea seriilor.

PS: cu o oaricari legătură: ce-mi mai place când citesc CV-uri de jurnalişti/jurnaliste care enumeră personalităţi cărora le-au luat interviu! Contează interlocutorul, dar parcă mai faine sunt răspunsurile lui la nişte întrebări cu cap puse, nu?

Etichete:

mizil si rio

"La Mizil nu găseşti un singur colţişor pentru statul degeaba. Poate că Mizilul e prea aproape de Bucureşti. Poate-i mai potrivit un oraş ca Rio de Janeiro, cu plajele lui lungi, unde te întinzi cu burta la soare şi descoperi înţelesul atât de omenesc al expresiei: "Să te simţi bine fără nici un motiv, doar pentru că eşti viu".
restul
aici
am râs şi ieri, mai chicotesc şi azi.
voi îl citiţi pe Tudor Octavian în Jurnalul Naţional, nu?

Etichete: ,

numara-ti degetelele...

( cu later edit cu tot)
...când te plictiseşti! Vii acasă obosită după ce ai călătorit cu păpucii pe care ţi-i i-am recomandat săptămâna trecută şi, dacă nu eşti hotărâtă să te sinucizi aruncându-te de pe tocuri, poţi coborî lin şi îţi poţi afunda plantele în urşii din dreapta. Eu ţi-aş spune să te arunci apoi pe un fotoliu şi să dai din degeţele.
Într-un anume ritm, îl alegi tu. Ar fi frumos să şi cânţi ceva vesel. Dar nu în română.
Nu încerci ceva din Cartea Junglei?
Până să regizezi un spectacol cu marionete, îţi găsesc eu alte toace pe care să te caţeri. Săptămîna ailaltă, da? Până atunci, ia-ţi-i pe ăştia. Nu au decât mărimi mici. Doar Maria i-ar putea avea, mai ales că şi-i doreşte.

Etichete:

ce ti-e si cu istoria asta

Cu peste 17 ani în urmă, aveam sărbătoare pe 8 şi pe 9 mai. Ce era, copii, la 8 mai? x ani de la fondarea Partidului Comunist Român! Pe 9 mai, ba cu independenţa la 1877, ba cu victoria în cel de-al doilea război mondial. Prilej pentru bunicu să ne spună că pe vremea lui era sărbătoare doar la 10 mai. (trăiască Regeleeeeeeee, în pace şi onor!). Acum am şters 8 mai din călindar, 9 mai a mai căpătat o conotaţie, iar 10 mai e pomenit fără probleme de oamenii care îşi pot exprima nostalgiile.
Nostalgie, istorie şi luna mai!
PS: La 11 mai e ziua unui om cu ochi albaştri. Când o să-mi şterg cifrele din cap??

Etichete:

luni, mai 07, 2007

se duc...

Când ni s-a făcut cunoştinţă mi-a sărutat mâna şi m-a privit în ochi. Am povestit câteva clipe, am râs de o mândreţe de mail în lanţ care îi era atribuit (sper să nu înceapă să circule din nou, zilele acestea) şi aveam să aflu că ar vrea să asculte Valsul trist al lui Sibelius. Era melodia lui preferată, pe atunci.

Ultima oară l-am văzut la Conferinţele Teatrului Naţional. Vorbea, cu melancolie, despre barbari. Bea Cola:)
Mă întreb, acum, ca el: ce a lăsat în urmă? O biografie sau un destin?
Octavian Paler a murit. Ni se duc bunicii, încet, încet.

Etichete:

gadila, Eustache, gadila!

Inagaki Minoru - Handel -Sarabande

Etichete:

deci

De câte ori mă supără cineva şi nu apuc să gândesc rău despre el, Cel de Sus mi-o ia înainte.
Ca să nu dau exemple apropiate, o ţin minte şi acum pe numita Corina, o fumătoare înrăită care îşi imagina că îşi poate exercita viciul în nasul meu, când biroul nostru era într-un subsol, m-a bârfit urât de tot când am făcut memo la conducere să interzică fumatul în birou. După nici două zile era acasă în concediu medical, hepatită, boală cu perioada de incubaţie de şase săptămâni, nu mă puteţi bănui pe mine că am provocat nenorocirea. Un individ a refuzat să se poarte decent cu mine având ca argument banii (nu era nici pe departe asta. Laşitatea e mult mai mare). În scurt timp a fost dat afară (nu eram nici şefa lui şi nu aveam nici legături cu superiorii lui şi nici nu am gândit în sensul ăsta. Nu neg că mi s-a părut justă 'consecinţa'). De curând, pentru că am pus o întrebare retorică undeva, nu gazda ci un alt musafir s-a găsit destul de inteligent să dea un răspuns, urmat de 'stai jos!' Am rămas atât de blocată încât nu am putut să-i spun 'Cum îţi permiţi, mojicule?' Acum stă el jos. Budiştii au o explicaţie. Sunt de acord cu ea. În traducere liberă: Dumnezeu nu doarme.
Sănătate tuturor!

duminică, mai 06, 2007

vara de dreapta

vestea bună vine de la redacţia externe (Dana International): la vară mă duc în vacanţă
Într-o ţară de dreapta, cu un prezident pe nume Miklos, pardon Nicolas. Nu risc să mă văd cu el, dar dacă se întâmplă să dea o tură prin sud i-oi spune csokolom.
Sper că Marianne nu are dreptate şi nu mă aleg cu un răspuns de tip upercut, într-o criză de nervi:)

Etichete:

am iubit doi ochi albastri

Şi cum m-am bucurat că Hartistu' a abandonat engleza şi şi-a luat medicamentele sau şi-a ispăşit pedeapsa, îl văd că se laudă că ne găseşte orişice ne-a gâdilat cândva urechea în mod plăcutu. Îmi zic: ia să-l pun să caute acul în carul cu fân, că de câte ori ajung la DC plus plus, ratez întâlnirea cu BZN- Blue Eyes.
A găsit-o în două variante (cea audio mai lungă şi mai complexă e mai cool, dar merită să-i vedeţi pe oamenii ăia, voi cei carele nu ştiţi dincolo de Michael Jackson) şi, ca babele, ascultam lăcrimând, înainte să apuc să-i răspund la ce mă duce cu gândul povestea... La nişte ochi albaştri, imagine that!
La un Forum pionieresc şi discoteca de zi aferentă, la nişte copii (pionieri de frunte, da?) şi la doi ochi albaştri care m-au fugărit pe coridoare...Şi pe care-i mai revăd şi acum, din când în când, evident că nu-i mai privesc cu îndrăgosteală, ci cu nostalgia acelor vremuri. Dar merg săptămâna ailaltă la Târgu Mureş, să vedeţi de nu-i caut!

În rest, ce să zic, ochi albaştri mă tot urmăresc, de atunci*, dar melodia nu se aplică decât pentru acei ochi .

Blue eyes, blue eyes
I'm just aware that I'm falling
Don't leave me here waiting, hear when I say
Blue eyes, don't make me feel blue
Blue eyes, blue eyes

I'm just aware that I'm falling
Don't leave me here waiting, hear when I say
Blue eyes, don't make me feel blue


melodia e aici

Scriu, ascult şi lăcrimez...e frumos din partea mea?
______
* toţi cei care mi-au făcut curte vreodată aveau ochi albaştri!

Etichete: , ,

sâmbătă, mai 05, 2007

fotbal, film, ziua barbatului

gata, cred că mă las de scris despre folbal, după trei poveşti...
deci: azi la Studio, festivalul filmului european, ora 18, film FC VENUS.

citez: Anna şi Pete sunt împreună de puţin timp şi sunt foarte îndrăgostiţi unul de celălalt. Singura umbră din relaţia lor este pasiunea lui Pete pentru fotbal. Acesta joacă într-o echipă din ultima ligă de fotbal şi, deşi pierd fiecare meci, el şi colegii săi nu se dau bătuţi. Atunci când ei se hotărăsc să mergă în Germania ca să vadă meciurile de la Campionatul Mondial de Fotbal, Anna ajunge în pragul disperării şi este în stare de orice pentru a pune capăt fanatismului cu care Pete se dedică fotbalului. Ea mobilizează soţiile şi prietenele fotbaliştilor din echipă şi, împreună, încep să se antreneze pentru un meci de o importanţă capitală: echipa femeilor – FC Venus – împotriva echipei bărbaţilor. Miza meciului: dacă vor câştiga femeile, barbaţii vor fi nevoiţi să se lase de fotbal, iar dacă se întâmplă invers, femeile se vor resemna cu situaţia şi nu vor mai comenta niciodată hobby-ul soţilor lor.

Vom fi acolo. Daţi un ghiont de recunoaştere. Parola: coca cola, rece ca stră-stră-bunica.

folbal şi gugăl

deci pentru că este ziua Berbantului, dacă spune berea, trăiască berea, aşa o fi, nu ştiu, nu beau nu mă uit, atât io cât şi Zaza avem folbal pe blog, lucru care ne va propulsa direct în vîrful clasamentului bloggărilor de mare subces, că avem folbal. Gusti, Tolo= vacanţă!
Deci dacă io m-am oferit să-l iau pe Belodedici de bărbat numa' să terminăm circu' din ziare, (nu mă întrebaţi cum am să rezist, întrebaţi-vă cum o să rezistaţi voi, că Belo n-a zis nimic că nevastă-sa să n-aivă blog, da?); Zaza face cronica unui duel anunţat: Unirea Urziceni- Steaua Bucureşti. Treling versus tweed, bursucu' (vezi că io ştiu mai multe?) versus războinicu'luminii. Plus multe altele, vedeţi la ea, că şi-aşa o calcă tot felul de uamini.

pese: atenţie mare, nu divulgaţi marile secrete ale lumii! Cineva chinuie gugălu' scotocind după parolele de mes din Roata de Jos. Deocamdată a zgâlţâit din ţâţâni uşa Răpirii.

Etichete: , ,

vineri, mai 04, 2007

save the last dance for me

intocmai precum copiii care îşi imaginează că pot mai multe decât în realitate, de câte ori văd la tembelizor dansatori profesionişti, patinatori şi înotătoare sincron îmi imaginez că dacă mă ridic din fotoliu aş putea rupe ringul de dans, patinoarul sau bazinul.

dedicaţie: Michael Buble- Save the last dance for me

Etichete:

azi imi place...

înregistrat, din Vietnam, domnilor şi domnilor....
Tu Khuc Mua Dong(lam truong) !!!



Hai, fredonaţi cu toţii!

Etichete:

bobo!


Dacă tot am aşteptat toată ziua pupături, să procedăm ca la şcoală, când tata avea grijă să dea comandă din timp pentru bomboane cu vişine, să duc la colegi de ziua mea.
Acum vă ofer nişte Macarons de la Declinaison chocolat.
Dar pupu înainte, da? E ziua mea de nume, doar!

Etichete:

Belo, iarta-ma...

Nu ştiu ce ai vrut dumneata să transmiţi, cert e că Libertatea îţi caută soţie. Sper să nu le pună pe bietele fete ( albe, necăsătorite, nepetrecăreţe, in their 30s, ca să închei aici enumerarea) să rezolve Sudoku, Haroku şi alte jocuri complexe şi sper să n-ai scandal la poartă, să vină să-ţi scuture nucul vreo fană nebună (oare e pleonasm?)
Doamnelor, Belo mi-a luat minţile, de dimineaţă!
Se făcea că eram în metrou gata frântă, cu laptopea de 153473 de kilos pe umăr şi nimeni milos să priceapă că până şi clavicula îmi era în pericol, din cauză de suprasarcină. Până când s-a eliberat un loc şi am păşit timid spre el. Mă scuzaţi că mi-am pus pantofiorul fin sub păpucii dîvîsî greoi, doamnă!, voiam să-i zic roşcatei care mi-a luat faţa şi locul. O matahală care lupta pentru un loc de lectură. Libertatea mirosind a cerneală trebuia buchisită (domnilor, femeia asta dădea mărunt din buze la lectură, ain't that seacsy?). După veştile cu junele cuplu Ţiri zburând mieros spre Tahiti (de mirosit neapărat ceva cu extracte de monoï, apropo ) dăm peste mai puţin junele, timidul şi evident fermecătorul Mio. Miodrag Belodedici care, în amabilitatea lui a acceptat să dea un interviu ziarului Libertatea fără să ştie că Libi dă titluri cam cum fac eu pe blogul ăsta: total opuse conţinutului articolului. Omul povesteşte cum îi e lui, ce a mai făcut pe afară sau prin ţară, ce-i place lui şi unde anume şi poc! Libertatea îi caută nevastă! Lămurire: în metrou eu nu aveam să văd decât titlul, dar felul în care buchisea elefanta în timp ce eu mă concentram să uit de călcătura-i bărbătească (aoleu, să văd şi pantofii dacă pot fi resuscitaţi) m-a făcut NU SĂ CUMPĂR ZIARUL! ci să deschid internetul de cum am ieşit din metrou. Mda, Mio, te acuz că mi-ai stricat dimineaţa.
Şi da, corespund descrierii tale, dar n-aş suporta să scrie Libertatea despre noi ;;) ;;) ;;)
Te-am iubit sincer, "Belo, suflet de copil"!, (5 aveai pe tricou, nu??)dar mi-a mers destul de rău toată ziua şi zău dacă găsesc altă cauză decât planta umflată de călcătura fanelor tale din metrou!

Apropo, că tot sunt pasionată de comentariile celor care citesc ziarele online: dacă de dimineaţă erau din alea poetice, ale unor oameni care îşi exprimau speranţa că Dumnezeu va avea grijă de Belo şi-i va aduce în cale prea-fantastica femeie, până acum s-a adunat destul venin cât să mă conving că neamul nostru-i numai unul! Hai noroc!

poza choppârţită de aici, unde e un interviu mai de Doamne ajută, din care Belo nu pare orfanul tuturor, ca în Libi.

Etichete: ,

si tot de la altii

De câte ori o ia cineva razna la fabrica noastră de concasoare, Septimiu întreabă: ai mâncat de pe jos???
Aşadar el vede mâncatul ăsta drept o cauză, nu o consecinţă, ca în cazul lui David Hasselhoff care a fost prins mâncând de pe jos după ce s-a alcoolizat. (detalii aici)
Sau ar fi putut fi o cauză şi pentru alte consecinţe, dacă îl mai lăsau să se desfăşoare?

Etichete:

mor de ras singura

Pentru că vizualizez ce scriu oamenii ăştia aici. Motive ca să nu-ţi iei costum bej, adică.

Etichete:

joi, mai 03, 2007

astept pupaturile!


Deci: poate vreţi să vă tălmăcesc?
la 1 mai s-au sărbătorit unii şi alţii, pe 2 mai Zsigmond, pe 3 bunica (o cheamă Irma) şi fetele pe nume Timea, iar astăzi, 4 mai, eu, Florian si Csaba asteptam pupaturi de la mulţi ani de ziua numelui, da? Că ortodocşii n-au atâta răşpect pentru Monica, mama Sfântului Augustin, şi doar reformaţii (la 4 mai) şi catolicii (la 27 august) se gândesc la ea!

Etichete:

cu nasul pe sus

bănuiesc că ar trebui să fiu mai demanding, de azi înainte..
să dau curs doar unor invitaţii ca aceasta, de exemplu.

Etichete:

miercuri, mai 02, 2007

kicsi mama!

Monili!
***
Bunica mea împlineşte, azi, 82 de ani. E tot mai mică şi mai tăcută şi e, parcă, singura mea legătură cu copilăria. La ea, doar, se întâmplau toate vacanţele, fără de teme şi alte acţiuni obligatorii.
***
Începe "Nunta veselă"! O rugasem să-mi spună când începe Unda veselă...ea, dacă nu ştie româna la perfecţiune de unde să fi priceput ce i-am aruncat, în fugă, când ieşisem din casă?
***
Câtă răbdare ai cu copiii când îmbătrâneşti şi de ce te plac prichindeii mai mult pentru asta? Spuneţi şi voi cum i-o fi fost, să îmbrace trei copii de 3 şi 4 ani care stăteau aproape aliniaţi...când termina cu verişoara mea ghiciţi ce făcea fratello, primul la rând? Era gata descălţat!
***
Ea, care duminica nu concepea să nu ne îmbrace frumos după care să ne scoată la poartă. Vizualizaţi trei copii spilcuiţi care se simt penibil?
***
"Nu mai citesc chinezi! De unde să ştiu care e bărbat şi care e femeie?"Bunica mea nu mai citeşte. Citea enorm, pe Balzac îl recitea şi anii trecuţi, come on, bunică, cum îl suporţi?. Îl chinuia pe bunicul, cu insomniile ei, dar ce bucurie i-a făcut el când i-a luat o veioză din aceea care se prinde cu o clemă de carte?
***
Când venea la noi, mama lua concediu de la bucătărie, iar dimineaţa putea pleca mai devreme la serviciu. Rămânea bunica să ne pregătească pentru şcoală şi să-mi împletească mie codiţele. Ce tare mă strângea, plus că mi le făcea cumva aşa, la spate, şi cu cărare pe o parte, ce supărare pe mine:( Cel mai frumos a fost însă când a venit să-l trezească pe fratello şi i-a zis: scoală, Cristi, jumate la şapte! (la maghiari, ca la nemţi şi englezi, 6.30 înseamnă o jumătate de oră până la şapte). Iar Cristi s-a îmbrăcat fulger, nici n-a mâncat şi a fugit mâncând pământul spre şcoală, unde în clasă era doar femeia de serviciu. Bietul de el crezuse că e 7 jumate, nu jumate la 7:)))
***
Am avut o singură bunică, pe cealaltă nu am cunoscut-o, deşi poate ar fi trebuit, că lumea spune că a ea aduc... fizic şi depresiv; umoristic cu bunicii.
***
Bunica mea a fost dintotdeauna o prinţesă. Răsfăţata familiei, ţinută la propriu în puf în primele luni de viaţă, pentru că s-a născut din sarcina gemelară şi era mai sensibilă (sireaca străbunica, bebeluşul numărul doi pierise la naştere...cum ar fi fost să aibă bunica un frate geamăn? ar fi arătat ca ea dar cu mustaţă???) Plimbată cu caleaşca de bunicul ei de câte ori mergea în vizite la groful, lăsată în faţa unei case cât avea bătrânul treabă, ea s-a aşezat pe nişte trepte şi a început să cânte, de plictiseală, iar trecătorii îi lăsau bani în şorţuleţul apretat şi dantelat...Dusă la lecţii de vioară, îmbrăcată mereu după ultima modă, total inconştientă la bombardamente când casa îi era în pericol şi lumea alerga îngrozită în pădure, ea s-a întors în casă să-şi ia fustele plisate ;;)
Ea, cu cele 1001 de cosmeticale, care regretă că mama nu a avut, cum se cuvine, un pardesiu negru niciodată, care ne povestea despre mâncăruri nemaiauzite, căreia îi e ciudă că nu a învăţat-o pe mama să facă supa aia bună de găină (ceva ueber complex se leagă pasărea, umplută cu cine ştie ce bunătăţi de o lingură de lemn fixată de marginea oalei şi se lasă să fiarbă o veşnicie, probabil, la foc mic).
Ea, în casa căreia clătitele erau galbene şi grase, nu dietetice, ca la mama, unde supa de fasole verde conţinea, ca la tot poporul lor, puţin zahăr, unde sărbătorile nu erau sărbători fără x feluri de prăjituri şi cozonacul ăla nu ştiu cum uscat cu nucă.
Ea, care spunea alaltăieri, că măcar un chec să facă, că vine ziua ei şi cum să nu-i servească pe musafiri cu ceva?
***
Bunica mea e singură de cinci ani. V-am spus de bunicul şi cum se iubeau ei, că nu au stat unul fără altul, poate nici 10 zile legate?
***
Bunica mea are 82 de ani şi nu sunt lângă ea, să văd ce tort îi duce mama (ce credeaţi, că o lasă în checul ăla?)



Etichete: ,

Ich möchte ein auto ...sein :)

Până să ajung la Goldie Hawn sau Pisica, ambele venind de pe taramuri teutone, de fapt, fabricate foarte aproape de Vio, pe care o salut pe aceasta cale, pentru că mi-a amintit de niste vremuri apuse, am chinuit un om cu multa bunăvoinţă, că voiam sa-mi cumpar eu auto din ţara lui auto, care nu e Japonia.
Un ghid foarte concis cu multe dedesubturi chiar, dort drueben, adicătelea aici! Cu partea I, partea II si final fericit.

Etichete: ,

va credeti cool si pe mine incuiata, nu?

Oricum nu am mai fost în Vamă de patru ani, iar la Constanţa de trei, de când am amintiri îngrozitoare, dar dacă vă spun că în 2 mai o să mă duc în vara asta şi că în Vamă vin toţi teribiliştii ca să nu le spun tâmpiţi, nu mă credeţi, nu?
Aflaţi mai multe pe Protv.ro. citat: doi îndrăgostiţi care, uitând de orice pudoare au făcut sex pe plajă, în faţa a zeci de alte persoane. Curioşii i-au înconjurat şi, culmea, i-au şi încurajat. În strigătele lor, cei doi s-au dezlănţuit. Distracţia, şi momentul care trebuia să fie unul intim, au degenerat. Cei doi au fost filmaţi de public şi fotografiaţi.

Sau e cool sa dai m**e în văzul lumii în Vamă?

Etichete:

furnicuţele, muşuroiul şi busola


Şi, când nu ai busolă şi te pierzi, ia-te după muşchii de pe copaci sau după muşuroaie. Aşa o să ştii unde e Miazănoaptea.
Dar pesedeii au ieşit din muşuroi şi ne arată stânga şi estul direct de pe străzi!
poză luată de aici

Etichete:

marţi, mai 01, 2007

comentariu pe text, muzica si imagine

deci, având chef de muzici languroase, am dat peste Déshabillez-moi - Juliette Gréco, de ascultat mai jos după care vă rog să mă ajutaţi să înţeleg de ce cântă femeia în faţa tractoraşului, aceasta fiind, de exemplu, prima strofă?
Déshabillez-moi, déshabillez-moi
Oui, mais pas tout de suite, pas trop vite
Sachez me convoiter, me désirer, me captiver
Déshabillez-moi, déshabillez-moi
Mais ne soyez pas comme tous les hommes, trop pressés.
Et d'abord, le regard
Tout le temps du prélude
Ne doit pas être rude, ni hagard
Dévorez-moi des yeux
Mais avec retenue
Pour que je m'habitue, peu à peu...



după care savuraţi, mai ales pe video, varianta 1988 Mylene Farmer...sau cum să compensăm diferenţa de talent, voce, farmec nu că Milenuţa nu ar avea şi ea câte ceva. sau chiar varianta 2006, unde Mylene, la 45 de ani, mai dezbrăcată şi mai provocatoare, nu termină cu mameloanele pe afară. Yes, am blog ero(t)ic!

Etichete:

dati fuga la magazin!


pantofiorii săptămânii, vin, fără să aibă vreo baretă, de la marele, distinsul şi plinul de imaginaţie (ştiu, nu ala se articulează) Neil Barett.
Nu au avut prea mare succes la duduiţe, căci nu ne putem aştepta să fie la corent cu toatele cu evoluţia trendurilor, din moment ce omul e dispus să-i vândă şi la reduceri, aici. Se asortează de minune cu o fustă plisată în două dintre cele trei nuanţe pe care le vedeţi în dreapta, şi cu un maiou decoltat din a treia. Ad libitum, zic! Pentru că mi-e teamă că 1. visez 2. visez urât la noapte din cauza lor, nu am să-i reproşez creatorului decât că nu i-a prevăzut cu nişte şireturi mov. Sau portocalii?
Ăştia din dreapta, oameni buni, îşi merită numele de păpuci, ca la mine în Ardeal. Deşi, la 90 de euro, cu cât vrea să-i vândă, poate merită mai mult. Botfori?

Etichete:

dileme de miresici


Le ia Cel de Sus minţile, de bucurie că vor căpăta statut sau ce au?
Răspuns la întrebarea prin care s-a ajuns de aici: dragi miresici (îngrozitor diminutiv, am mai zis?) eu zic să puneţi pe masă ceai de brânca ursului, de gălbenele şi tinctură de trei fraţi pătaţi.

Etichete:

ce viata!

Astăzi facem cunoştinţă cu Zarah. Zarah Leander. O altă Marlene Dietrich, poate mai interesantă, păcat că mai puţin cunoscută.
Născută la Karlstadt, trecută dincolo tocmai la Stockholm.(cântecel 1
aici). Pian şi violină de mică, la cabaret şi prin alte patru cabarete, căsătorie şi doi copii cu domnul Leander, cover-uri sau cum le-or fi spus la acea vreme după Marlene şi invitaţii la Hollywood, unde mulţi suedezi aveau să fie deja celebri la acea vreme. Între timp, un rol în Văduva veselă a lui Lehar şi divorţul de domnul cu nume de copac. A refuzat America, de teamă că nu va putea avea grijă de copiii ei, şi numai bine a făcut că i-a rămas continentul la cherem, după ce Marlene a plecat peste Ocean, îngrozită de vedetele încurajate de Mussolini, Stalin şi Dolfie Hitler. Era vreemea Zarei, care a ştiut să se impună: un contract cu UFA Berlin, plata în coroane suedeze trimise direct într-un cont deschis la o bancă din Stockholm, roluri în filme de propagandă (vai, domnul Goebbels!)deşi cică n-ar fi fost deloc prietena cu nomenclatura vremurilor. Yes, sir! Când casa ei din cartierul berlinez Grünewald a fost lovită, într-un raid aerian, şi nemţălăii au tot presat-o să ceară cetăţenie, a rupt contractul cu UFA, şi-a luat bagajele şi a plecat în Scandinavia celor blonzi şi suedezi. Final de răzbel, lumea începuse să se liniştească, dar nu avea cum să uite că Zarah noastră jucase în filme de propagandă nazi. Timpul le-a şters, cât de cât, pe toate, Zarah a putut cânta din nou în Austria şi Germania şi, mai mult, o statuie cu diva scăpătată şade, acum, demnă, în oraşul în care a văzut ea lumina zilei.
Povestea ei neciuntită şi neromanţată, aici


Etichete:

Cine-s eu

  • Sunt Monica
  • Din Tirgu-Mures, Bucuresti, Roma, Ciudad de Mexico, ubi bene, Mexico
  • cine? eu?!
Semiprofilul meu
sunt pe ro20.ro sustin blogosfera femininaCartea din GeantaNu Fi Pungas !
    adica mai pe scurt
    Page copy protected against web site content infringement by Copyscape Blogarama - The Blog Directory