GO VEGAN!

joi, mai 31, 2007

de ploaie si de frig

ca sa vezi!

...cum ar fi sa spuna furnica apropo de elefant, gand la gand?
Oricum: ma tot batea gandul sa va povestesc despre Goldie Hawn cand, dinspre Palat , vine ravas cu trimitere la ceva atat de frumos ca nu indraznesc. escuzati!

citez: In urma articolului „Masinile-surpriza ale intelectualilor de elita“ publicat de Cotidianul pentru weekend, Gabriel Liiceanu a trimis un „drept la replica“, la insistentele prietenului sau Siegfried.

Cine e Siegfried, ce poate el si cum se poate scrie frumos despre o gramada de fiare frumos asamblate, aflati aici

Etichete:

cand va bate ceasul

ora 12, mergeti pe curatmurdar.
Apare noul numar. De data asta Sarpele kaa n-a uitat ca vine ziua de joi.
I-a scris lui George Michael. Hai, varsati o lacrima!

Etichete:

scump, domnule, scump!



Dar eficient! Pe vremurile astea maro pe care le trăim, gumarul perforat şi colorat face senzaţii prin Piaţa Cotroceni, am verificat personal.


Pentru că treceam neobservată printre tarabe şi neguţătorii păreau să dea prioritate purtătorilor unor astfel de încălţări cumpărate din Eforie pentru cură, am ajuns la concluzia că


Nu-i nici mâţă ca bursucul,

Nici piele cum e cauciucul!



În imagine, varianta pentru nasul meu prea sus. Marc Jacobs, la 80 de euro.

Etichete: ,

cand faci din astea, ar trebui sa ai niste restrictii



-ar trebui să nu te lauzi că eşti student la jurnalism, pentru că rişti să te întrebe lumea unde studiezi, cum ai fost admis şi ce (nu) înveţi acolo.
- ar trebui să raportezi unde ai făcut şcoala generală, că acolo se predă virgula şi acolo ai fi aflat că între subiect şi predicat nu-şi poate băga codiţa decât Ucigă-l toaca, virgula în niciun caz. Despre pluralul lui mândri refuz să mai vorbesc.
-ar trebui să-ţi fie ruşine să te lauzi că ai trafic mare, decât dacă mizezi pe cantitate nu pe calitate.
-ar trebui să nu mai apari la serviciu în tricou inscripţionat cu blogul tău, că se prind colegii ce poamă eşti, iar şefii pot afla că scrii folosindu-te de resursele pe care se dau bani grei.
Mie nu mi-ar plăcea ca menajera mea să spele prin casele altora cu tixu' meu.

Etichete:

miercuri, mai 30, 2007

uff si iar uff


O literă, domnule, la litera aia de erau atenţi!

Bine, BBC nu mai e ce era pe vremea lui Gwantser, a Ralucăi Dana Cotruţă, a lui Petru Clej la ora 6 (a noastră, că la ei era 4, de suna ca trezit din somn cu bazooka) dar puţină grijă pe site de ar avea oamenii aceia!

Nu de alta, dar pun pariu pe ce vreţi voi că un masaj de la Băselu se soldează cu vânătăi. Marineii au mână grea!

Etichete: ,

frumuseti scrise


Că tot mă preocupă cărţile frumoase şi tot era la mine telecomanda, aseară.
Şerbana Drăgoescu face (ciudat verb, în context, nu?) nişte cărţi frumoase rău...mai că-ţi vine să nu le atingi, de teamă să nu se strice...
Am ales pentru voi nişte poezii de Octavian Paler, că tot m-am întristat, zilele trecute.
Găsiţi aici mai multe...la Erezii, pentru cine e prea grăbit să vază tot.

Etichete: ,

marţi, mai 29, 2007

telecomanda e la mine!

La televizor. În faţa mea: sufleul de broccoli cu sparanghel (dacă mai aud asparagus în loc de sparanghel pun interlocutorul la săpat!) şi telecomanda. Numai bună de chinuit butoanele: paf!
Pe TVR Cultural, Tout le monde en parle românesc, Chivu renunţă la tema despre Sibiu capitala culturală * şi ne serveşte o discuţie despre ce s-a întâmplat la Cannes. Şi n-a fost o tragedie: cu interlocutori unul şi unul: Laura Vasiliu, Alex Potoceanu (amândoi protagonişti în 4 luni...), Cătălin Cristuţiu(monteur la California Dreamin'). Alături de ei, Irina Nistor, pe scaun, şi Alex Leo Şerban, tot pe un scaun, dar mai în deal, la Paris. Ce bine! Mă simt pe o terasă (franţuzită, mi-au trecut Motoarele din cap de atâta timp!) la o discuţie uite aşa.
Dar Laura Vasiliu e o fată atât de modestă! Voi ştiţi că ea a fost la Cannes cu mulţi ani înainte şi când a văzut hotelul în care sunt cazate marile staruri şi-a spus că n-o să şadă niciodată acolo? Ei bine, a stat şi când a intrat în cameră a ţopăit pe pat de bucurie...

Zap, pe TV R1, Între bine şi rău. Mai că renunţ definitiv la internet şi mă mut pe fotoliu. Poftim invitaţi şi temă, la Mihaiu: (Totul pornind de la ce a apucat să scrie până acum Prinţul Charles despre România -yummy gemul săsesc!)
Lucian Georgescu, Sandra Pralong, Alison Mutler, Jean Pierre Vigroux, Marie Rose Mociorniţă, George Pruteanu. Se pune o întrebare: Cum trebuie tratată corect o imagine bună a României bune?

Vă las, am o relaţie specială cu telecomanda, în seara asta.
LATER EDIT: seara a continuat cu Oprah, Andrei Gheorghe, Drăgoteasca, Ionuţ Popescu (mulţumesc şi acum pentru traducerea în româna pentru noi toţi a economiei, când cu Cronica economică), Jay Leno (o reluare de când cu Globurile de Aur, prilej să râd de Ross the kid), si ceva pe Euphoria, somnorizant...
_______
mai bine, pentru că de la emisiunile tembelizate mă aştept la lucruri actuale, nu pe jumătate trecute...ştiu Sibiul se întâmplă chiar şi acum, dar na, vedeţi ce a ales, până la urmă)

Etichete:

de 1 iunie #1

nu ştiu de ce, dar pun pariu că Mariei i-ar plăcea mult aici, Asta pentru că mai ţin minte leapşa culinară, nu pentru că anunţul spune că Crianças de até 16 anos comerão grátis, e os pais que as acompanharem ganharão um coquetel. *
No bine, ideea e să facem rost de cât mai mulţi copii, părerea mea;)
_________
*copiii până la 16 ani mănâncă gratis, iar adulţii care îi însoţesc pot câştiga un cocktail)

Etichete: ,

noi si noi pasiuni

..cum ar fi sa imi imaginez ce cauta lumea pe google, de ajunge la mine si, mai ales, cat de mult il dezamageste ca sigur nu gaseste ce voia.
Cum ar fi nenea/tanti de fata. De ce ar tasta cineva "gasesti cheile" pe google? Ora e tarzie. Trebuie sa plece de acasa. Haos total. (stiu cum e, ca vad ce e in jurul meu;) Cheile nu-s! Unde cauti? Pe motorul de cautare! hi, hi, hi. cum ar fi sa cautam virtual lucrurile pierdute fizic?
Daca te mai intorci, ca n-ai gasit cheile, pont invatat aici, in sudul tarii, raiul superstitiilor: cand pierzi ceva, intoarce orice recipient cu fundul in sus si, nu stiu de ce, o sa gasesti mult mai repede!
***
mi-am amintit o intrebare in genul lui Zdrobeala jr.(imi imaginez): de ce, cand cauti ceva, dupa ce gasesti, opresti cautarile?

Etichete:

acum e momentul!

E 6 dimineata, soarele e sus pe cer, iar ploaia torentiala spala totul in cale.
Mi-am amintit de orele de botanica si de cuvintele cheie: mana vitei-de- vie se inmulteste mai ales pe ploile cu soare.
Credeti ca e cazul?

Etichete:

Romania ruleaza...

...fin, as putea spune (Alexandra m-a invatat!)
N-am scris de Cannes aici, ca ma ocup de asta in alte parti...dar titlul asta de ziar ma unge la inima. FIN!

Etichete: , , ,

luni, mai 28, 2007

vedeti cum sunteti?

pe cat punem pariu ca daca v-as spune eu asta ati rade de mine?
oricum, de citit maine, la sfarsitul zilei, comentarii impotriva articolului.
Sunt fana comentariilor!

Etichete:

Schimbarea sefilor, bucuria nebunilor

Sau cum râd sadic de anumite schimbări de şefi făcute de Orban- ur. (vezi Cotidianul)
Păi se cutremură pe tot globul, de când cu decizia! Schimbarea şefului de la Tarom poate presupune şi înlocuirea capilor birourilor companiei aeriene deschise prin aeroporturile Europei. Or acolo se fac bani serioşi, dar nu pentru ţara mumă, ci pentru propriul cont ( nu mai merge buzunar). Ţinuţi pe firfirei puţini, e drept, cu masă şi casă asigurate de stat, trimişii TAROM nu crâcnesc, pentru că de foame nu au cum să moară.
Nici ei nici cei pe cărora le mulţumesc consistent când trebuie pentru numirea la post.
Banii se fac uşor, mai cu un cargo, mai cu o firmuliţă căpuşă, mai cu nişte extra kilograme. Nu spune nimeni, nu?

Etichete: ,

la noi nu e chiar asa

ca să nu spun că la alţii e altfel...
că tot am auzit de ministrul agriculturii din Japonia care s-a sinucis de cum a fost acuzat (nu dovedit) de fapte de corupţie..
Independent Malta din Săptămâna Paştelui titra (era să spun îngrozit) despre un mare caz de corupţie. Prilej pentru turistul român curios din fire să sară din autocarul în care se afla când a văzut titlul cu HUGE BRIBE pe tarabe şi să caute ziarul. Ce caz de corupţie putea cutremura o insulă atât de liniştită ca Malta? Câte catralioane din ce monedă să fie la mijloc? Droguri? Prostituţie? Fonduri europene? Se prea poate, dar nu în Ţara cavalerilor.
Povestea era cu nişte biete sute de mii de euro cerute mită nu de vreun maltez ci dincolo de ape, în Italia, pentru un freeport.
Articolul e de citit şi ca să vă daţi seama cum e cu presa în Malta. Cum n-au oamenii ăia carne de tun, nu că ar fi interesaţi de prea mult sânge în frizerie.
La ei maşinile nu au alarmă, unde să fugi pe insula aia, dacă te apuci de furat? Au, în schimb, camere de luat vederi. Hotelurile nu lacăt de mare tonaj la camera de bagaje pentru că nu, la ei nu se fură. Nişte anoşti, nu?

Etichete:

a tunat si a fulgerat


Angajatului de la Orange care are timp să caute pe google melodii, cu dedicaţia: ba deschide-ţi -o tu!
*dar văd că se lucrează, nu glumă, la portocalii. Se mai fură, la facturi, la Orange?

Etichete:

sinistroLeapşa

Mă întreabă Meri ce-o să scrie pe piatra mea de mormânt. N-o să scrie nimic. Dar nu pentru că nu mă vor iubi copii şi cine m-o mai jeli.
Să vă spun: peste ani buni de acum înainte, sufletul meu o să considere că trebuie să se care într-un alt trup. Când o să spuna adio şi n-am cuvinte, mă vor înmormânta în ceruri. Mă vor înveli într-un giulgiu alb şi mă vor ţine în căsuţa aia mica de pe Acoperişul Lumii şapte zile. Lama o să-mi incanteze la căpătâi sutre, să obţină iertarea pentru păcatele pe care le voi fi comis de-a lungul vieţii. La uşă o să atârne o un borcan roşu cu tsampa amestecat cu sânge şi ornat cu khada albă. Prietenii or să mă plângă, şi după şase zile or să aducă vase cu vin. În ziua plecării, un maestru de ceremonii, prietenii şi lama mă vor duce în acel loc. Pentru unii ar putea fi o privelişte urâtă. Pentru mine nu. Maestrul va deschide giulgiul şi va chema vulturii să mă devoreze. O înmormântare cum o să am eu e cu atât mai bună cu cât nu va rămâne după ea decât craniul. Va însemna că cel care a plecat e o persoană pură. Pentru că vulturii vor duce spiritul spre Rai. Dacă nu, mă duc în iad. Dacă rămân, totuşi, bună, sufletul renaşte în ceva mai pur. Pentru Nirvana nu garantez.

Etichete:

duminică, mai 27, 2007

s-a ocupat locul de pe piedestal

Mă uit la Profesioniştii de dragul invitaţilor. Azi-noapte târziu, Sanda Tătărăscu- Negropontes.
Pe ea o urc pe piedestalul meu!!!, am găsit, că tot era gol.
Mă gândeam că m-a tot încercat Dumnezeu, în ultimii ani. Dacă am auzit povestea Sandei Tătărăscu spun că nici pe departe. (Şi, oricum, Dumnezeu nu-ţi dă cât nu poţi duce, nu?)

Citat, de noapte bună: "Merită la orice oră să trăieşti şi să aştepţi cu drag a doua zi"

Etichete: ,

nu-i niciodata prea tarziu, pentru nimic pe lumea asta!

cum ar fi sa afli despre Sam. Pe Sam il gasiti cu totii in settings, control panel, speech.
M-a invatat de ce, pe care il intreb mereu dezesperata cand nu stiu ceva pe tehnica.
Eu cautam sa ii explic unui canadian cum sa pronunte Mungiu.. presupuneam ca moon-gee-ou, si bine am zis, dar Sam te ajuta oricand sa faci din astea.
Am crapat de ras descoperind cum sa scrii cuvinte romanesti astfel incat americanul de Sam sa pronunte ca pe Dambovita...
pasarica e cel mai greu;)

Etichete:

paparatii nu doarme! paparatii casca ochii!

Şi, cum ma întorceam bucuroasă cu frunzele de nuc primite la Stavropoleos după slujbă, iar văd pe cineva şi-mi vine să salut să întreb ce mai face. Mă cenzurez repede, nu-l cunosc personal. E Falemi (Nana sau fracsu'??) cu mămica lui. Toată lumea iese pe Calea Victoriei cu mama, în Duminica Rusaliilor? Bine, slujbele se terminaseră, începuseră poate nunţile, şi sigur la aşa ceva mergea, pentru că mama lui, aplecată în maşină, scotea un ditamai buchetul de flori.
Paparaţii vede, până acum, doar oameni cu condei sau cu minge de folbal. Vreau o schimbare, vreau o minune! :D:D:D:D:D:D

Etichete: ,

tradare la scoala!

Intra invatatoarea/profesoara in clasa si racneste: Si tu m-ai tradat!
Elevul se simte vizat, tremura, cum sa-i spuna ca umbla la meditatii, daca nu invata nimic la scoala?
Nu, n-a fost o rabufnire de nervi. Tocmai a primit tema. Merge acasa, isi frange mainile, regreta amarnic ca n-a prins macar o telenovela, sa invete el despre tradare. Iago nu-i prietenul lui. Ce se face? CE? Google nu-l ajuta, are alte motoare de cautare. Da-i si cauta si tasteaza, mainile nu se mai frang una pe alta, le ajuta tastatura, cu o ultima suflare scrie, precum vedeti in imagine
COMPUNERI DESPRE SI TU MAI TRADAT
Mai multe, adica, sa aiba de unde alege...Cratima se pierduse printre taste...

Etichete:

sîmbătă, mai 26, 2007

enerjie, tata!

bine, nu mă aşteptam la valsuri, la manifestări culturale cu grup vocal-instrumental punk...Ce am văzut ieri mi-a plăcut taaaaaaaare mult!
Bre, care n-ai ajuns la Gogol Bordello nu te supăra. Vin exact peste două luni înapoi, cam la 350 de kilometri depărtare, la Târgu Mureş pe peninsulă, la festival.
Dedicaţie, pentru toate fetele care au fost ieri în mov pe Arenele Romane, şucarii de ei. apreciaţi pozitiv de Eugene- Gogol;)


PS: cel mai drăguţ a fost că, aşteptând să înceapă (Eu vreau să înceapă!- spuse Goe) cum şădeam eu pe scaun (da, sunt babă, pogo nu mai fac şi nici în picioare nu prea stau) în faţa mea era o fată. Şi cum mă uitam la ea mi-am zis: Hait, e Axelandra. Şi cum nu se face să abordezi străinii pe Arene, am zis că e suficient să spun rar şi tare ALEXANDRA! O dată, de două ori. Nu e ea. Dau coate în dreapta, la pretina Dana. Ce să fac? Ea: păi spune-i pe nume! Am zis, n-a răspuns! Eu: vezi, are cicatrice pe frunte, că e de la vărul meu? Ea: da, uite-o acolo la vârtecuş. Eu: ea e. Alexandra! Fata nimic. Mai mult, pare încrezută. Eu nu mai zic nimic. Fata pleacă. Ele nu-s de stat pe scaune;) după o oră, sms: Monica, eşti cumva la Gogol Bordello? Sunt pe dreapta scenei, vino să ne vedem! Era Alexandra. Îi arat sms Danei, râde. Cum ar fi să fie aici şi SĂ NU FIE fata în galben? SMS, telefoane....ea era! am vorbit puţintel, eu tehuie de cap, după job. Ea dulcică şi proaspătă (m-am simţit iar babă!) M-a dus să mă văd şi cu Maria, care era cu Silvia şi cu un shy little bunny ştiţi voi care,( ăia tineri şi proaspeţi, io simţeam cum se adânceşte ridul de la ochiul stâng). În tribune şi Blogariu, şi Tănase şi câţi alţii (aici m-am simţit tinerică, nu neg!), şi gata, că de fapt m-am dus la concert, nu la reuniune de bloggeri. Fapt pentru care am şi dispărut subit, iertare fetele. M-a pedepsit îndeajuns Hăl de Sus, că m-au ucis ţânţarii. Că am aşteptat după Gogol de mi s-au lungit urechile:(
Amănunte, cu imagini cu tot şi la Apollinaire, şi la Maria ,şi la Axelandra(video!) şi pe Dor de ducă

Etichete: ,

mezzo pe urmele lui dracula

Un documentar uşurel, despe care îmi scapă cum a ajuns să fie difuzat pe Mezzo, vine în Transilvania, pe urmele lui Dracula. Nimic despre personaj, doar că numele îi e pomenit, din când în când, de reporter. Mi-am revăzut Palatul Culturii din Târgu Mureş, îl ştiu pe dinafară şi cu ochii închişi. N-o să uit niciodată fugărelile din timpul repetiţiilor altora, cât aşteptam să ne vină rândul, frigul pătrunzător (de-mi încălzea profesoara mâinile la subsorile ei, înainte să intru pe scenă) sau arcuşurile luate în spate de la vioara întâi a orchestrei Filarmonicii, când dirijorul spunea stop şi eu îmi continuam concertul, fără să aud, de prea mare concetrare ;;)
Ei şi nenea de la firma care a produs reportajul pentru Mezzo s-a apucat să caute rădăcini străvechi în muzici locale şi a ajuns şi la hegheduşii ăştia, adică viorişti, na, cum să le zic.
Mie îmi plac, că-mi amintesc de ce se auzea peste drum de şcoala mea, la Ansamblul Mureşul, unde colegii de la arte plastice aveau atelierul de creaţie. Când mă duceam în vizită acolo, descopeream tot felul de grozăvii. Într-o zi au studiat urechea şi pereţii erau plini de pavilioane de toate formele, din lut. Da, pereţii aveau urechi. Era înainte de 89.
Revenind, tipii ăştia sunt nişte gipsilăi lăutari din Ceuaş (Szászcsávás ) - Mureş.
Adică Szászcsávás Band. Enjoy!

Etichete: ,

unde e arta?

Pe vremea mea, mergeam cu corul la Cântarea României şi cam atât.
Pe vremea lor, merg cu corul la Festivalul Îngheţatei şi pe la botezuri de bebeluşi de miliardari.
Unde e arta, corul Alegretto? V-aţi lăsa bobocelul să cânte la 10 seara pe la botezuri televizate?

Etichete: , ,

femeia- pasare


..nu zboară..merge..îşi foloseste ghearele nu ca să apuce hrana pe care s-o ducă în cuib ci ca să se uite la ele. să le bibilească. să le coloreze şi apoi să le pozeze. când nu e obsedată ea, vine soţul şi umple internetul de poze cu picioare ca de struţ. Internetul geme şi îşi alege, apoi, regina. Regina unghiilor lungi de la picioare.
Detest unghiile lungi. La picioare cu atât mai mult. Să vă spun că unghia lungă e cuibuşor de nebunii pentru microbi?

Când văd poza asta, îmi vine în minte expresia A zgârma în ţărână eventual după o râmă... de mîncare??
Cum să dormi cu aşa ceva în pat, domnilor?

Etichete: , ,

susura apa la bijoi- cuvantul zilei

Cuvântul zilei se epzistă, dar nu ştiu cine îl foloseşte. Cum scopul rubricii de faţă este să readucem în limbaj cuvinte uitate, vă propun ca, de câte ori e cazul, să folosiţi bijoiul.
Era cât pe ce să-l auziţi la tembelizor, atât vă spun!

Etichete:

vineri, mai 25, 2007

leapsa pe poftite


m-a taguit domnul de la Palat. să zic ce poftesc eu mai mult şi mai mult şi nu găsesc şi îmi vine să rog pe oricine o fi să-mi aducă şi mie dacă găseşte el/ea pe alte tărâmuri...
De când cu globalizarea şi cu internetul, rare-mi mai sunt, orişicât, astfel de năzuinţi..
tricou cu piu-piu? (trebuie să-l pozez, că mama îl mai păstrează...se aducea din Israel, avea piupiu, adica un dispozitiv pe chept pe care dacă apăsai scurt făcea piu, ca jucăriile de cauciuc...Primise prietena mea Mona şi, când a mers o prietena a mamei în Israel, în 1980 să fi fost, tata a făcut bine şi s-a dus la Reghin, a cumpărat adidaşi făcuţi acolo pentru export şi tanti Lica i-a vândut în Israel de ne-a luat şi mie şi lui fratello tricourile mai sus pomenite.)
o ciocolată anume? (da! de la Cacao Sampaka, e una doar din cacao si unt de cacao . atât. 100%.da-mi iau eu peste o lună, de la Barca)
n-am ce să-mi doresc cu ardoare!
Nu-mi rămân decât bunăciunile alea de Shortbread. Biscuiţi scoţieni penibil de simpli. La noi s-au găsit rar. Ţara lor e departe. Deşi nu pot mânca mulţi.

Etichete:

de dimineata


Aşa...devreme de tot, imediat după ce s-a crăpat de ziuă, mai exact. Cine nu bea un deţi înainte de pâinea cu slană şi ceapă zdrobită bine cu pumnul (domnul Sadoveanu ne-a învăţat) vrea să ştie, măcar, cum se face ţuica.
Habar nu am de ce nenea google l-a trimis încoace, iar acum oricum e prea târziu să predau o lecţie cu alambicuri şi mărgeluţe cât mai multe.
Lăsaaaaaaaaaţi, bre, alcoolul, că murim pe capete!

Etichete:

miercuri, mai 23, 2007

intrebarea zilei

...vine, astazi, de la Chisinau.
Raspunsul se va da cu capul in pamant...sau cu multa ura: ce meritai, *&^&^$$!!!

Etichete:

marţi, mai 22, 2007

avertismente pretineshti

cand anunti ca duci un caine la plimbare, adevaratul prieten al omului, omul, iti trimite avertismente. Ca uite, Paula Abdull nu a iesit bine dintr-o alaturare cu un patruped micutz. nasul, au nasul!
detalii aici

pe scurt

note to self: cand mai pleci la drum ia macar unul din cele 5439876 de aparate de imortalizat imagini cu tine, Monica!
***
luat Goldie, ca de obicei, numarul vietii mele revine: e cu 26 si 93( adica 2x13 lainceput si 13 intors x 3 la final) . stiu, de fapt caut cu lumanarea numarul asta, dar uite ca tot apare:)
***
aici e foarte frumos: aseara era o ceata amenintatoare, ca niste clocote de aburi iesind din pamant.
noi n-avem canicula, avem racoare dimineata si seara, si soare cald la pranz
***
ce frumos e la targu mures!!!
***
si la sighisoara!!!
***
se face mall, bre, in orasul asta...care va bagati sa punem de o cafenea glamoroasa la parter?:D:D:D:D
***
sau de o librarie?
***
revin. ma duc sa plimb: ursul, cainele, caleasca...

Etichete:

luni, mai 21, 2007

cu inima stransa

Cum vă spuneam, cele câteva luni petrecute fără de caleaşcă m-au transformat într-un cititor cum numai în studenţie eram. O carte pe zi?? Ei bine, da!
Dacă din unele nu mai reţin aproape nimic, amestec personagiile şi acţiunile, inima mă doare şi acum de la Străinii lui Taichi Yamada. Da, fără legătură cu faptul că am tocit japoneza, literatura lor contemporană e favorita mea (da, tot cu Haruki Murakamni vreau să mă mărit şi acum, după 10 ani de prietenie;) )
Am un gol un stomac şi zău dacă vă pot explica de ce. Povestea nu e simplă: un om însingurat după un divorţ, la vreo 47 de ani, îşi petrece seara în oraş şi, într-o sală de spectacole, dă peste un bărbat care seamănă leit cu tatăl său, pierit pe când eroul avea 12 ani într-un accident de maşină, cu soţia lui şi cu un fiu nenăscut cu tot.
Personajul principal, Hideo Harada pre numele său, ajunge la "tatăl" său acasă chiar în seara aceea. Îi aşteaptă, evident, "mama" lui, o femeie care seamănă cu cea care îi dăduse viaţă. Ca şi "tatăl", femeia are vreo 30 de ani, vârsta la care muriseră părinţii lui Hideo. Vizitele sunt tot mai dese iar oamenii aceia îi dau afecţiunea de care a fost lipsit după moartea părinţilor. Sunt atât de calzi şi îi e atât de bine când e cu ei, şi sunt chiar părinţii lui, din moment ce "mama" lui se supără când Hideo o întreabă care e numele lor de familie...Cum adică ne întrebi pe tine părinţii tăi cum ne cheamă?
Eroul nu mai ştie ce se întâmplă dar îi e atât de bine că zău dacă îi vine să investigheze.
E nici jumătate din poveste...Intriga e alta...Părinţii chiar sunt morţi, iar întâlnirile lui cu ei îl trag şi pe el spre celălalt tărâm. Ajunge să afle asta de la vecina lui, pe care o cunoaşte în seara în care ea, deprimată, vine la uşa lui cu o sticlă de şampanie. Refuză să stea de vorbă cu ea, dar cu timpul se împrieteneşte cu ea.
Nu mai pot povesti, pentru că şi aşa am exagerat, iar dacă vreţi să citiţi şi voi cartea vă privez de frumuseţea poveştii. Citiţi-o!

muzică de ascultat:

Etichete: , ,

sîmbătă, mai 19, 2007

le samedi soir

je lis et j'écoute ça en boucle

Etichete:

prietenul din umbra

Port revine, dar nu în forţă. Discret. Doar pentru cei cu ochi de uliu.
Căutam un film, citeam distribuţia şi, după ce trecui de personajele principale, mă oprii la ce vedeţi încadrat cu roşu. Vă întreb, stimaţi oameni şi oameni, nu e aşa că obsesia misterioasă devine şi mai misterioasă? Egy barat? Cremelanul? Nu, o lipsă.

Port nu vrea să ne traducă tot. Când vrea, traduce aiurea, dacă vă aduceţi aminte de palma de aur. Acum a lăsat aşa, dar aveţi marele, imensul, incomensurabilul noroc cu mine. Egy barat e tocmai prietenul! (magh.)

Etichete:

adevăratul live blogging

Pentru că asta aşteptam de la nişte reporteri cu blog.
Ce au făcut azi Cristian Şuţu sau Sorina Matei.
Eu nu am scris că nu era cinstit să bag analize fine, când pulsul se ia atingând mâna pacientului.
Mi-ar fi plăcut să aibă blog şi ziarişti acreditaţi prin alte părţi..să am viziunea globală de om care şade la birou:)
yeah!
PS: Negruţiu nu are? Sunt fan!

Etichete:

what a morning!

deci---> acest post nu e pentru Dana, Ruxi şi alte persoane care mă văd o fata bună dar nu mă suportă pe de-a întregul. (remember mai uşor cu..., de parcă am avea vânătăi pe chept de la trasul de bretele)
Dacă sunteţi de genul lor nu vă condamn, dar vă rog click pe icsuleţul din dreapta sus, pentru că urmează o poveste egocentrică.

pauza de publicitate.

Revenind: am avut o super dimineaţă în care nu doar că m-am simţit cea mai bună din parcare, dar şi de la cea mai bună întreprindere pe ramură din toate raioanele ţării. Yeah, we're a team! And what a team, the best in Europe!
Am produs un concasor atât de strălucitor încât cei care spun că sunt specialişti în concasoare de vreo doi anişori încoace par nişte babete prăfuite ieşite la biserică în hainele roase de molii şi pudrate cu praful vremurilor. Go, go, go!We are real, you only claim that! Sergiu, nu te mai lamenta că îţi stăm în coaste, că nu am auzit furnică să vorbească aşa de ditamai elefantul.
***
Şi încă ceva: azi am hotărât că îi dispreţuiesc pe bloggerii care, având acces la agenţiile de ştiri pentru citarea cărora mediile de răspândire plătesc bani serioşi, se cred cei mai albaştri doar pentru că ar da primii ştirea că...aici completaţi cu ce doriţi..la virgulă chiar, fără nicio completare/interpretare, considerând că e cuşer dacă citează sursa. Nu şi nu, se şi plăteşte, as in paga/pagar .
Chiar aşa, de ce nu scrie nimeni nişte mailuri către agenţii? Oare ştiu ca sunt piratate? Oare angajatorii scriitorilor ştiu ce le fac supuşii?
Unii dintre ei se mai şi laudă cu întâietatea. Nu, domnilor, ieşiţi pe teren!

Etichete:

vineri, mai 18, 2007