GO VEGAN!

duminică, aprilie 29, 2007

ei poftim! ( a nu stiu cata oara)

Nici femeile şi nici bărbaţii nu înşală din motive sexuale. Peste 90% din cei studiaţi şi-au înşelat partenerul sau partenera din nevoi pur afective. Femeile şi bărbaţii care înşală caută de fapt la noul partener „fiorul" de început al dragostei, emoţia începutului unei relaţii, senzaţia de a fi privit cu admiraţie, de a se simţi special.
Extraordinar! Continuarea aici.

Etichete:

Fluierat de Monica at 4/29/2007 11:53:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

cum spuneam

mai jos, mâine, neexprimare totală pe internet, putem citi, vedea sau asculta orice, dar să ne gândim că nu prea demult, zeci de studenţi au murit seceraţi de gloanţele unui scelerat, la Virginia Tech. Linişte, mâine, aşadar.

de ascultat:

Fluierat de Monica at 4/29/2007 04:49:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

de dragul lui Eustache

Mă duc la toamnă la Timişoara. Vine Paco de Lucia la PLAI!
Informaţii mai multe o să vină pe parcurs, le aflaţi de aici.
Între timp calmez depresia lui Eustache pentru nevenirea lui Manu Katche la Sibiu.
Paco, chiar aici: tico tico, da? Caut partitura;)

Etichete:

Fluierat de Monica at 4/29/2007 04:21:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

Kaa

Mda, bine spunea Lizuca, semnatura mea cu MoniK ar putea fi interpretată că mă alint şi îmi spun monic.. nu, ea se vrea un moniKaaaaaaa, cu gândul la şarpele Kaa, mai ales;)
no bine, de acuma va fi MoniKa şi cam atât...
Monica-bunica sau BomboMonica şi alte porecle din tinereţi ies din discuţie, da?

Etichete: ,

Fluierat de Monica at 4/29/2007 01:26:00 AM | | Comentezi?! | Ai legătura!

sîmbătă, aprilie 28, 2007

slabiciuni


Am o slăbiciune pentru oamenii de ştiinţă. Pentru cei trecuţi, pentru că graţie lor uite, comunicăm chiar în acest moment, pentru cei prezenţi şi viitori, că vor face posibile multe lucruri la care Jules Verne e demult mic copil cu imaginaţia.
Călătoriile în timp sunt, însă, un vis pe care greu cred că îl va împlini careva. Am atâtea locuri şi momente din istorie pe care aş vrea să le văd cu ochii mei! Şi totuşi, Google ne poate ajuta şi cu 5 luni de întoarcere înapoi în timp!
Precum vedeţi, puteţi face rezervări pentru Revelionul 2007 cu un simplu click!
Era la de ce pe blog, adSense, sau cum îi zice.

Etichete: , ,

Fluierat de Monica at 4/28/2007 10:50:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

$$$(((THE RICH ARAB RAP))) $$$

că tot se plângea Tom Wilson în Elle că îi i-e dor de Fizz, acum că majoritatea videoclipurilor româneşti a depăşit faza kitsch-ului...
Remarcaţi frumuseţe de keffieh Vuitton;;)

Etichete:

Fluierat de Monica at 4/28/2007 10:27:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

Orchestra blogărimii

Pentru că mi-am amintit de Orchestra Medicilor din Târgu Mureş,( salutări familiei Asgian;) )
M-am gândit că în caz de forţă majoră de la inimioară măcar de un jam session tot se poate pune problema.
Avem, aşadar:
Oblia- violoncel
Zaza- vioară
Ovidiu din Grădina cu nuci-pian
De ce- chitară
Răzvan fără chitară cu chitară, deci
Subsemnata- pian, chitară, (harmonica dacă e musai, nu esclud nici percuţie, dar mai uşor, mai o tamburină, mai un trianglu, pot să trag şi cheia la metronom, de exemplu, sau să întorc pagina la partituri!)
Îi mai bănuiesc pe Huzurmuz şi pe Vlad mahalagiul (doar nu ţambal? :)))
Acuma aştept şi veşti de la cei pe care sau i-am uitat sau n-am ştiut să-i bănuiesc, după care să stabilim repertoriul, nu?

Etichete:

Fluierat de Monica at 4/28/2007 09:58:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

inimioara mea, din nou:)

Rămân cu muzica în republica vecină şi prietenă Moldova.
Pentru că m-a emoţionat până la lacrimi acum vreo două săptămâni la o petrecere unde a cântat din Rapsodia I a lui Enescu (se leagă de povestea cu recrutările la liceul de artă, Oblia, revin cu amănunte când mă adun!) şi pentru că vă dau Csardas când îmi vibrează inimioara, iată-l pe Nicolae Botgros şi Lăutarii de la Chişinău! O melodie înregistrată cu 15 ani în urmă, (când n-avea burtă :), tocmai în deal la Detroit!

Etichete:

Fluierat de Monica at 4/28/2007 09:54:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

astazi iar...

la televizor..
Pentru cine n-a văzut trilogia tricoloră a lui Kieslowski, ProCinema, o reia. Diseară la 23, Albastru, filmul care îi place lui Baza;)

Etichete:

Fluierat de Monica at 4/28/2007 09:37:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

literatura pe servetele

Şi cum mă uitam eu după revista Esquire, că tot vine curând în România, am dat peste ceva atât de drăguţ şi am scos nişte exclamaţii atât de mari, nu de alta dar v-am chinuit şi eu pe voi cu scrisori, nu chiar pe şerveţele*
Deci: Esquire de SUA a trimis prin poştă 250 de şerveţele la tot atâţia scriitori din State. Înapoi s-au întors 100 de povestioare pe care le puteţi ceti şi voi clickând aici.
____________________________

* mai ţineţi minte când eram ţintuită la pat?

Etichete: , ,

Fluierat de Monica at 4/28/2007 09:27:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

Portrait of a...

...corporatist as a young man and woman?

Am uitat să mă laud că vineri m-am jucat cu alţi copii şi cel care ne chemase la şotron a folosit, până la urmă, frânturi din joc şi a ieşit asta..
La Mihai Morar pe blog adică, s-a scris Portretul corporatistului la tinereţe, James Joyce nu s-ar supăra. Finalul e al lui MM...Rândurile penultime, ale MM-ului de mine:)

Etichete:

Fluierat de Monica at 4/28/2007 09:17:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

vineri, aprilie 27, 2007

dor de Z&Z

aşa dor mi se făcuse de oaminii ăştia! de Valerică în mare special;)
vine toamna
curge vinul
sare peştele
creşte pelinul
pas, pas cu pas mergem la Hollywood
unde va cânta formaţia Zdob şi Zdub


Valerică e băiatul cu trompieta

Etichete:

Fluierat de Monica at 4/27/2007 04:47:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

o jumatate de luna de miere..

...sau o lună cu jumătate miere...restul nu ştiu ce..
Uitându-mă după diverse pe site-urile agenţiilor de turism îmi dau seama că, potrivit bancului cu tipul care merge singur in Sicilia în lună de miere întrucât soţia lui a mai fost căsătorită, şi la noi se poate aşa ceva!
Priviţi şi voi! Jamaica, lună de miere, 1829 EUR/pachet/persoană.
Nu era, oare potrivit, să taxeze la duo?
Câte persoane în afară de două se pot duce în luna de miere? Câte şi de ce?

Etichete:

Fluierat de Monica at 4/27/2007 02:37:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

" Un cetatean a dat foc unei case de pe Calea Victoriei! Luati Universul!"

Cum se face că vânzătorii ambulanţi de ziare nu ştiu sau nu li se spune cum să vândă?
Nu ar suna frumos: Băsescu suspendat, luaţi Evenimentul Zilei! sau
Statele Unite au declarat război Iranului, luaţi România Liberă! ?
Îmi amintesc şi acum de o femeie care vindea ziare în metrou. Se vedea pe faţa ei că nu-i plăcea să care maldărul ăla greu şi să facă turul vagoanelor fără ca nimeni să cumpere ceva. Când a intrat şi în vagonul meu, şi-a făcut, deja plictisită, turul şi, când a terminat şi n-a vândut nimic, s-a oprit într-un capăt, chiar lângă mine, şi şi-a zis cu obidă : Lua-le-ar dracu' de ziare !
Uff...

Etichete:

Fluierat de Monica at 4/27/2007 11:21:00 AM | | Comentezi?! | Ai legătura!

am visat complex!

Mda, Monica nu visează, Monica are grijă să se descarce de gândurile zilei înainte să înfunde nasul în pernă, dar uite că are şi derapaje. Şi ştiu de unde mi se trage.. de la gândurile despre cum tratăm, fizic, cărţile. O să scriu cândva despre asta, că mă dor multe...
Deci se făcea că eram cu mama şi cu bunica şi, nu mai ştiu cum, am aflat că într-un anume loc te poţi duce să iei trei cărţi. Şi am intrat acolo şi, în afara de volume din colecţia aia care ni-l publicase pe Jules Verne, zău dacă recunoşteam vreun autor, vreo colecţie...Am stat mult să-mi aleg ceva, nu găsisem cine ştie ce...Uite o antologie de povestiri! Coperta albastră cu dungi pastel..A, sunt două. Stai aşa, iau un volum, mă mai învârt (nu ştiu de ce!), mă întorc şi a doua parte nu e şi pace! Bine, să mai caut ceva...Dau peste nişte DVD-uri, exact ca în cazul cărţilor, filme de care nu auzisem, actori pe care nu îi mai văzusem în viaţa mea, coperţi sepia. Aleg unul, nu-mi amintesc criteriul şi mă aşez la coada unde semnam de primire. La capătul ei, un fel de carte a vizitatorului. Omul de dinaintea mea scrie de zor. Prind şi eu poftă să adresez felicitări pentru iniţiativă. Dar cum să ajung să scriu, îmi vine rândul la semnătură. Fatalitate! Nu aveam nu ştiu ce abonament, deci nu puteam lua filmul, cartea da, dacă o returnez în 10 zile. Eram într-o bibliotecă!!! Şi bibliotecarul a scos o ştampilă cu data returnării şi pac! a aplicat-o pe prima foaie! Şi încă o dată! Şi mai dă-i! Punea ştampilele una lângă alta şi eu mai să plâng că distruge cartea, avea o viteză ameţitoare. Până la urma fata de lângă el i-a smuls volumul, a aruncat un pahar cu apă pe pagina aia mutilată, ştampilele s-au şters şi aici am o ruptură, nu mai ştiu dacă am luat cartea, cert e că m-am dus acasă, mama şi bunica ajunseseră demult şi le-am dat vestea că în zece zile au de returnat ce au luat din bibliotecă. Habar nu aveau, dar ele îşi găsisera câte trei cărţi iar bunica citea deja de zor.
După care am deschis ochii.

Etichete:

Fluierat de Monica at 4/27/2007 10:55:00 AM | | Comentezi?! | Ai legătura!

joi, aprilie 26, 2007

unde e logica?

... se întrebă Bulă minute în şir, în faţa clasei. Tovarăşa l-a dat afară pentru că trăsese cam multe vânturi, la oră. Şi unde era logica, din moment ce pe el l-a trimis la aer, iar colegii au rămas în miros de, pardon, ei na, ştiţi ce?

Musiu Vosganian ne anunţă că taxa pentru prima înmatriculare va fi mai mare pentru maşinile nou-nouţe, că au timp berechet să polueze...păi ia pune dumneata o taxă anuală de poluare, atunci, crimăăăăă!, că poate am un ultra accident şi maşina piere, după un an?
Acum chiar sunt supărată pe hârburile la mâna a treia aduse din Germania, cu titlu de maşină!

Etichete: ,

Fluierat de Monica at 4/26/2007 09:24:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

praful alb

da, sunt dependentă, ce să mă ascund după piersic. Cât aveam, era OK, ştiam că e acolo, că pot lua oricând, dacă poftesc, mă simţeam asigurată. Nu m-am uitat însă, că era pe terminate. Am simţit că hipersalivez, transpir şi ce mai vreţi voi când am vrut să iau din pungă şi am constatat că e doar jumătate din porţia mea. Mi-a fost greu. Am reuşit, totuşi, să adorm. Azi am fost şi am cumpărat, să am mai mult. Lapte praf de soia, cu aromă de vanilie, ce credeaţi?

Etichete:

Fluierat de Monica at 4/26/2007 03:49:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

miercuri, aprilie 25, 2007

simpsonii se intorc, dar pe marele ecran!

deci: vestea bună e că s-au luat cu toţii de mână: Maggie boticelli, Lisa cu saxofonul, Bart, Marge şi Homer şi, din vară, o să putem vedea mare film mare cu ei. Cică Homer tre' să salveze lumea de la o catastrofă, dar ghici cine lucrează la o centrală atomică şi provoacă tragedia de care ne temem? Trailerul e amar, părerea mea, în contextul zilei, mai ales la faza cu biciutul renilor să se odihnească :(((

Etichete:

Fluierat de Monica at 4/25/2007 06:41:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

karoshi

Am râs amar, săptămâna trecută când am citit despre un american care murise cu capul pe birou şi nu s-au prins colegii decât după vreo cinci zile. Ieri, însă, parcă mi-au murit toate prietenele la rând. Pentru că am văzut în Raluca Stroescu părticele din D., A. şi, mai ales, M şi o altă M.
Simptomele sunt aceleaşi şi s-ar putea să le ghiciţi cu toţii. Nu, nu vă aparţin vouă staţi liniştiţi. Workoholicii până la epuizare habar n- au de bloguri. Au 1098654 de alte treburi pe cap, şi nu mai pun pariu, pentru că ştiu. D., de exemplu, mă prezenta cuiva: are blog! de îmi venea să îi dau un şut la fluierul piciorului şi să-i şuier că aşa ceva nu e de povestit, în lumea noastră, a celorlalţi. D. nu are blog, nu are timp să-l citească pe al meu, îmi cere să-i spun, pe scurt, ce s-a mai întâmplat în ţară şi, uneori, în lume. D. primeşte tot felul de newsletters de unde ar trebui să afle esenţialul din domeniile pe care le-a bifat ea în ceva perioada de pauză, doar nu în timpul lucrului. D. e avocată. D. are o garsonieră fără bucătărie, nu că i-ar lipsi o încăpere mai mare decât chicineta sa. D. plăteşte un restăurănţel unde îşi papă micul dejun, în fiecare zi. Prânzurile sunt de afaceri, la fel şi cinele, aşa că nu e nicio problemă, cum spuneam, cu lipsa încăperii. D. are chicinetă. Unde a intrat, din greşeală, într-o zi şi bine a făcut, pentru că un pachet cu mâncare ( pus cu o săptămână înainte de mama ei acolo şi nu în frigider, să se răcească şi să nu-i mai tihnească lui D.) intrase în descompunere. A ieşit cu scandal: mama ei a fost de vină. Mama ei, care vine din când în când să ia lucrurile murdare, să aducă flori de să se verse vaza cu apă şi apoi nervii D. pe ea, care îi plăteşte facturile şi face mai tot. D. lucrează. Dar D. are vacanţă! Fapt pentru care merge prin Europa să se cunoască mai bine cu viitoarea parteneră de afaceri, aţi ghicit, deci să îi invidiaţi voi vacanţa, că eu nu am de ce! D. e de vârsta Ralucăi, dar e propriul ei stăpân şi ştie că dacă trage acum intră într-un sistem în care nu va muri, în nişte ani, intrată să fie, deci! A. a fost colegă de şcoală cu D. şi cu mine. A. are un prieten, o bicicletă, o maşină în devenire şi o şefă cum Anna de Wintour portretizată în Diavolul se îmbracă de la Prada nu e nici pe jumătate. A. are gastrită către ulcer, 44 de kilograme, şi, totuşi, colesterol, pentru că ea nu repetă figura cu micul- dejun şi nici cu prânzul, poate o cină consistentă cât să-i dea sistemul peste cap. Şi multă ciocolată. Bea cafea, dar puţină, şi nu redbull, ca D. A. are o şefă isterică. A. e avocată. A. are şi telefon de serviciu şi telefon personal şi telefon privat şi prieten cu telefon, iar şefa o sună, pe rând, pe toate, pentru că are lucruri importante să-i spună. Nu contest nicio clipă asta! M. a avut şi şefi ghiolbani şi şefe isterice, încep să cred că a fost blestemată. A, şi un fizic de invidiat. M. a avut o perioadă în viaţă cînd ne vedeam la cine târzii şi reuşeam chiar să mergem la film! Nu apucam să vorbim: vorbea ea destul la telefon cu alţii, ba şi nota în acest timp. Fată salon, ţineam eu de şerveţel sau de ce suport mai găsea ea pentru informaţiile importante. Când termina, o suna mama, îngrijorată, vă daţi seama, şi de nejudecat, mai ales începând de ieri. M. bea litri de cafea tare, nu americană, pe zi şi mânca, aşa cum spuneam, consistent, dar seara către noaptea. Ştiţi ce e ăla epistaxis? dar criză renală? dar o combinată alpină de ambele sau chiar mai multe, migrene la ordinea zilei şi senzaţii de leşin? toate se pot regăsi în aceeaşi persoană, M., dacă e director pe 4 categorii cu 5, ba, 4, ba 3, ba, până la urmă doi oameni în subordine. M. a ştiut să facă o alegere, după ce am somat-o să nu mai bea cafea, sau măcar să ceară decofeinizată seara, şi să nu mai tragă deoparte crudităţile din mâncare şi să-i dea doar cu dulce şi cu carne. Şi, mai ales să plece, spre un loc care s-a dovedit a fi mult mai mănos, mult mai employee friendly şi unde, pentru două categorii, are 10 subordonaţi! Acum e bine. Şi A. şi D. şi M. sunt mai bine decât Raluca. Dar, de fapt, sunt pasibile oricând să intre în transa în care s-a aflat D-ra Stroescu. Ea nu a spus nu la timp, la început, cum ar fi trebuit, iar şefii ei n-au ştiut cât poate duce, de fapt. Asta cred eu, că o inimă prea mare şi o fiinţă prea politicoasă, un destin tragic de fată care sigur s-a ridicat de jos, pentru că fiii părinţilor lor nu au nevoie să dea astfel de dovezi ca să obţină cei 2-3 mii de euro pe lună, au dus-o într-o altă lume, mă rog să fie mai bună. Pentru că nu a vrut să facă rău nimănui şi s-a omorât singură. În urmă cu 40 de ani, primul japonez murea de epuizare din cauza muncii de birou. Avea să dea naştere unui termen care poate fi aplicat multor alţi tineri cu gulere albe care, în ultimele patru decenii s-au stins, pentru că nu au ştiut când, unde şi cum să se oprească. Karoshi. Povestea unui fenomen care-i ucide pe tinerii talentaţi dar prea grăbiţi sau prea moi, câteodată, e aici.
A, am uitat de un M., nu? M. al doilea sunt eu. Sunt din tagma juriştilor şi eu, nu păream, nu? Nu-i nimic, că nu profesez. Mă joc. Mă joc acum, cât ridurile nu-mi brăzdează faţa, cât mă bucur cu alţi ochi de razele de soare, de pantofiori coloraţi, cărţi interesante, culori, iubiri, flori şi ceaiuri, tinereţe. Le văd acum cu alţi ochi pentru că în urmă cu cinci ani eram foarte aproape de starea Ralucăi. Cu plecat clar dimineaţa la 7 . 30 din casă şi întors naiba ştie când. Cu niciun răgaz să-mi spăl hainele sau părul, dar cu puterea să am mai multe schimburi. Cu mâncat tâmpenii, trăit robotizat, dar printre oamenii mari ai momentului, şi dormind cu capul pe tastatură şi tresărit aiurea la primul zgomot, ca să pornesc iar treaba. Până capul, săracul, a zis STOP. Nu mai e loc în mine, la semnalul următor urmează POC! Şi un om bun şi-a dat seama că nu mai am zâmbetul acela larg şi ochii strălucitori. Iar Dumnezeu m-a avut în grijă, şi eu sper că eu am ştiut să-i răsplătesc bunătatea înţelegându-i semnalul: să-mi iubesc aproapele ca pe mine însămi, deci şi pe mine trebuie să mă iubesc, ca să nu-mi întristez aproapele care e obligat să aibă grijă de mine, şi ca să trăiesc mult şi, mai ales, bine, să mă bucur de viaţă. Şi uite că îi sunt cam dragă Celui de Sus: pentru că l-am ascultat şi nu am mai gonit după bani ci după binele personal, trăgând linie, câştig cât fetele A., D., M. şi mă joc, trăiesc, mă bucur de toate. Azi, că mâine poate nu mai suntem.
Raluca Stroescu a fost găsită fără suflare în casa ei cuprinsă de o dezordine de nedescris duminică dimineaţa. A dat peste ea şeful ei căruia nu-i răspundea la telefon şi căruia avea să îi predea, din câte ştiu, o lucrare.
Bridget Jones se temea mereu că va muri singură şi o va manca un câine lup alsacian. Raluca nu a avut niciun suflet lângă ea.
_____
de citit: Karoshi-Death from overwork: Occupational health consequencesof the Japanese production management(Sixth Draft for International Journal of Health Services)(February 4, 1997)

Etichete:

Fluierat de Monica at 4/25/2007 12:10:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

uite-l pe Rostogol!

Bine, părinţii lui adoptivi i-au spus Nicuşor. Chiar şi aşa, e cel mai drăgălaş ursuleţ pe care l-am văzut vreodată! Vreau la munte, să mă joc cu guleraşul lui! Gâdilaţi-l aici!

Etichete:

Fluierat de Monica at 4/25/2007 11:51:00 AM | | Comentezi?! | Ai legătura!

lovitură de teatru!


ieri la piscină nu numai că Rodrigo nu era de serviciu, dar în locul lui, cu mai multă apă caldă pentru toate înotătoarele de pe acolo era omul din stânga! Da! Anthony Quinn în salopetă la fel de roşie ca a lui Rodrigo! Ce înseamna un gentleman, unde junele Santoro nu întreabă niciodată cum ne simţim, Anthony a venit mai mereu să potrivească apa. Ah!

Etichete:

Fluierat de Monica at 4/25/2007 11:12:00 AM | | Comentezi?! | Ai legătura!

meet paul mielu'

aka Paul Lamb, omul cu muzicutza din Newcastle la New York si acum, prin mine, chiar in urechile dî vî sî!
Pentru că Ionel Teodoreanu a stabilit că Monica îl iubeşte pe Dan Deleanu, nu am cum să refuz o mare cerere, nu ştiu dacă răspunsul îi va fi pe plac omului.
Na, omule, blues pentru toată ziua! harMONICA

Etichete:

Fluierat de Monica at 4/25/2007 11:02:00 AM | | Comentezi?! | Ai legătura!

jazz, fizica, film si 25 aprilie

Ah, ce zi frumoasă!
O rază de soare îmi gâdilă retina stângă, iar eu constat cu bucurie că tortul aniversaţilor de astăzi ar fi avut o super-decoraţiune, dacă mă ocupam eu de el.
Deci, ta-taaaaa, să cântăm cu toţii la mulţi ani pentru Guglielmo Marconi, ăl de a inventat telegrafia fără fir (credeţi că internauţeam acum fără el?) Ella Fitzgerald, Lia Manoliu şi Al Pacino. Un citat? O mielodie? moment, bitte!
un tango, mai bine, ziceam, aşa, de dimineaţă!

Etichete:

Fluierat de Monica at 4/25/2007 08:29:00 AM | | Comentezi?! | Ai legătura!

marţi, aprilie 24, 2007

iupi!

cel mai cool om posibil pe care l-am cunoscut in ultimii ani are blog! si nu stiam! :(((
E vorba de Virgiliu Stroescu, medic endocrinolog, a fost multi ani angajat la Institututl National de Medicina Sportiva, e adept, ca si mine, al vegetarianismului, ba chiar al veganismului, numai ca, spre diferenta de mine, el stie sa explice si logic ce si cum!
Uitati-va bine la el, si spuneti-mi cati ani credeti ca are. aici!

Am o singura problema, evident, ca nu scrie mai des!

Etichete: , ,

Fluierat de Monica at 4/24/2007 08:53:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

luni, aprilie 23, 2007

“Lumea intreaga e o scena, Iar noi toti doar niste actori”

Era tot 23 aprilie, din câte îmi amintesc...aproape un an de repetiţii, dansuri, cântece, joc de scenă, vizionări de filme şi alte piese de teatru, lacrimi şi râsete, Satyricon vedea luminile rampei (dau în limbaj de lemn?!) la Târgu Mureş. După ce uluise lumea cu Ghetou, la Naţionalul bucureştean, Victor Ioan Frunză avea proiecte mari şi pentru al doilea oraş din ţară unde la acea vreme se preda teatru, de zeci de ani. Oraş în care, tot pe un 23, cu piesa noastră, începea Festivalul Internaţional al Şcolilor de teatru. Oraş în care Satyricon a stârnit mai degrabă oprobriu, nu neapărat din partea publicului neobişnuit prea mult cu inovaţii într-o lume prăfuită, dar şi din partea acelor actori care nu fuseseră admişi în distribuţie. Ce puteam înţelege noi, atunci?

Eram vreo 30 de liceeni care făceam figuraţie. Cu noi, vreo 10 studenţi la teatru şi încă pe atâţia actori (ia să văd, pe câţi mi-i amintesc? Monica Ristea, Dan Glasu, Mihaela Rădescu, Rodica Baghiu, Nicolae Cristache, Nicu Mihoc, Aurel Ştefănescu, Balasz Attila, Dan Oltean, Adrian Lăpădatu, Radu Bânzaru, Cristina cea cu ochi albaştri, Adriana Cicica). Noi, copiii, aveam regim special: lumea se grăbea să ne înveţe lucruri, noi să furăm meserie, eram aşa de fericiţi că suntem în poveste! Era perioada Danaidelor, ne vedeam, poate, şi la Avignon, lumea întreagă se învârtea în jurul Satyriconului! Mama mai să mă dea afară din casă. Mama lui Cătălin, bucuroasă că Filarmonica asigura orchestraţia piesei, în fosă, ea la pian, noi sub ochii ei. Muzica era compusă de Dorina Crişan-Rusu, Dumnezeu să o odihnească! Au fost clipele în care, normaaaaaaal, mai mulţi dintre noi s-au hotărât să dea admitere la teatru.
M-am uitat în seara asta la Gala Uniter şi mi-am adus aminte de toate astea.

Satyricon avea să primească în 1995, după doar cinci reprezentaţii, parcă, ( din care două, cel puţin, cu adevărat emoţionante, premiera şi reprezentaţia de pe scena Naţionalului bucureştean), premiul pentru cel mai bun spectacol, acordat de UNITER.
Au mai rămas câteva acorduri în minţile noastre, o copertă din efemerul Bucureşti Match (eram şi eu acolo, în cel mai frumos costum posibil, cu cea mai frumoasă coafură!!! imediat după groaznica piruetă după ce alunecasem pe nişte sânge vărsat în acţinea piesei- era bulion!), nişte tricouri pentru noi toţi cu litografiile Adrianei Grand, o cărticică, în biblioteca mea de acasă, şi o inscripţie pe verighetele cuplului Adriana Grand şi Victor Ioan Frunză. Erau cadou de la noi, se căsătoriseră şi încă nu aveau aşa ceva. Satyricon scrie pe interiorul lor, să ştiţi! Întrebaţi-i pe ei!
Şi încă ceva: o adolescenţă frumoasă!
Era, şi atunci, 23 aprilie- ziua lui Shakespeare. Cum ar fi fost lumea fără el?


Mai multe despre gală, la Baza!

Etichete:

Fluierat de Monica at 4/23/2007 11:02:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

shapai sa-l ierte Dumnezeu!

Elţîn s-a dus. Atenţie, cu î din i, regula era cu â pentru cuvintele de origine latină. Mâine stau şi număr în presa scrisă şi, unde văd elţân, dau cu brişca!
Boris Nikolaevici Elţîn avea o vârstă, o sănătate şubredă şi un trecut interesant.
Născut în '31, când Stalin se giuca de-acuma frumos pe plaiuri moscovite, iar Hru;ciov uneltea deja împotriva lui, undeva departe, în sătucul Butka, din raionul rusesc Talitsky, foarte aproape de crestele Uralilor. Şi-a cunoscut tătucul târzior, căci Nikolai cam fluierase prin biserică, dacă pot spune aşa, prin 34, şi a fost trimis la tăiat sare, în gulag. Boris era copil studios dar nu prea disciplinat. De mic a fost şef: mai întâi de clasă, apoi de gaşcă. E ceva, nu? S-a certat cu cine a putut, dar cel mai cool pare să fi fost când, la terminarea gimnaziului când certificatul de absolvire i-a fost revocat a făcut aşa o contestaţie că nu numai că i s-a dat dreptate, dar profesorul care semnase hârtia de l-a supărat pe Boris a fost concediat. Ca şi mine, lucrarea lui de diplomă s-a referit la televiziune. Numai că în timp ce eu dezbăteam violenţa la tembelizor, el scria, prin anii 55 despre Turnul de televiziune. Terminase construcţii. Dar îi plăceau şi demolările, şi avea de unde, în frumoasa Rusie. Prin '77 i-a căşunat, de exemplu, pe Casa Ipatiev, unde au fost ucişi ultimul Ţar al Rusiei şi rudele sale (chiar, până la urmă care e faza cu Anastasia, că nu am mai urmărit legendele urbane?)
Primar al Moscovei şi prieten cu mulţi oameni ai momentului în Uniunea ce dansa pe ritmuri de cântece cu glasnost, dirijate de Mişa (nu revista, Gorbaciovul) s-a certat cu cel din urmă când a cam protestat că Raisa spunea cam multe la Kremlin. (femeile astea şi de nu au fost în spatele multor decizii, ce uşor e să dai vina pe ele, nu? ) Gorbaciov l-a făcut imatur şi în toate alte felurile şi prin '87, la o plenară a lor, a cerut să fie înlocuit din funcţia de prim-secretar de Moscova al Partidului. N-a fost exilat sau ce alte lucruri au mai păţit alţii, aşa că a avut timp să pună la cale o răzbunare. Ghiciţi bine despre ce e vorba, eu eram la bunici îmi amintesc şi acum vara lui '91 când, la o lună după ce câştigase alegerile şi devenea preşedinte al Republicii Ruse, comuniştii au dat o frumuşică lovitură de stat. Gorbaciov şi Raisa se bronzau frumos în Crimeea, la Palatul de Vară, nu aveau cum să pornească spre Moscova. Elţîn a dat repejor fuga la Parlament unde, stupiză, a vorbit urât despre puci într-un discurs memorabil, de altfel, iar mai spre sfârşitul anului a interzis chiar Partidul Comunist Rus. N-a trecut anul şi, împreună cu preşedinţii Ucrainei şi ai Bielorusiei (mor când aud Belarus, apropo) au anunţat disoluţia URSS, şi formarea Comunităţii Statelor Independente. De Crăciun, după ce Federaţia Rusă a luat locul URSS la ONU, Gorbaciov i-a făcut un cadou frumuşel: şi-a dat demisia, căci ce mai putea face?
Nu ştiu cum să-i fi mulţumit Boris al nostru, decât pornind, era să-i spun reforma (cu sens pozitiv), dar mai bine scriu: transformarea economiei de piaţă planificate, cea mai mare din lume, cea din care s- au inspirat toate statele de sub umbrela URSS, de am înjurat-o cât am putut, într-una de piaţă. Grea misie. Mare bucurie pentru clasa bogătanilor ruşi de a împânzit Europa. Salutări pe aceasta cale clanului lângă care am mâncat eu odată în Paris, de nu pricepeau ceva din meniu şi m-am băgat în vorbă şi le-am tradus. Revenind la Boris, evident, ca orice preşedinte jucător, a întins cam mult coarda, de şi-a luat ultra-puteri, şi s-au supăratară pe el parlamentarii şi i-au servit o încercare de suspendare. Duma e mare, nu uitaţi! Duşmanii lui au adunat vreo 600 de voturi dar, până la urmă, tot le-au lipsit câteva zeci ca să-i poată spune, cu zâmbetul pe faţă Dasfidania! Ce s-a întâmplat, tare mi-e că se va repeta şi la noi după ce Băselu va rămâne, oficial, în funcţie: omul s-a mâhnit rău de tot, ah, rage of fury e expresia, de fapt, în ingliş. Le-a spus el dasfidania parlamentarilor şi le-a mai zis că va guverna prin decrete până la alegerea unui nou parlament şi votarea unei noi constituţii când jeap! criza din octombrie 93 şi poc! Sovietul Suprem a zis că Elţîn a încălcat Constituţia şi atunci s-a cântat chiar Adio şi iar adio! Între timp, ca să nu plângă gaspadinii că gloria Rusiei a apus, Elţin a început răzbelul din Cecenia, pentru care nimeni nu pare să-l ierte iar apoi s-a produs şi marea prăpastie din Rusia: săracii au devenit şi mai săraci, vodca din pufoaică a ajuns la mare cinste, vodca din orice la şi mai mare cinste, în timp ce petrolul, caviarul şi şampania era un mare nimic pentru clasa noilor oligarhi ruşi.(salutări din nou, Katia şi familia!) Care familia (tatăl, presupun)şi prietenii lui oligarhii (Roman Abramovici în special, spun gurile bune) de se simţeau taaaare săraci şi mai aveau nevoie să acumuleze, s-au gândit că nu-i pe lumea asta preşedinte mai bun ca ăla care te susţine, dacă îi verşi şi lui în vistierie câte ceva: de aceea, în 1996, când ne bucuram că la noi e cheia, Elţîn ajungea din nou preşedinte. Şi-a urmat o operaţie dă inimă, alte crize politice, o nouă încercare de suspendare, susţinerea Iugoslaviei în conflictul din Kosovo şi un dasfidania spus pe un ton la care nu mă aşteptam, înainte de Anul Nou, în 1999. Citez: " Vreau să-mi cer iertare pentru că multe din visele voastre nu s-au împlinit. Mai vreau să-mi cer iertare pentru că nu pentru că nu v-am justificat speranţele"
I-a pasat puterea premierului Putin, până la prezidenţialele la care l-a sprijinit tot pe Vladi, după care şi-a cam petrecu timpul prin spitale. A mai apărut după vreo 4 ani, când s-a ridicat împotriva lui Putin după criza de la Beslan, când preşedintele voia să înlocuiască alegerile libere din regiuni cu numiri pe funcţie, ce frumos şi democratic, nu?
Elţîn nu mai e, de azi. Vorba lui Gorbaciov, imediat ce a aflat de moartea lui: "a fost un om pe umerii căruia au stat mari fapte pentru binele ţării, dar şi mari greşeli- a avut un destin tragic."
Din ce povestea omul, cel mai rău îi pare de miile de morţi din Cecenia anilor '90. Sper să nu-l urmărească blestemul ălora şi în viaţa următoare. Chiar aşa, ce va fi, next time?

Poveste inspirată din amintiri proprii, russia today, bbc şi wiki ; poze de aici

Etichete: ,

Fluierat de Monica at 4/23/2007 05:19:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

si bloggerii fotbalisti mananca!

Senzaţional, in exclusivitate, numai aici...imaginati-vă şi o bandă oblică în colţul ecranului, da? În timp ce veneam agale spre casă, de la activităţile gimnastice de dimineaţă (Rodrigo Santoro a venit de două ori să repare ceva lângă piscină, n-a fost nevoie să bag un ghemotoc cu câlţi pe vreo gaură de scurgere, apropo) opreşte lângă mine, nu era lângă mine, de fapt, eram eu lângă un restaurant deschis de curând în Piaţa Gloriei, habar n-aveam că nu doar în Herăstrău e Casa di Da¤id, şi văd un cunoscut cum iese din caleaşca cea mare şi neagră şi mai să-i fac cu mâna, doar mi-era cunoscut, nu? Noroc că aveam lunetele de libelulă şi nu mi s-au văzut sprâncenele ridicate a bucuria revederii. Era Cristi Chivu, domnilor şi domnilor!
Atât, eu căutam alte personagii de surprins cu paparaţul.

Etichete: ,

Fluierat de Monica at 4/23/2007 04:59:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

back and not in black!

şi cum mă lamentam eu că lucrurile nu mai sunt ce au fost, aflu de la Iulian că bloghează din nou. Intru în bătătura-i şi constat că găsesc cel mai cool punct de vedere asupra rebeliunilor politice din ultimele zile, aşa că pot conchide că nu numai că s-a întors, dar aproape în Lăpuşneanu style ;) e, vedeţi ce şi cum aici.

Bine, nu era de mirare că s-a întors, din moment ce vă spuneam că de câte ori îmi pun o dorinţă, mă sperie că se împlineşte.
Mariile, în schimb au treabă.

Maria a dat naibii PR sau publicitate, nu ştiu concret, şi s-a făcut monitor de schi. De fapt s-a amorezat de un monitor de schi care a luat-o la şcoala lui. Sunt amândoi în Poiana Braşov, apoi vor sta o lună în Austria după care îşi fac bagajele pentru Noua Zeelandă.

Mary, on the other hand, a fugit cu un folker american, necunoscut pe la noi. Din când în când mai dă semne, dar acum chiar e ocupată: ia lecţii de chitară şi, deşi nu e stângace, e hotărâtă să cânte ca ei. Profesorul ei are mult de lucru: deocamdată a trebuit să schimbe corzile şi în timpul operaţiunii majoritatea au sfârşit pe jumătate. Adică rupte. A trebuit să mă duc până la magazinul Muzica să-i trimit un rând nou. Nu-i place duritatea celor americane.
Cât despre dulapul Silviei, tare mi-e că au dat moliile iama în el. Verific şi vă dau de veste.
Altfel, eu sunt bine :)

Etichete:

Fluierat de Monica at 4/23/2007 04:47:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

duminică, aprilie 22, 2007

saptamana viitoare

...pe monicaspune:
Republica Cişmigiu nu e ce pare a fi! Fraxinus excelsior, bănci proaspăt vopsite, oameni pe hidrobicicletă, copii cu rotile viu colorate sau dormind în cărucior, miros de pomi înfloriţi şi de lac pur şi simplu..nu e tot, aşadar! Ce poate strica sâmbăta unor oameni care vin cu drag în parcul aista, vă prindeţi singuri, săptămâna ce începe mintenaş!

Malta e locul marilor corupători, nu doar cel în care ceremoniile de Paşte sunt cu adevărat impresionante, cafelele din barurile Societăţilor filarmonice sunt cele mai cele, iar mazărea îşi face loc şi prin foitaje...aflaţi ce şi cum, zilele astea!

Muriel Spark e o adevărată figură iar cine mai prinde pe la chioşcuri Domnişoara Brodie în floarea vârstei va înţelege ce vreau să spun. Monica citeşte, cum nu, şi vă povesteşte şi vouă!

Urmează un final de lună nu ştiu cum şi un mai cu adevărat fierbinte. Cu speranţa că 20 mai nu pică, aşa ca în urmă cu 17 ani, în Duminica orbului nici la propriu nici la figurat, povestim ce vedem, simţim şi vrem de la viaţă, împreună, cu toţii laolaltă!

Lapte praf pentru mine! Acum şi în formulă vegetariană, aflaţi cum laptele praf de soia cu aromă de vanilie poate deveni o dependenţă, de se scoală omul noaptea să mai ia o linguriţă, ca în zilele bune cînd laptele praf chinezesc era la mare căutare pentru cei care aveau copii mici, dar şi pentru cei ca mine şi fratello (asta când nu era rost de lapte condensat)...Ce păcat că gustul şi mirosul nu se pot transmite la distanţă! Ar fi o revoluţie, n'est-ce pas?

Trompa lui Eustache mai frumos gâdilată ca niciodată! Jay Jay Johanson, Laura Veirs, Brandi Carlisle şi chiar Maria Lătăreţu, important e ca melodiile să pice ţanc..în context adicătelea...răscolim internetul şi cunoaştem zilnic noi şi noi oameni!

Lepşele sau tagurile? Cine e ele, ce doreşte, cât are de gând să poposească pe la noi şi cum pot fi eradicate? Un eseu la comandă, dragă Oblia ai atâtea de aflat, dar nu de la mine care am nici un an în sfera cu bloguri...dacă putem, ajutăm, însă, cu foarte mare drag chiar!

De ce nu mai sunt lucrurile ca altădată? Unde e Iulian? Unde e dulapul colorat al Silviei? Ce s-a întâmplat cu cele două Marii din viaţa mea, de nu mai scriu atât de des? Încercăm să aflăm acum, cât nu vine luna mai.

Şi, nu în ultimul rând, noi desene, cimilituri, citate şi povestiri...Una dintre ele, despre scrieri pe şerveţele..revoluţie la o revistă cool din US and A, chiar în zilele ce vin!

Oamenii cu scaun la cap şi-au făcut aranjamentele pentru vacanţă! Mai am două luni şi totul e pus la punct! I know what I'll do this summer şi alte filme artistice color, next days, ca să păstrăm limba chineză.

Reveniţi orişicând, nu închidem, avem uşile deschise veşnic, non-stop, toată ziua!

Dedicaţie: David Hallyday: 7 jours par semaine

Etichete:

Fluierat de Monica at 4/22/2007 11:05:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

Liniste in memoria celor disparuti

One Day Blog Silence



Aflu de la G si Ramo şi vă spun şi vouă. La 30 aprilie, pe blogosefera se tine ziua linistii, in memoria victimelor de la Virginia Tech, unde mai mult de 30 de studenti si profesori au murit masacrati de un nebun, Dumnezeu să-l ierte. Şi, după ce s-au gândit cei care s-au gândit la semnificaţia zilei, au ajuns la concluzia că şi alţi oameni, care mor în fiecare zi, merită 24 de ore de omagiu, într-un fel sau altul. Nu prea aveţi multe de făcut: să puneţi bannerul şi să tăceţi, pe blog (că scrieţi sau comentaţi) cât ţine 30 aprilie 2007. Nu ştiu pe ce fus orar să facem calculul. Nu cuvinte, nu comentarii, doar respect, empatie şi să reflectaţi puţin la tot şi la toate. Nu cred că e greu.

Etichete:

Fluierat de Monica at 4/22/2007 02:41:00 AM | | Comentezi?! | Ai legătura!

vineri, aprilie 20, 2007

azi imi place

de ea, de cântec şi de mulţimea aia...


Chavela Vargas- Lumina lunii

Etichete:

Fluierat de Monica at 4/20/2007 05:08:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

the swimming pool guy


la piscina la care mă duc eu e foooooaaaaaaaarte frumos, întrucât băiatul de la întreţinere seamănă cu Rodrigo Santoro.
Cine a zis că doar în filmele ero(t)ice tipii care curăţă piscinele sunt hot?
Acum mă întreb ce pot face să vină mai des...să înfund o gură de alimentare, ceva, nu? Dacă auziţi de vreo dănănaie în domeniu, eu eram :)))

Etichete:

Fluierat de Monica at 4/20/2007 03:46:00 PM | | Comentezi?! | Ai legătura!

de ce?

- nu face lumea diferenţa între demitere şi suspendare? chiar îţi trebuie studii de drept pentru asta?
- atâta înverşunare pe bloguri, zilele astea?
-de ce se confundă ura şi vituperaţiile cu acţiunea inteligentă?
-ieri am fost în piaţă, şi eu, dar să iau roşii, căpşune, mandarine, lobodă, salată şi altele. mai constructiv, nu?

Fluierat de Monica at 4/20/2007 08:51:00 AM | | Comentezi?! | Ai legătura!

joi, aprilie 19, 2007

capsuna in pantaloni


ca să nu se facă de ruşine, doar ştia că porneşte în lume, mama acestei căpşune a îmbrăcat-o frumos înainte să vină în vizită chez moi. I-a pus pantalonaşii cei noi, i-a dat un luciu jellycios şi iacăt-o!