GO VEGAN!

vineri, martie 30, 2007

ceva- ceva tot o iesi

weekend plăcut la tot cartierul!

Etichete:

joi, martie 29, 2007

cuiul zilei

astăzi se va asculta şi se va dansa în draci pe melodia asta

youngblood brass band- nuclear summer

Etichete:

fericiti cei din Cluj




baietii, adicatelea, ca fete in Capoeira nu am vazut, personal


amanunte, dupa click

Etichete:

cu dedicatie

pentru toata lumea!
descopar cate un motiv pentru fiecare dintre voi!
nu mai enumar!

Etichete:

de atunci...

Şi Jana şi ăilalţi doi erau în beci, cum spuneam, şi toţi abia aşteptam să ajungem în beciul nostru, să vedem ce se mai întâmplă şi cum să povestim şi altora.

Staţi cu ochii pe Al Jazeera!
De ce?
Poate dau pe crawl* ceva
Om bun, nu ştim araba!
Dar cine, ce mai ştia, în zilele alea?
______
*scrisul acela care rulează în josul ecranului, de la stânga la dreapta, la noi şi de la dreapta la stânga la arabi, la Al jazeera, deci.

quantum leapSHA

S-a resuscitat blogosfera cu niste lepşe...şi nu ştiu de ce nu mă supără(;)) ba chiar mă bucură, aşa că să purcedem!
Porunca vine de la Zaza, recent întoarsă dintre şocolate(who cares, nu? ;)
citez: Pentru că Sophie Calle are într-adevăr o poveste de viaţă mişto, cu care merită să vă pierdeţi cinci minute la cafea.Astăzi leapşa inchizitorială a dumneaei:
1. Când aţi murit ultima dată ?De Crăciun.
2. De ce vă mai treziţi dimineaţa ?De bucurie
3. Unde sunt visele din copilărie? Au revenit de curând
4. Ce vă deosebeşte de ceilalţi?Un CE.
5. Vă lipseşte ceva?uffson, da
6. Chiar oricine poate să fie artist?Ei, aş!
7. De unde veniţi?Din ţara mea
8. Credeţi că aveţi o soartă de invidiat? Desigur, cine n-ar vrea să treacă prin câte am trecut eu cu atâta graţie şi voioşie? A, nimeni?
9. Aţi renunţat la ceva? Da!
10. Ce faceţi cu banii? Ce nu fac? tocmai am mai spart unii (vizualizaţi?)
11. Ce sarcină menajeră vă displace cel mai tare?Aspiratul (ma gândesc câţi microbi înghit, sunt misofobă, aţi uitat?)
12. Plăcerile prin excelenţă? Tot ce mişcă-n lume asta, râul, ramul
13. Ce v-ar plăcea să primiţi de ziua dumneavoastră? Un an sabatic în jurul lumii, orice carte apare la editurile din România, un brunch fancy într-un loc fancy, Spa, sunt cam pisi, aţi observat?
14. Citaţi trei artişti pe care nu-i puteţi suferi. (ce ai, Zazo, cu Jelinek?)
Sabin Bălaşa, Hans Zimmerman, ăla, na , cum îi zice, aoleu ce lapsus am, cu filmul turnat în România în satul de ţigani...britanicul, Sacha Baron Cohen, dar personajul cum se chema? LATER EDIT: Borat! mă tot gândeam la Balki...
15. Susţineţi vreo cauză? Mda, din nefericire...
16. Ce aţi fi în stare să refuzaţi? frază de oracol: compromisul
17. Care e partea cea mai fragilă a dumneavoastră? Capul
18. Ce aţi fost capabili să faceţi din dragoste?Am făcut mari tâmpenii, cred că mi-a agiuns
19. Ce vi se reproşează? Momentan? pedalarea în gol, dar vine mai mult din interior
20. La ce e bună arta? La gâdilat simţirile
21. Scrieţi-vă epitaful. Până la urmă a abandonat lupta
22. Cum aţi vrea să vă întoarceţi? Nicicum, nu ştiu de ce. sau dacă trebuie: de sus în jos.

Se dă lui De ce, în amintirea vremurilor bune.

Etichete:

miercuri, martie 28, 2007

111111111111111

cam pe la ora asta să fi fost. făcusem bot şi n- am mers la şedinţă în seara aia, oricum primeam lista la ieşire. Messenger, cred, când, deodată, am auzit lumea tropăind şi urlând: aduceţi o cameră! eu, cu nasul în calculator. Ileana, să-mi spună că i-au răpit. Fii serioasă, poveşti din astea am mai scris, dar nu e cazul, pe bune!
o piatră pe inimă, pentru că apoi am ascultat caseta. ce o fi fost în sufletul lor, chiar dacă ştiau unde merg? două luni de mers cu alt tonus la serviciu. două luni de vorbit în toate limbile pământului, aproape. vă daţi seama că şi în Vietnam s-a scris de cei trei? criză, da? (şi apoi murise şi Papa. Am tradus live din engleză, povestea din piaţă. frumos, impresionant, numai o Biblie că nu-mi dusesem cu mine, în caz de rătăcire printre sensuri. şi stau şi vorbesc, şi mi-e sete. şi nu era nimeni să-mi aducă apă, că tot într-un beci eram şi noi, colegii, şi am înţeles că nici acum nu s-au mutat...şi când ies mă întreabă Mike vorbeşti şi italiana? şi eu: care, ce, cine, cum? El: păi ai tradus! Eu: şi în chineză de se vorbea aş fi tradus,) veşti despre trio? Nope.
venit devreme, plecat târziu, răscolit internet, haz de necaz, ne-au răpit, zice repetat robotic cu gura până la urechi, iartă-ne, Jană, dar nici noi n-am fost prea mult pe acasă, zilele alea. poveşti şi râsete, după ce citeam ziarele. stăteam cu ochii în toate ecranele alea şi ne dădeam coate. de ce scria 1111 şi nu !!! şi de ce scria nu ştiu cum? si, mai ales, de ce? apoi invazia beciului. colegii veniţi din alte grădiniţe. şi apoi tricourile alea, şi mersul în stradă, şi eu nu şi nu, că dacă seara aveam treabă. şi Cristophe îngrozit de Românie şi de români, de abordarea lucrurilor. Trebuia să citim cu toţii Cătălin Dorian Florescu, să ştim cine e schizoidul robotizat din poveste, unde aduci omul cel rece şi simţit în chimniţa de balcani? şi, când a trecut, ne-am bucurat. pentru ei că au venit acasă, pentru noi că reveneam la o viaţă normală. dar totul a părut atât de fad, mai apoi! de aia am şi plecat.

în imagine, istorie întoarsă cu susul în jos de ireali. nu se face. sunteţi hronicari, parcă? să spui că aniversăm eliberarea când abia i-au luat?

Etichete: ,

deci

ascult de trei zile Romica Puceanu complet, ca tot cumpărătorul de jurnale.
dar de ce îmi place cel mai tare Deschide, gropare, mormantul? de ce?

...si asta

...pentru versuri

Etichete:

azi se va asculta asta

marţi, martie 27, 2007

pe banii mei si ai tai


va povesteam ieri ca cineva de la Palatul Cotroceni s-a interesat la mine pe blog de Ciresarii. Marie a descoperit ca alesii neamului, din Parlament de data aceasta, au mari probleme existentiale si tot pe Google isi cauta rezolvarea. Exact cat sa imi aduc aminte ca de dimineata m-a vizitat si pe mine cineva din Casa Poporului. Venise de la Dan pe care il rog sa ne spuna cum a ajuns la el.

E penibil. E pe banii mei si ai tai si nu cred ca tolerez povestea.

being monique

păi de nu răsfoiam Catastiful habar n-aveam de treaba asta!
hi hi hi

liricoTAGul

un copil abandonat plangea pe marginea drumului si m-am hotarat sa-l iau la mine, pentru o noapte doar, din nefericire...

Senzaţii

Bântuie parfumul gros de primăvară (imprevizibil.ro - eugen)

Un piersic roz mă-mbie c-un sărut pe nară (somnoros.stealthsettings.com)
În iarbă greieraşi şoptesc duios (imprevizibil.ro - Arabella)
Un vers de idiom anevoios… (constantincocioaba.info)

Mi-e dor să sar şotron într-un picior (catastif.com)
Şi vei uita că-ncerc să te omor. (thetudor.blogspot.com)
Mă duc, mai bine, să culeg urzici (monicaspune.blogspot.com)
.....
şi o conjur pe Oblia, că tot se plângea că a trecut luna şi n-a luat leapşa, să continue!

Etichete:

luni, martie 26, 2007

de ce e frumoasă limba română


Pentru că trebuie să fii om ca să o vorbeşti, printre altele...
Daily Motion s-a gândit să vină în ajutor internauţilor care au treabă pe acolo şi, pentru cei care folosesc IP de Dacia, totul e în limba română...aproximativă...cam cum e meniul telefoanelor sau chiar al computerelor...de nu înţeleg nimic şi de aia tot ce e pe tehnică e în capul meu în engleză.
Luaţi de aici.. iată: putem adăuga favoriţi oricărui filmuleţ. Mă supără chestia asta, mie nu îmi plac perciunii prea mult, aş fi vrut mai bine o barbă, dar nu tocmai stufoasă.
Dacă am idei noi, pot să fac chiar o popunere..pop in unere sau pop out unere, mi-ar plăcea mult să ştiu, că altfel nu mă aventurez.
Pot să prezint acest film, să redevin, deci, crainică, hi hi şi, mai mult, să-l adaug channelului meu. No.5 e OK?
Şi, în fine, mult pomenita locaţie care a intrat atât de mult în uz că nu se mai gândeşte nici naiba la suma percepută pentru închirierea temporară a unui lucru, ci doar la loc, simplu şi scurt.
navigaţi, măăăăăăăăăăăi!
PS: scuzaţi petele negre, sunt pentru a proteja userii şi filmele postate de ei acolo, nu tocmai legal, acolo în depărtări albastre.

Etichete:

la Palatul Cotroceni canta Ciresarii


nu vreţi să ştiţi cum râd acum, când am dovada ce se întâmplă la Palatul Cotroceni, că altfel ştim cu toţii cum se pierde vremea şi banul când lucrezi la stat, scuzaţi oximoronul.
Vreau doar să mă asigur că nu Băselulului i s-a făcut dor de Cireşarii, atât!
Doamnelor şi domnilor, la Administraţia Prezidenţială lumea se dispstrează colosal!
Sau se pregăteşte un discurs cu citate din Tic???

Etichete:

leapSHA SHA!

Întotdeauna am fost de părere că omul trebuie lovit cât e la pământ.
Dacă tot mi-am văzut sângele gâlgâind în eprubete (2) de dimineaţă, e timpul să scoateţi tot de la mine! (bine eu m-am consolat ulterior prin magazine, de stau îmbrăcată acuma în ueber lucruşoare şi pot să şi dorm cu ele, ca în Aziz Nessin, se va povesti mai târziu ce şi cum)
Leapşa, aşadar, de la Marie cea fără de gânduri rele!

1) Vorba preferată:pace! (nu râdeţi de mine, dar nu vi se pare că toată succesiunea asta de litere chiar exprimă pacea?)
2) Vorba nesuferită: căpăstru (cel mai urât cuvânt posibil, am mai scris)
3) Drogul favorit: ciucalata
4) Zgomotul, sunetul preferat: ăla care se percepe dimineaţa pe la cinci, când se crapă de ziuă. Mai un cucurigu, mai nişte greieri, mai doua trei păsărele ciripind. A se asculta la ţară, totuşi.
5) Zgomotul, sunetul nesuferit: scârţâitul făcut de mijloacele de transport în comun, la frâne.
6) Injurătura sau blasfemia recurentă: nu prea spun de astea, am martori. iar cine a auzit (o singură persoana, ştie că merita din plin toate asocierile mele de cuvinte, pe loc inventate, cu faţa roşie de furie, hi hi hi)
7) Pe cine punem pe viitoarea bancnotă? Nu pe cine, ci ce anume. Propun pantofi glamoroşi, lac roşu, stiletto, ceva şocant. Ca să ştie lumea pe ce poate da banii;)
8) Meseria pe care n-aţi fi vrut să o faceţi- conţopist de orice fel.
9) Planta, arborele sau dihania în care v-aţi reîncarna-delfin
10) Presupunând că Dumnezeu există, ce v-ar spune după moarte? 1. Dumnezeu există. 2. Mi-ar spune: multă bătaie de cap mi-ai mai dat, fetiţo!

Etichete:

duminică, martie 25, 2007

galceava lor cu lumea

De câte ori n-aţi întâlnit indivizi cu capsa pusă pe lumea întreagă doar pentru că nimeni nu le împărtăşeşte orice opinie exprimată în orice context?
Ei, cei care deţin adevărul absolut, ei cei care dau sfaturi, ordine, porunci, ei Dumnezeii de o zi ai internetului?
Ei sunt comentatorii. Muppetsii din balcon. Supăraţii. Oamenii lui DE CE. hi hi...
Comentariu în EVZ, în urma articolului despre "fastul "înmormântării la români: ia să te vedem pe tine moartă, îngropată şi jelită doar de gropar şi câinele cimitirului!
Cum se răcoresc ei în scris sau nu, crezând că, dacă şi-au spus părerea, ea devine pertinentă automat!

Etichete:

deci cum?


când o să fiu eu scenaristă de succes, nu vreau să isc controverse de genul ăsta:

Ea e Cristina Yang, unul dintre stagiarii din Anatomia lui Grey. Trăsături asiatice, nume creştin, OK! Dar jew?
Cum aşa?

Etichete:

300


-de gânduri pentru tot atâţia soldati..

-ha? se aştepta cineva să meargă Monica la filmul 300: Eroii de la Termopile?

- avem cu da şi cu nu...le alternăm, să iasă haosul mai haotic şi să vă hâţâne creierii...

DA- film făcut de ăia cu Sin City, deci cine lucrează în domeniul concasoarelor, ca mine, ştie cum e cu cadre, montaje, fiţe pus de ecrane, mare măiestrie, tehnici tot mai noi până alungăm actorii din filme şi o să fie bătaie la cei care fac indies şi Dogma va mai adăuga o regulă * a se face filme cu actori umani
NU- sânge, prea mult sânge, violenţă dusă la extrem
DA- sângele a existat în istorie iar spartanii n-au fost niciodată departe de războaie, deci la ce ne puteam aştepta

NU- nu prea s-a respectat adevărul istoric, dar asta e viaţa, adaptăm istoria la ce spectacol dorim noi
DA- actoraşi frumoşi, puşi luni întregi la regim (brânză de vaci degresată şi grapefruit + ultra exerciţii pentru lucrat pecşii, ca să se poată desena mai bine apoi pe calculator)
NU- Puticiu nu a tradus dar a fost una Raluca nu-ştiu-cum Cârnu-ştiu-cum pentru care oamenii sunt jiCniţi . Te cred şi eu, tot aşa m-am simţit şi eu când m-a izbit cuvântul în retină. A trebuit să beau apă ca să-mi treacă.
DA- pentru că a readus Sparta în atenţia celor care o ştiau doar din manualul de istorie antică (nu-i pun la socoteală pe cei pe care i-a dus magnetul spre cărţi de istorie şi în afara şcolii); ca să vadă moronul societate antică în care femeia e mai mult decât egală decât bărbatul, nu s-a spus dar trebuie să ştiţi că în Sparta femeile aveau aceleaşi drepturi, primeau aceeaşi educaţie, puteau deveni proprietare de terenuri, astfel încât într-un anume moment pământurile din jurul oraşului erau împărţite egal între femei şi bărbaţi. Te cred şi eu, periecii (îi mai ţineţi minte?) trebuiau să aibă un stăpân cât bărbaţii erau la luptă
NU- pentru că s-a simţit jocul din spatele filmului, dar nu-i nimic că-mi trece
DA- pentru peisaje, personaje şi tot ce a mai fost pe ecran dibaci create de marii artişti ai viitorului
NU- pentru că nu s-a precizat că la Salomina s-a decis scorul dupa Termopile
DA- pentru naraţiune
NU- pentru că, resimţit de mine şi dacă nu aş fi citit înainte prin alte părţi, în perşii din film se regăsesc locuitorii de azi ai Iranului, în timp ce în albii spartani guess who? şi ştiu că Hollywoodul se joacă atât de bine cu manipularea
DA- pentru Xerxes întruchipat de Rodrigo Santoro, regina Gorgo adusă la viaţă de anorexica Lena Headey şi cocoşatul ăla hâd de tot
NU- pentru că doar Dilios (David Wenham, l-aţi mai văzut în Stăpânul Inelelor) aduce a fizionomia spartanilor din cărţile de istorie, iar persanii nu erau tuciurii
DA- pentru cine a imaginat lupul, elefantul şi rinocerul
NU- pentru sala în care am văzut filmul unde, din cauza discuţiilor şi a popcornului ce fojgăise într-una, nu de puţine ori am simţit nevoia să iau sabia în mână.

L-aş mai vedea o dată? Nu, deşi, dacă ar fi să fie într-un IMAX, poate.

Etichete:

cuiul zilei

Astăzi se va asculta asta. în buclă. enjoy!

Tu vuo fa l'Americano- The Talented Mr. Ripley

Etichete: ,

exact ce-mi lipsea!


ştiam eu că mesajele publicitare îmi vin cu schepsis in inbox. cum ar fi acesta. mă şi văd dezvoltând problema, hi hi...

Etichete: , , , , ,

vineri, martie 23, 2007

eh?

m-aţi crezut când v-am spus că DHL e de joasă speţă (şi că angajează toate rapandulele mediocre)? nu??? ia mai luaţi de aici!

Etichete:

azi hohotim cu...

Michael Youn* si Pascal Obispo şi videoclipul făcut ca să râd eu mai tare de rapperi...
ha ha şi iarăşi ha!
să nu-mi spuneţi că nu pricepeţi franceza, că mă supăr! dacă nu, vă povestesc...dar deduceţi şi după imagini, suppozez...


___________
* omul care mi-a făcut mai frumoase dimineţile, în Franţa sfârşitului de mileniu (ah, ce termeni!!)..Pentru cine cunoaşte Morning live şi răcnetul prin megafon Morning live/reveille tes voisins, strigat cel mai frumos printre cei care studiau de zor la Biblioteca Naţională a Franţei, acolo unde o ploaie ca cea de azi mi-a rupt spectaculos o umbrelă, de s-au dus spiţele foarte foarte aproape de retina unor bieţi oameni cărora le luam interviu...nu ştiu ce au gândit, dar eu am râs până şi atunci, ufff

Etichete: ,

joi, martie 22, 2007

apropo de cărţi


cărţi bune, rele, memorabile, proaste rău de tot, au tăiat degeaba copacii, cărţi de care mi-e milă (le mai ţineţi minte pe alea de dinainte de 89, zici că erau tipărite, sărmanele, pe hârtie igienică?), mari, mici, frumoase şi cele mai frumoase!

Aflaţi aici cine face cărţile să fie frumoase.

Etichete:

la Frankfurt nu se divorteaza asa usor


Zice Agenţiaun judecător(LATER EDIT: după amănunte de la Vio+lecturi de IHT ), german de felul lui, a refuzat să acorde imediat divorţul unei marocane care o lua frecvent pe coajă de la soţul ei pe motiv că sfânta palmă nu e condamnată de Coran*. Mamă, ce indignare pe cei de la Bild. Cred şi eu, să invoci Coranul în ţara arienilor, hi hi. Păi nu aşa se face cu femeia, cârnăţarilor! (în orăşelele adiacante nu se aplică, de aia, de fapt, ăia nici nu spun că sunt din Frankfurt, decât dacă au probleme la ego): minţiţi-o, invocaţi orice, de la lapte praf la obligaţii, rate la bancă, morală, fantasticităţi. Nu şi nu, la Frankfurt nu se divorţează!

__________

*Versetul 34 din al patrulea capitol al Coranului: "Dacă vă temeţi că femeia refuză să se supună, atunci ameninţaţi-o, aruncaţi-o în patul conjugal şi băteţi-o!".



Etichete:

sincronicitate, carti si schimburi

Şi, cum vorbeam cu el, mi-am amintit că am făcut ceva ce poate nu se face, ca să nu dau bani pe o carte am sunat la un concurs şi am câştigat-o când eu îmi pot cumpăra rafturi întregi de librării. Şi am întrebat, alintat, ce să fac să fiu iertată de Dumnezeul cărţilor, să donez un volum unui necunoscut? Mi-a zis că, de multe ori, el lasă cărţile pe care le termină în metrou în vagon, pe un scaun. Mi-a zis chiar că, dacă mă lasă inima, să mai dau din când în când o carte cuiva, deşi a găsit un anticariat unde la 1 leu găseşti multe aşa că doar cine nu vrea nu citeşte, în zilele astea...
Şi, cum navigam apoi pe internet am dat peste o discuţie şi era, de fapt, premergătoare la asta, aveam să constat a doua zi.
Deci, până la urmă, e o soluţie pentru cei ca mine. Dacă vor mai mult, dacă vor să împartă cu alţi şi, ce-mi place mai mult, dacă vor să se joace. (abia aştept să pun la punct adevărate trasee de Scouts către cărţi pitite prin oraş, iar cine le vrea să bântuie oraşul cu parole, indicii, ghicitori rezolvate etc!)
Hai la Schimb de cărţi!
Dedicaţie: Joanna Newsom- The Book of Right-On

Etichete: ,

in panica

se apropie Paştele şi nu am cu ce să mă prezint în faţa Măriei Sale Pişcoţimea sa Lord Andrew the first, un an si 4 luni...de fapt am ideea, dar după ce am răscolit magazinele şi internetul mă fac eu focă! pentru că sunt în căutarea unei focuţe din pluş, da şi iar da! Help şi iară help, carele aţi văzut aşa ceva pe undeva daţi un semn şi patria vă va fi recunoscătoare! (nu ştiu cum şi, mai ales, cum de îmi permit să fac atari promisiuni)

astăzi îmi place



Astăzi se va asculta această melodie.
Pentru că aşa vreau eu şi pentru că îmi aduce aminte de caseta aceea neagră BASF (sau AGFA să fi fost?) pe care o ascultam în buclă, pe la vreo 4-5 ani, pe vremea în care inventam cuvinte cu fratello şi pretindeam că vorbim engleza.
Da, e Feelings..

Etichete:

i know what i did last summer


şi ce o să fac şi în vara asta, dacă sunt cuminte!
au terminat afişul, deocamdată, se pupă perfect cu şederea mea la castelul de lângă Toulouse taman la începutul perioadei.
Silvie, şi alţii fac planuri, doar că nu au făcut rezervările!

Etichete:

miercuri, martie 21, 2007

taranii, spaima, campania si pistolul


Micuţule, e timpul să trecem la fapte!
Cum mergeam eu într-un taxi (mai am puţin şi nu mă mai umplu de microbii altora pe banchetele taxiurilor) am trăit să văd 3 în 1, toate cu nervii la limită
1. şoferul meu spărgea seminţe şi conducea de eram cu voma în gât. Nu mai vreau mers în hârtoape, ba prea încet, ba prea repede!
2. şoferul meu a sunat-o pe una şi din şi te ia mama dr*q n-a scos-o, că umblase aia nu ştiu unde şi a luat nu ştiu ce. Îmi venea să-i înfig o cheie în ceafă.
şi 3., cel mai palpitant, pour la bone bouche a sadicilor, că nu am văzut pistol îndreptat spre mine până acum, deşi am tras multe gloanţe: pentru că şoferul meu nu a lăsat ditamai gipanul să schimbe banda cum voia (am şi numărul de înmatriculare al zevzecului!) a rezultat o ceartă frumoasă din care eu vedeam doar o ţeavă de pistol îndreptată spre maşina în care mă aflam şi răcnetele distinsului şofer fără de livrea, din care rezulta ceva de genul 'trage, că-ţi iau o grămadă de bani!'. Eu mă gândeam doar cum să dispar de pe acolo, că nu-mi plac sângele altora pe hainele mele şi nici ricoşeurile care se pot solda cu decesul meu stupid.

Ain't life interesting, pentru o călătorie de 15 minute?

Etichete: , ,

joyeuse anniversaire!


Azi e ziua lui Fanny Ardant!
Îmi place de ea de când era una din Doamnele de la malul mării ; în Opt femei mi-a plăcut la fel de mult iar în Au dela des nuages era pe placul meu pentru că era soţia lui Jean Reno. Dar în câte alte filme nu mi-a gâdilat simţirea în mod plăcut!
Vincent Delerm e, însă, mai amorezat de ea, decât pot fi eu, o simplă fană din Românica... Ia ascultaţi aici şi râdeţi!

E şi ziua lui Goran Bregovic! Acelaşi la mulţi ani, dar nu ştiu să-l spun în limba lui!
Andrew Lloyd Weber sărbătoreşte şi el, în ţara aia acoperită mintenaş de zăpezi (ce ţi-e cu clima asta)
Pfai ce zi şi 22 martie!

PS: e o zi hulită de bucureşteni, însă. Acum 30 de ani nea ceaşcă a început să se plimbe pe străzile Capitalei şi să dea din mâini ce şi cum să se demoleze. Oblia şi Zaza ştiu ce şi cum...

Etichete:

marţi, martie 20, 2007

vă mai aduceţi aminte?


am dat click să aflu ceea ce ştiam şi v-am tot spus, că nu avem de ce să mai bem lapte, dacă suntem întregi la cap :D şi vrem şi organism normal (cetiţi aici) şi am găsit poza de alături..exact cât să-mi zornăie în cap căruciorul lăptăresei...cum făcea de urca fiecare sticlă în dreptul fiecărei uşi (cei cu abonament, of course)? Şi de ce blocul nostru nu avea lădiţă, ca în alte scări, compartimentată şi cu numărul fiecărui apartament frumos pirogravat, unde uşiţa mare o putea deschide lăptarul şi fiecare uşiţă în parte abonaţii la lapte? Ah, şi ce frumos era să păstrezi capacele din staniol, după ce le netezeai vârtos cu unghia, într-o carte?
Când s-au adunat câteva zeci, mama le-a decupat frumos steluţe şi le-a cusut pe rochia mea pentru serbare (eram Regina anotimpurilor)
Şi tot în sticlele astea, cam un centimetru la suprafaţă, era frişcă! Atât îmi plăcea! Da, recunosc, o adunam cu degetul;) În rest, multe căni cu lapte s-au dus pe chiuvetă în jos, până ce mama a dat de o dâră de lapte lângă scurgere şi s-a amărât. Nu suportam decât cu miere şi nu prea cald şi adunam scârbită pojghiţa aia de deasupra care se făcea din cauză că era prea fierbinte...Cu cacao, însă, oricând! Cu pâine de casă şi unt, ahhh, ce vremuri!


Etichete: ,

20 martie- ziua cand s-a terminat totul

-ziua în care noi de la Liceul de Artă şi alţii din centru am stat acasă, ca să nu luăm bătaie pe străzi
-ziua din care Rozsi neni nu a mai urcat la noi să ne planteze petunii în lădiţele de pe balcon (da, în vara aia a fost tristă şi sărăcăcioasa faţada blocului nostru) ( un an a ţinut-o)
-ziua din care nu m-am mai dus la corul Bisericii reformate din oraş
-ziua din care am fost instruită să nu vorbesc cu lumea pe stradă, nici maghiară, ca să iau o bâtă în cap, nici româneşte, ca să nu-mi iau papară ungurească
-ziua din care nu ne mai puteam uita cu fetele la băieţii de la clasele maghiare (erau mai cool, da!)
-ziua din care draga noastră profesoară de engleză, doamna Gal, nu ne-a mai zâmbit şi nu a mai pus suflet la ore (mi-e aşa de dor de dumneavoastră, când vă luceau ochii!)
-ziua din care s-a dat liber la invective ca bozgor sau budos roman
-ziua din care mama primea căpşune frumoase la piaţă, că vorbea maghiară
-ziua din care unii nu s-au mai îmbrăcat în verde, ca erau doar români (nu s-au gândit să fie şi români verzi ;))
-ziua din care, cum ar fi fost, mâna mea dreptă să o ia la bătaie pe stânga, ca să nu vorbesc de dat cu stângu-n dreptul
Ne-a fost aşa de bine nouă şi celorlalţi care ştiam poezii de gen
Petre, Otto şi cu Feri
S-au trezit în miezul verii
Într-o tabără la mare
Zece ani au fiecare!

şi un neam obişnuit să execute şi să asculte comenzi şi zvonuri s-a lăsat dus pe o pantă atât de înnoroiată. Voiam să scriu toate astea cam din 15 martie, dar nu ştiam cum să încep şi ce pot zice acum. Mi-a adus aminte Adrian Cristea aici că azi s-a făcut ziua. E 20 martie. Sunt 17 ani de când lucrurile au luat-o urât de tot razna în Tîrgu Mureşul meu drag. Am pierdut cu toţii o grămadă de ani cu o ură dirijată bănuiţi cu toţi de unde, când în ţara asta, la momentul acela, era timpul construcţiei, al renaşterii, al libertăţii şi bucuriei. Tragem şi acum ponoasele, dar am căpătat mintea cea de pe urmă?


Etichete: , ,

droooooooool


la mine în bucătărie miroase a vinete coapte..
I thought u'd like to know what's going on with me ;)

cam ca în imaginea luată de aici
miros recomandat: de pâine proaspătă ca la bunica, în vacanţe, de o bătea să-i dea jos coaja.
melodie: Auberge- Chris Rea
vă las, mă duc să curăţ ceapă verde
(How do I sound gospo???)

Etichete:

aduceri aminte

că tot i-am văzut numele 3 minutes ago...
vă povestesc eu când îmi vine povestea profesorului Longhair cu the Hungarians care nu erau deloc roş-alb-verzi ;)

Etichete:

luni, martie 19, 2007

miroase maro

au venitără cu vidanja prin cartierul meu...ce faaaaaaaaaain...
tre' să mai citesc despre cei mai de jos din cea mai joasă castă indiană: latrinarii...
cooooolll

Etichete:

duminică, martie 18, 2007

mi-am amintit

am citit undeva, în copilărie, că visele rele pot fi alungate..dimineaţa...când scuturi perna...

azi imi place asta...

nu vă duce cu gândul la durere din aia cumplită (de suflet) de-ţi vine să-ţi smulgi părul din cap?

Etichete:

bravo 10!

uitaţi-vă la ea, că a lăsat mulţi copii americani cu pistrui de invidie pe faţă. O cheamă Manuela şi a fost şi ea într-unul din concursurile alea pe care nu le pricep eu (fosta câştigătoare la Kangourou des mathematiques, ce doreaţi?). E romââââââââncă! plecată în Staaaateeeeeeeee! spelling contest! a ştiut până şi subclavian, darmite
11th round -- belligerent -- hippopotamus 12th round -- misanthropy -- chipotle 13th round -- Bolshevik -- escargot 14th round -- poinsettia -- sauerbraten 15th round -- cachet -- streusel 16th round -- amenity -- valise 17th round -- subclavian!!!

povestea ei e aici

Etichete: , , ,

marea fericire

...e atunci cand astepti sa ramai singur acasa ca sa poti intra pe calculator. Sau ma rog, pe anumite site-uri, altfel de prinde colocatarul/colocatara pe unde nu trebuie si iti mananci papara verbala sau financiara de nu poti duce. da, da mai ales papara financiara doare. rau de tot. de tipul banul - ochiul dracului. dar nu ati observat ca Dumnezeu nu bate cu parul si loveste taman acolo unde ti-e mintea mai rau? Am stiut pe cineva care tinea teorii halucinante cum face anumite compromisuri pentru bani. Pana la urma a ramas somer cu doua animale in intretinere! ce sa faca, sa le arunce in strada?
il urmarea grija zilei de maine. bani, bani si iar bani! ei poftim!

sâmbătă, martie 17, 2007

cravate cu carate


În mare legătură ci postul de mai jos, aceste frumoase obiecte vestimentare pe care am de gând să le dăruiesc celor care îmi vor fi my 'U jump, I jump'*. Nu scriu eu prea mult, povestea vorbeşte de la sine. Mai ales imaginea.
citez, totuşi: Cravatele de aur bătute cu nestemate fac furori în Alba!Confecţionat din metal masiv, de 18 carate, cel mai modest obiect vestimentar de acest fel cântăreşte o sută de grame şi valorează 2.000 de euro. Cererea este destul mare, iar bijutierii din Sebeş chiar s-au profilat pe aceste obiecte. Oarecum surprinzător, clienţii amatori de astfel de accesorii foarte "vizibile", le-au cerut bijutierilor să nu se laude prin târg pentru cine lucrează.
Normaaaaaaal, să nu fie jefuiţi!
Deci: care mă vreţi, că vă iau gâtlegău cu nestemate?:)
_________
*Uite de aia I'd be lonely and I'll say I'm not lonely... Speriu oamenii cu cravetele.

Etichete:

vineri, martie 16, 2007

subscriu!


nu mi-au ajuns ultimele luni de calatorit cu mijloace de transport in comun, nu mi-a ajuns vecina de sus care isi scutura mereu orice lucruri peste geamurile proaspat spalate ale balconului (multzamesc, mama), nu mi-a ajuns absolventa aia de 3408675437 de facultati (de aia m-am oprit la numarul pereche! ) care arunca oasele de pui pe geam, nu mi-ajung multe altele despre care am scris sau am gandit cam urat...noroc cu Meekuu, si campania. La care va rog sa subscrieti, daca ma iubiti neconditionat!
PS: vă rog scuzaţi cuvântul ţăran...înţelesul lui actual e mult depărtat de fiinţele acelea muncitoare cu frică de Dumnezeu şi atât de curate sufleteşte, despre care am citit doar în cărţi, că industrializarea venise cu mult timp înainte să mă nasc.

Etichete:

nu am chef de nimic...


aşa că ascultaţi ce zic ăştia...

Etichete:

joi, martie 15, 2007

legy bator mint egy huszar!

un fel de fii bărbat! sau fii dârz ca un husar!
nu ştiu de ce, dragostea altora faţă de patria mumă mi se pare mai puţin jenantă decât dovezile de românism de la 1 decembrie.
Mi-a tresăltat inima (1/2, de fapt) în pept de plăcere azi, când m-am uitat pe Duna TV, şi-am văzut spectacole de Ziua Maghiarimii. Ce înseamnă să ştii doza!
Da, azi sunt şi eu în sărbătoare, fapt pentru care, dedicaţie!(cu menţiunea că ăsta e un moment în care regret că nu am fost băiat, să umblu la dansuri populare la Ansamblul Mureşul şi să ştiu să dănţuiesc ca ăia)


plus un documentar despre Csardas


şi poftă bună!


şi Gabriel Dorobanţu al lor ;) sau Cătălin Crişan, cum vreţi!

Etichete:

frumos am ajuns!


mă simt de parcă cineva ar suna la uşa mea să mă întrebe cum dau fluierele...cu cât, adică...

Etichete:

ursuletul meu*

...unde eşti, să te smotocesc, să mă culcuşesc în tine, să dormim împreună şi să te întreb dimineaţa cum ai dormit, doar aşa, că doar ştiu că nu ai cum să-mi răspunzi?
Cum sună, plin de dulcegării, nu? 'Femeile astea', nu? Nu! Bărbaţii ăştia! Am aflat cu satisfacţie că mai mulţi bărbaţi decât femei duc un ursuleţ în pat, dacă dorm singuri!
Studiul de care vorbesc ăia de la ştirile din ceruri spune că 20% din bărbaţii întrebaţi au recunoscut că mai răsfaţă un ursuleţ din când în când, în timp ce, dintre femei, 15% au admis că au astfel de apucături. Oamenii au întrebat 2.000 de oameni, nu săriţi cu acuzaţiile. 63% spuneau, de altfel, că nu pot face nani dacă nu se culcuşesc în cineva înainte.
Femeile, cam 8 %, spun că mai obişnuiesc să dea un fâs din aftershave-ul significantului other pe pernă, dacă cel menţionat e plecat (şi cuţu Betty fură tricoul stăpânului ei şi-l duce la ea în ascunzătoare, dacă rămâne fără răsfăţ, deci o fi ceva care justifică gestul). Povestea merge mai departe, lumea nu moare doar de dor, ci şi de frică. 9% ar fi în stare de ce eram şi eu, să vadă umbre, lumini, bau bau şi altele. Eu am o scuză, eram mică şi cum mă speriam cum apăream la mama şi la tata spunând: am visat urât! Ceilalţi se luptă cu gândurile, doar, sper.
Şi, cum cârtitorii spun că în spatele oricărui studiu e un sponsor, atât vă mai spun: cercetarea a pornit la ideea unui lanţ de hoteluri din U S and A, care lanţ vrea să pună în fiecare camere câte un 'Cuddillow', aka o pernă din aia cu braţe. care să creeze impresia de huggy-hug. Free hug sau charged???

Ditamai urşii îmbrăţişaţi de aici
__________
* replică dintr-un spectacol în limba franceză la care m-am dus cu clasa, în liceu...replica era în româneşte, adică, şi a dărâmat toate temerile noastre că n-o să pricepem nimic din poveste. Noroc că a doua zi profesoara de franceză şi cine s-a mai oripilat nu doar de sărăcia în cuvinte franţuzeşti dar şi de nuditatea actorilor, au luat poziţie şi au reuşit un protest în ziarul local Cuvântul liber!

Etichete:

miercuri, martie 14, 2007

Asteptand Russian disco nights


Abia aştept să mi se întâmple ce vă spuneam aici.
Să ajung departe în Crimeea, într-un restaurant de hotel de mare lux, îmbrăcată ca fata din dreapta, cu amendamentul că vreau să am maiou paietat moooooooov, să dansez cu nasul pe sus ca Michelle Pfeiffer în Scarface, după ce voi fi băut ce am mirosit în seara asta, adică o licoare rubinie taman de pe lângă Sevastopol. Sau Soci să fi fost?
Să cânte, până atunci, muzica!
Unesennie vetrom-100 balerin

Etichete: ,

oximoronu'

de care vă povesteam... adicătelea mie îmi vine rău să dansez pe melodia asta care m-a tot urmărit, la Barcelona.

Etichete:

a taiat pisica in doua

...asa cum imi place mie!
ahh, ce bucurie pe capul meu sa citesc ca UN BARBAT A TRANSAT CHESTIUNEA.
iacătă cum arată realitatea:
Un neamţ în vârstă de 43 de ani a decis să rezolve iminentul său divorţ într-un mod inedit: a tăiat în două casa familială cu ajutorul unui fierăstrău. Acesta şi-a încărcat jumătatea sa de casă într-un camion, cu ajutorul unei macarale de mici dimensiuni, şi a plecat. Poliţia din oraşul estic Sonneberg a declarat că bărbatul a măsurat micuţa casa de vară înainte să o taie în două."Bărbatul a spus că nu a făcut nimic altceva decât să îşi ia ceea ce i se cuvine, dar probabil că soţia sa nu a fost prea încântată", a mai menţionat purătorul de cuvânt a poliţiei.
Aşa cum a divorţat, în sfârşit, Roman Abramovici, sau cum nu a făcut Derek (draghe Svastiko să nu-mi spui cum se termină povestea, că deja am nervii făcuţi praf!, de s-a gândit să-i spună lui Dr. Grey că ce, 11 ani de Thaksgiving sunt ceva. Păi să fi mata sănătooooooooos! da' văd că tot după ea ţi-e mintea, şi nu la fumeia aia cu aspect de Julianne Moore, o tenie nu altceva!
_________
Grey's Anatomy

japonezi, 14 martie si rondeluri


Pentru că ziua de azi a fost frustrantă, cu un Haruki Murakami terminat pe metrou înainte să fi trecut de prima staţie şi am fost nevoită să studiez călătorii, încăţămintea şi genţile oamenilor, iată un rondel.

Apei lui de prin ogradă,
Prea domol curgînd la vale,
Bolovani, într-o grămadă,
Japonezu-i pune-n cale.

Spumegată, vrea să vadă,
Împrejurul casei sale,
Apa lui, ce prin ogradă
Prea domol o ia la vale.

Şi schimbînd-o-ntr-o cascadă
De consoane şi vocale,
Uită-a vieţei grea corvoadă,
Dînd răsunet de cristale,
Apei lui de prin ogradă

Adicătelea Rondelul apei din grădina japonezului al lui Alexandru Macedonski, născut într-un 14 martie, dar pe la 1854. Pe care nici nu m-am supărat când a dat în ştim noi cine, na!

de ce si iar de ce?

Când vă enervează cineva, îl faceţi retard, degeaba şi în alte moduri, când aveţi atâtea cuvinte pentru acelaşi lucru? De ce le lăsaţi să moară?

Greoi, molatic, molâu, nătărău, bleg, neghiob, nerod, obtuz, prost, prostănac, tâmp, tont, mărginit, nătâng, năuc, redus...

Ce au astea?
LATER EDIT: am uitat de netrebnic!!!

Etichete:

marţi, martie 13, 2007

ghidul Monipohondriei

Nu era nevoie de asta ca să vă daţi seama cu cine aveţi de a face.
Am uitat să vă povestesc atunci şi alte păţanii demne de luat în râs sau plâns, dar cum 80a e bolnavă şi nici eu nu m-am simţit prea bine în ultimele zile, mi-au mai răsărit şi altele în mintea creaţă.
Iată un lanţ de concluzii pe care trebuie să le luaţi în calcul, din momentul în care vă doare ceva şi cel în care aveţi un diagnostic clar: internetul nu face bine la ipohondrie!

1. Cu cinci anu în urmă, (Doamne, cum trece timpul) ca să beneficiez gratuit de un test care altfel m-ar fi costat bani grei, o doamnă doctor, fără să mă avertizeze, mi-a trecut pe o hârtiuţă fără de care nu aveam ce căuta la fotograful de creiere, gravele cuvinte scleroză multiplă. Am înlemnit nu doar când le-am văzut, că vag ştiam ce înseamnă (da, nu am dat la medicină cum visa orice fetiţă, pe vremea mea; acum toate vor la televizor) ci după ce am cetit seri la rând pe internet despre simptome, atacuri şi chiar metode de a uşura viaţa pacientului. Vizualizam kilometrii pe care urma să-i alerg prin parcuri fără de câini vagabonzi, numărul de bazine înotate şi orice altă metodă de a nu lăsa muşchii să uite mişcările şi toată povestea s-a terminat după ce am aflat ce aveam. Grea uşurare, dacă-mi este permisă alăturarea de termeni.

2. În ultimele zile, după modelul mai sus menţionat, am devenit doctor în reumatologie. Dacă aţi şti că nu doar SIDA nu are leac! La fel ca hepatita de tip C, mitomania şi multe alte dizizuri dătătoare de suferinţe şi frustrări! Mă şi vedeam cu obligatoriul sejur la Olăneşti, Căciulata (unde plănuiam, oricum, o lună de miere;)), Sovăţi, Ane, Euforii, Vichy şi chiar Baden-Baden. Mă vedeam cu electrozi lipiţi de şale mai tot timpul, cu brâuri groase de lână în şoldurile de vioară (thanks, Adi, fain compliment, pentru prietena altcuiva!) eventual stând şi cu mutra la mofeta de care râdeam cu fratello, prin peregrinările noastre...A trecut. Nu sunt în stare nici măcar de aşa ceva.

Sunt flexi din nou, mai am până îi trag un Hastapadasana corect, dar a trecut şi asta!
Normaaaaaaaaal că vă ţin la curent când o să am alte atacuri. Cele de panică nu se pun, nu?

Etichete: ,

de unde-mi trag eu seva

Că le spuneam copiilor care căutau de zor compuneri pe aici (azi a mai apărut unul. Scorpia lui de învăţătoare i-a dat temă o compunere cu nici mai mult nici mai puţin de 50 de adjective...ce chin pentru el. Afară e soare, e 13 martie, unii primesc cadouri lila şi el trosc! temă îi lipsea! Nu am, mamă, dar caută şi numără nişte adjective, deşi zău dacă ai mai putea merge şi a doua zi al şcoală cu ceva de pe aici)
Aşadar, seva cu umor se trage de la alţi oameni cu umor. M-am bucurat să o cunosc pe Luiza, prin Polianicus, pentru că iaşte o fată plină de umor şi fără crampe, deşi scrie (C)RAMPE. Adică o să credeţi că treaba ei e să se uite cât e ziulica de lungă la televizor şi apoi să scrie la ziar, nu? Da, treaba ei e să fie ochi şi urechi la orice mişcă pe lumea asta. Şi să mă facă pe mine să râd. Ei bine, şi pe alţii, că de aia lucrează la standul de concasoare, că se pricepe!
Mărturisesc, şi o să-mi iau na-na verbal sau în scris, dar nu ştiu ce frecvenţă are rubrica ei. O caut de fiecare dată în JN şi-mi pregătesc rânjetul, că doară nu lacrămile.
Ladies şi, mai ales, gentlemen (că am uitat să precizez că este ueber frumuşică şi cool)de Luiza Lupu era vorba. Ca de la MM la LL. Ţitat:
Stimata doamna Tatu, care va admir si va respect "pe oriunde va duceti, pe oriunde va-ntoarceti" (cum zic copiii mei de dupa bloc), as dori sa va asigur de inalta stima si pretuire a asociatiei noastre de locatari care va da mai tare cand va vede la televizor, fapt din care eu am dedus ca va iubeste sincer, ceea ce si eu inteleg de ce, doamna Tatu. Stim cu totii ca bataia e rupta din rai. Iar daca acest rai se-ntampla (se-ntampla, zic) sa fie Uniunea-Ieuropeana, aceasta mare familie din care, iata, si noi facem acum parte cu acte-n regula, ei bine, lucrurile sunt cu mult mai benefice decat daca ne-am bate noi intre noi. E clar pentru toata lumea ca suntem cu totii fericiti de noul nostru statut de ieuropeni, calitate in care suntem dispusi chiar sa mancam si papara. Papara pe care, iata, din dragoste, o putem incasa, daca nu suntem cuminti si nu mancam tot ce ne da Ieuropa, care ieste o Ieuropa din ce in ce mai complecta (sic!), doamna Tatu.

Etichete:

Vuuuuuuuuuuuuuuuuur

explicaţie: ca să nu credeţi că m-am ţăcănit şi cetesc aşa, obligatoriu DEX, 100 de cuvinte pe zi. Lucrez la fabrica de concasoare şi, cum sunt maistru-şef, în timp ce aştept să inspectez concasoarele am două posibilităţi: să răscolesc internetul, ceea ce aş face cu drag dacă osemintele mi-ar permite să şed la nesfârşit, sau să mai stau şi în picioare, să mă plimb, să dau buzna în biblioteca uzinei şi să iau DEX la lecturat cu voce tare. Mie îmi place. Colegilor le place. Nouă ne place. ( de conjugat la perfectul compus, imperfect şi futur passe, cum îi zice)

Revenind, deşi mă feresc de interjecţii, căci la durere multe scoţi pe gură, nu pot să nu remarc cuvântul prezentat în DEX sub numele de vur. N-am mai auzit darmite să fi văzut pe undeva. Mă imaginez pârlindu-mă şi răcnind VUUUUR. Merge. Fricativele te ajută să te eliberezi de multă furie.

VUR interj. (Rar) Exclamaţie care exprimă durere sau regret; ah, vai. – Onomatopee.

Nu am nicio dilemă cu privire la cuvântul zilei. Poate una: de ce a ajuns în DEX?

Etichete:

goglăul emite gogleze

În urma unui sondaj făcut între dragii mei cetitori, împinşi încoace şi de criza de râs a lui de ce, consiliul iubitorilor de limba română a decis că goglezele nu pot fi emise decât un goglău.

Întrebarea ce se pune acum este: şi femeile pot fi goglăi? dacă nu, care e feminininul lui goglău?

PS: unde îmi sunt medicamentele?

Etichete:

radio kills the video star?

hai, te rog, te rog treci mai în faţă
ascultăăă, ascultăăă
rondul de dimineaaaaaţăăăăăăăă

Exarhu are gânduri misterioase legate de radio. Îşi caută oameni. Poţi? Ştii? Vreai? Scrie-i! Detaliile-s aici aşa.

Etichete:

luni, martie 12, 2007

cuvantul zilei

Înainte să vi-l spun vă întreb cu frumosul: de la ce vine google???
Pentru că, potrivit DEX, mai multe vorbe frumoase şi goale spuse cuiva, afirmaţiile sau declaraţiile lipsite de însemnătate, de consistenţă se numesc GOGLÉZE!!!
[Variantă.: goglézi s.f. pl.]
Etimologia e necunoscută, dar eu mor de râs cu gândul la asociere.
Adicătelea băieţii care vrăjesc fetele îndrugă gogleze? Am avut urechile pline de gogleze? Şi cum se cheamă cei care le scot pe gură?


cum se numeşte cel care îndrugã gogleze?
goglãu
goglator
Gogu
Free polls from Pollhost.com


Etichete:

duminică, martie 11, 2007

ce mi se potriveste


- profa de pian imi baga mai mereu in repertoriu Mozat si rusi- sunt o fire vesela

- citesc cu mare drag oricand Caragiale, Twain, Saki si Wodehouse- sunt o fire vesela

- lumea rade cu mine- sunt o fire vesela

- pai atunci nu merit accesoriul din stanga? Sunt o fire vesela!

medalionul e luat de aici, unde sunt si alte detalii

Etichete:

ridica-te Gheorghe!

Răscoleam internetul după nu ştiu ce şi am dat de o categorie, pe un blog...cât să mă rostogolesc de râs, căci m-au năpădit amintirile..
O să vă povestesc, când o să îmi vină mai mult chef, despre perioada în care făceam figuraţie la Naţionalul din Târgu Mureş. Prilej să cunosc oameni care chiar sunt cineva pe scenele ţării, în acest moment, şi să ajung să visez că dau şi eu la Teatru...N-am ştiut dacă voiam actorie sau regie şi a fost mai bine, că tot nu m-am dus spre scenă mai mult de cât făcusem până atunci.
Înapoi la titlu, că mă apucă deschisul parantezelor într-un ritm halucinant (bad, bad narator!): era odată un student la teatru care fusese admis pe alte criterii decât cele legate de talent. Între timp şi-a mai revenit, nu-i dau numele că nu asta e important.
Imaginaţi-vă, însă, o poezie recitată de personaj la examenul de an.

Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru pătule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!

Omul nu punea deloc patos în tot îndemnul lui Radu Gyr (poezia e Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane scrisa în închisoarea din Aiud) şi mai rău, enumera cuvintele de mai sus de parcă lectura sau chiar silabisea cartea de telefon.
Nu uitaţi: nu pentru pătule, nu pentru pogoane!

how do you say?

mi se făcu dor de clipul ăsta... vreau o salopetă ca ea şi...ooo la laaaa la lalalalala laaaaaaaa


cuvantul zilei

JAB, jaburi, s.n. Lovitură repetată la box, plasată în regiunea nasului, prin care se urmăreşte agasarea şi dezorientarea adversarului. [Pr.: geb]. – Din engl. jab.
Sursa: DEX '98

Aţi auzit pe cineva să folosească acest cuvânt?
E cazul să-l resuscităm?

Etichete:

s-a votat!

În urma consultării vajnicilor mei cetitori, cuvândul HAHOL, substantiv de gen masculin şi ce mai scriam cu câteva zile în urmă, merită să aibă consoarta lui. Voturile voastre mă îndeamnă să decid ca orice hahol îşi are hahoalna lui, haha şi iar haha!

Etichete: ,

Mioara Roman, spitalul, agentiile de stiri si suceala

Deci vineri dădea de veste agenţia de ştiri ca Mioara Roman s-a internat în spital. Se lega perfect de faptul că nu s-a prezentat la primul termen al procesului de divorţ, OK, sa dăm mai departe la popor! Spitalul cu pricina reacţionează imediat: da, avem o pacientă cu acest nume, dar nu e soţia fostului premier! Şi totuşi, Mioara Roman e în spital şi nu a fost la tribunal! Dar veniţi să o vedeţi-filmaţi-pipăiţi că nu e ea! Până la urmă a venit şi răspunsul: da, Mioara Roman e internată, dar de trei zile şi nu în spital ci într-o clinique.
Şi uite aşa am scris şi eu de marea poveste dintre cei doi. Că tot mi-era scârbă. care e treaba noastră că ăia divorţează? Măcar pun capăt unui tra-la-la, nu îi mai mint pe alţii şi, mai ales, nu se mint pe ei!

Bin Laden-spre varsta a treia


Ieri aniversam (sau comemoram, o să ştim oare vreodată de e viu sau mort?) 50 de ani de la naşterea lui Osama ben Laden. Noi mai puţin, dar talibanii lui împrăştiaţi prin lume s-au rugat de mama focului, de dimineaţă, şi i-au dorit să mai trăiască încă de trei ori pe atât. Pentru ce, dacă tot nutresc speranţa că vor învinge duşmanul? Adicătelea ne mai aşteaptă tot atâţia ani de nu-ştiu-cum-să-îi zic?
Un lucru e sigur: no surprise party for the 25 million dollar guy. Şi nici măcar nu mai valorează atât. Nu-l mai caută nimeni atât de intens. Povestea a mers mai departe, iar 10 martie rămâne o zi mare. Ce ţi-e cu stelele astea, când te gândeşti că o zi înainte sau chiar mai târziu, în orice an, s-ar putea naşte nişte looseri.




Osama în cada lui, nu a mea, de aici

bine ati venit in raiul compunerilor!


Dragi copii, bine aţi venit în raiul compunerilor!
Ce ultra nasol să scapi de oră fără să te asculte doamna, dar să primeşti, la sfârşit, ditamai tema pentru a doua zi! Cum adică să scrii compunere despre primăvară când uite cu încălzirea asta globală trecem direct în sandalele din ghetele care nu mai sunt bocanci că uite ce cald a fost mai tot timpul, ou sont les neiges d'antan? Chiar aşa, dacă de la Villon se punea întrebarea, ce să ne mai mirăm că nimic nu mai e ce a fost? Nici Club A, nici Vama Veche, darmite Ocska Piac* unde puteai găsi Adidaşi Puma şi alte minunăţii aduse din Sarai?
Revenind : cred că nu e după-amiază mai naşpa decât aia în care ai de scris compunere. Unde să stai şi să te aduni când ceilalţi sunt ieşiţi afară la joacă sau stau cu ochii în ecran, şi să scrii despre primăvară!?
Ce poţi spune ca să ajungi în raiul lui FOARTE BINE şi nicidecum în iadul lui SUFICIENT? Multe, stimaţi copii. Luaţi un creion şi o hârtie şi aflaţi de la mine.
1. Nu google e soluţia, profii au cam aflat de internet şi dacă vă găsesc cu copy paste vă paşte un an cu alte compuneri, dar în aceeaşi clasă.
2. Citind mult şi multe şi după cum te îndeamnă profii, nu ai cum să nu scrii, cu timpul, chiar gigea.
3. Nu multora le plac compunerile. Inspiraţia nu vine la hai, scrie!, dar tot trebuie ademenită cumva.
4. Dacă mergeţi la şcoală cu compuneri scrise de alţii, mult peste nivelul clasei în care aţi ajuns:
a. învăţătoarea/profesoara nu vă crede că sunteţi autorul, iar dacă da, vă treziţi înscrişi la olimpiada de limba română şi numai bine n-o să vă fie, din moment ce de la o simplă compunere vă speriaţi şi daţi iama pe google.
b. îi supăraţi pe ceilalţi colegi care chiar au stat şi au scris (ştiu, fraieri, nu?). Albert Anton Eugen, şi acum sunt supărată pe tine pentru compunerea aia din clasa a treia, scrisă de mama ta, în care ai ucis o căprioară, doar ca să ne storci nouă lacrimi, dar nu de mila căprioarei ci pentru că învăţătorul nostru (Dumnezeu să-l odihnească) nu ţi-a spus nimic ba chiar ţi-a dat şi 10. Doamna Albert, nu am cuvinte, atât vă spun şi acum, dupa 20 de ani mintenaş.
PS: Ştiu că ăştia micii s-au oprit din citit de cum s-au prins că nu găsesc aici tema de a doua zi şi, mai rău, dacă am postat asta, google o să se considere că aici e raiul compunerilor. De aia cred eu că imaginaţia ar trebui stimulată la clasă, iar dascălii ar trebui să-i înveţe ei pe copii să scrie. Cum şi când anume, sunt sigură că au învăţat, nu degeaba sunt pedagogi.
____________
*piaţa de vechituri, talcioc (magh.)

Etichete: ,

sâmbătă, martie 10, 2007

gratie, eleganta...


si un glonte intre ochi! pantofii astia mi-au venit pe mail, dar ii vazusem inainte si in cartea Madonnei. Pe bune, sunt doar pentru poze sau se si umbla cu asa ceva? is it trendy for the eyes or for the feet? ah, ce poante!

Etichete:

una buna si una rea

Vestea bună e că vine Gogol Bordello la Bucureşti, la sfârşitul lui mai, mai exact pe 25.
Vestea nu prea bună e că, dacă mă duc la Manu Katche, la Sibiu, nu prind aşa uşor liber, după aia.
dedicaţie pentru voi, gipsy punk din tătă inima!

Etichete:

vineri, martie 09, 2007

:O

Ce poate fi mai groaznic decât să vrei să pleci de acasă şi să nu-ţi găseşti cheile????
În condiţiile în care nu mai eşti la liceu şi răscoleşti casa să ai cu ce descuia când revii şi fratele tău mustăceşte când te vede roşie la faţă şi pune, apoi, cheile luate de el pe furiş într-un loc unde ai căutat, deci unde nu ai de ce să revii?
NIMIC PE LUME!
nu mi-aţi văzut, vă rog eu frumos, cheile???

DHL, americanii, masa si capul

Un american şi nevaca lui, care aşteptau să primească de la magazinul de mobilă o masă nouă, mănâncă tot mai prost, de ceva timp, de când au descoperit în pachetul care le-a venit la uşă un cap de om şi un ficat, zice skynews. Oamenii nu erau canibali, aşa că nu avea de ce să-i încânte ditamai coletul primit prin măreţul nimic numit DHL (ăla cu mediocri printre angajaţi puşi pe lista de concedieri, dacă nu se eschivează cu postnatale, medicale şi ce alte tertipuri or mai fi). Coletul era unul dintr-o serie lungă ce conţinea toate părţile corpului unui chinez, trimise spre cercetare medicală tocmai în Michigan. Dehaşelu' freacă mulţumit din palme: a recuperat marfa şi a trimis-o la laborator. Americanii mei mănâncă şi acum pe ziar, poate, pentru că încă nu se ştie dacă şi-au primit masa, până acum. De unde se poate ajunge la tot felul de probleme, să nu uităm.

Etichete:

o seară mirifică!

Cine are televizor şi nu are viaţa lui, poate trăi prin a altora. Când mai ai şi cu cine să comentezi ce apare pe micul ecran, eşti mare!
Am avut o seară ueber surprinzătoare: la Nănaşul venise, domnilor şi domnilor, Marian Nistor!
De reţinut: avea şi doamna lui bentiţă, din metal auriu, nu ştiu cu ce sistem de prindere, dacă nu era Zaza cu ochiul ei ager n-o vedeam; în schimb, bentiţa domnului Nistor era de grande exception: neagră, gâtuită la mijloc (al ei şi al frunţii) şi, am auzit, prezentă pe fruntea marelui trouver chiar şi în somn. Să nu-mi spui, Mariane, că porţi dispozitive energetice şi tu!
Totul s-a terminat, era să cred, apoteotic, cu Mulţumesc, iubită mamă, pe versurile celui care trebuia să rămână aşa şi nu mai mult, presărată, ici-colo, cu urări ca la nuntă, (s-a remarcat dedicaţia pentru naş. groooooooooos)
Dar nu! Marian a văzut pianul din platou şi a dat peste cap măreţele planuri ale gazdei şi dă-i şi bagă tremolo din fund de gât...L-am lăsat acolo, nu ştiu ce a mai ieşit din biata emisiune, la Gheorghe era mai cul: bani pentru un partid, Monica Tatoiu mai puţin oxigenată şi guralivă, Lavinia care aducea vorba la ce voia ea să spună, chit că era departe de sujet şi un Bucurenci laconic plus Drăgoteasca plină de întrebări, vai, domnule Morega, ce supus la interogatoriu v-aţi simţit. Doare, nu?
Bine, seara începuse cu Robert şi Mădălin care, ambii, uitaseră că nu sunt la 0 tv ci le ceva ce s-ar presupune mai serios, şi se aşteptau la descinderea spectaculoasă a Ministrului Culturii carele să vină să ia lăuta lui Stradivari din mâinile generosului domn Voicu Jr. M-a ucis cronometrul de pe ecran care îi număra minutele lui Musiu Iorgulescu. A sunat, în fine, să spună că a auzit de poveste, lucru ce i-a tăiat din nou memoria lui nea Mădălin care începuse negocieri ca la piaţă la telefon, la televizor, cu ditamai obiectul de 2 milioane de coco. Am înţeles despre Klingemann, sociologul german invitat de R tv să comenteze realitatea românească e uluit de ce vede pe aici.

You have to understand the way I am,Mein Herr.
A tiger is a tiger, not a lamb,Mein Herr.
You'll never turn the vinegar to jam,Mein Herr.

blogul potrivit de la Chivul nepotrivit...mie

mda, Chivu are blog. Cristi Chivu. Eu voiam să aibă blog celălalt Chivu.*
Dar, dacă tot scrie de zor prin Dileme şi Dilemateci, mă pot mulţumi cu zilele de vineri şi data când apare...teca. Plus că varianta pe hârtie e mai şic.
__________
Marius Chivu. Nu actorul, criticul.

Etichete:

joi, martie 08, 2007

griji

Pe preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică îl cheamă Anton Anton.
Mie nu-mi place să spun pe numele mic cuiva, dacă nu mă cunosc cu el. Şi mă irită la culme apelative de genul Doamna Monica, Domnul Costel...
Cum să procedez în cazul acesta?

Etichete:

de 8 martie #2

"Vă asigur, acum la ceas de sărbătoare, de întreaga mea condescendenţă!"

De ce nu am eu un şef ca ăsta? de ce să nu mă asigure cineva de condescendenţa lui?!Marea urare îi aparţine şefului poliţiei din Mureş*, un mare om, îmi vine să-i trag una cu DEX-ul în cap. Cică poliţiştii şi-au cadorisit colegele cu chestii grele pe care alea le-au cărat cu greu două etaje până în birourile lor, sub ochii marilor masculi. O mare tâmpenie 8 martie, cum spuneam.

__________

*Prostovane!Te asigur de întreaga mea vituperare!

Etichete:

nu stiu cum sa va spun...

dar detest ideea de 8 martie!

CARICATURI - vidu.ro - Caricatura Zilei

I trade 8 martie pe comportament frumos fara minciuni, penibilitati, ignore cât casa şi alte mari năcazuri în restul anului! Dau florile şi mărţişoarele pe o chestie corectă şi constantă în alte 364- 365 de zile, după caz...

OK?

cu această ocazie le mulţumesc din inimă celor care m-au firitisit azi, pe diverse căi, se remarcă telefonul inSignificantului Other, apropo, dar îi rog frumos la anul să nu se mai repete...sau mă repet şi eu anual cu discursuri de genul ăsta...

I pup U,

FeminiMonista

vă invit la vidu.ro în fiecare zi.

Etichete:

miercuri, martie 07, 2007

cum ar fi??

să mă întorc în timp acum 10 ani şi, în vara când l-am cunoscut pe Exarhu să îi spun: hombre, o să apărem în acelaşi post de blog ?
cred că îmi luam o privire din aia, un râs mustăcit şi o indicaţie către cea mai apropiată farmacie ;)
de fapt, de ce mă mir că doar prin el am cunoscut Gorgioaxa! Şi aşa am ajuns eu aşa de presto pe blog. Altfel, mult şi bine mai citeam eu cărţi tipărite, nu slove 101001010010001010101010101000011100101010101, nu?

et in Arcadia ego!


tot în teancul de Elle vechi de la cabinet am revăzut plaja Arcadia din Odessa....pe hârtie e una, pe tălpi, arzând, e alta...da, de aia vreau eu o vară la Soci, cu cine s-o încumeta să mă însoţească prin Crimeea. Habar nu am ce costuri or fi...dar să văd iar Odessa, să ajung pentru prima oară la Soci, să ascultăm şi să şi dansăm(o să pot, o să pot, până atunci!) pe muzică de orchestră de restaurant de hotel ştiţi cum sună, da?
poza ciopârţitvaia de aici
muzik crasivîi de pe iutiub, spasiva!

Etichete:

Între timp...


Doamnelor, am cetit nişte Elle în franţuscă, din 2004, am aflat cu oarecare stupoare că Isabelle Adjani s-a despărţit de Jean Michel Jarre şi a chemat ea echipa iele să spuie cum a fost şi a rezultat că mişelul ăla frumos (de ce nu am avut eu iubiţi bruneţi cu uăchi negri jamais dans ma vie???bine, Jean Reno, Vincent Delerm şi Matthieu Kassowitz în Un heros tres discret nu se pun) avea deja pe una dar nu o lăsa pe Isabelle până nu-şi lansa el nu ştiu ce album sau făcea ceva turneu în China.

Atât vă spun: revistele vechi sunt bune mai ales când afli din ele lucruri de care habar nu aveai...cum ar fi asta că mai sus numiţii nu numai că au fost împreună dar s-au şi separat.
poza choppârţită de aici, ce mă făceam eu fără un glossy din Brasil?

Etichete:

cuvantul zilei

hahól, hahóli, s.m. (reg.) rutean (poreclă dată de ruşi rutenilor).
DEX nu ne precizează, din nefericire, care este femininul acestui substantiv.
votaţi!


care sã fie femininul lui HAHOL?
hahoalnã
haholoaicã
haholiţã
haholo(a)gã
haha!
Free polls from Pollhost.com

Etichete:

care va sa zica:

m-am inturnat, sunt putintel mai bine, mai si dorm oamenii, dragii mei, se mai si hodinesc ca somnul vindeca ...acum cetesc ce ati mai produs, sa fiu in tema, ma simt ca si cum as fi lipsit de la scoala si nu s-a sinchisit niciun coleg sa imi aduca temele:) dar nici nu aveati cum, nu va sparieti...
am mai scris, din cand in cand, m-am uitat mult la televizor, dintr-o rînă, mi-am iradiat urechea vorbind la telefon, pe un ton stins, sa nu uit ca ma doare ceva, si uite asa, au mai trecut niste zile din viata Monicai Vasilievna. La care soseste mama ei*, sa redreseze situatia din vastele apartamente care arata de parca ar veni sau a trecut razboiul:) am parjolit tot, am otravit fantanile si mai aveam putin pana ma mutam mai sus, la leşi...care s-a oferitără, ce e drept, dar au tot fost amânaţi (propuneau leacuri bizare, nu de alta;) or durerea de coloană ar putea fi singura care să spună: cui pe cui se scoate.. părerea mea, acceptată, de altfel, cu unanimitate.
____________
* asta inseamna magie in bucatarie... a nu se uita;)

o muzicutza doreati, ca poate m-ati uitat?

Ascultaţi 'Deschideţi poarta soarelui' interpretată de un vast grup solistic, cu dedicaţie pentru oamenii care sunt departe şi pentru Marie, the Romanian Diva fan (ca şi mine, care mă jucam de-a Angela Similea, în copilărie ;), doar nu era să-mi placă cineva mai puţin cu nasul pe sus, cam cum eram eu;)şi oi mai fi???
PS: ascultaţi fâşâitul pick-up-ului...ah, fermecător!

Etichete:

marţi, martie 06, 2007

voma

HOPA: later edit: intre timp cineva si-a revenit, a sters invectivele si iata-ne mai relaxati.

domnilor si domnilor: nu mai scuipati flacari imediat ce va enervati. lasati sa treaca niscaiva timp, respirati adanc, zeeeeeeeeeeen, si suntem mai fericiti cu totii!
asta nu e exprimare de jurnalist, de mare castigator la roblogfest. de aia ciurul trebuie sa fie mai dens. e reprobabil si lucrul care a dus la mania autorului cuvintelor ingrozitoare de acolo, dar insiruirea de litere e de-a dreptul scarboasa si penibila. ZERO!

#4

pe scurt, sa nu par suspectă de dispariţie, în urma unei crime. nu pot bloggări în continuare prea mult, vă mulţumesc pentru urări de bine tuturor.
Marie, şi eu sunt mîhnită că nu ne-am râs vineri seară dar va veni şi clipa aceea
Le Mouton: uneori e ruşine să-ţi placă de ăla;) nu ştiu cum, când...dar eu aşa consider...
sper că într-o săptămână revin cu fluierături mai aprige.
pupici ruseşti, cum ziceam...

Etichete:

luni, martie 05, 2007

#3


Etichete:

#2


Etichete:

#1

PS: nu pot şedea, dar pot sta în picioare; nu pot tasta, nu pot multe. Mintea mi-e limpede, totuşi...aşa că nu dispar. nu plângeaţi că trece! mai apar.

Etichete:

vineri, martie 02, 2007

Tatal nostru in aramaica

Nu vă speriaţi, nu sunt aşa de rău...dar nu sunteţi curioşi să ascultaţi Tatăl nostru aşa cum poate îl spunea Iisus? În aramaică, adicătelea...Aici

joi, martie 01, 2007

Alexandra

Râdeam cu Zaza, cu mult timp în urmă că lumea rău ne strânge şi ce mică e ea...Pe Zaza o ştiu tot din link în link şi s-a dovedit că am fost la aceeaşi petrecere acum 6 ani la Ambasada României de la Paris. Nu te încrunta, cetitorule, nici nu ghiceşti când ne-om fi întâlnit personal. Pe Gorgeoux, doar, am cunoscut-o mai întâi în viaţă şi apoi am aflat de blog şi blogăreală de la ea, de mă ştiţi acum şi voi. Habar nu aveam că în Alexandra pe care am cunoscut-o din link în link, zace victima mişelului meu verişor de gradul trei care, în urmă cu 20 de ani imediat, i-a spart capul cu un ibric. Zice că ne arată cicatricea, dacă vrem. Încă nu m-am văzut cu ea, dar mult nu mai e...Mâine e ziua ei. 22 de ani bătuţi pe muche.
Ce făceam eu la vârsta ei? Încă mai deschideam şi închideam Club A, Vama, Barfly, Terminus şi alte locuri de pierzanie. Erau mai puţine, atunci, dar cine vedea lucrurile într-o lumină proastă?

Revenind: la mulţi ani, Axelandro, vecină, colegă de fabrică şi blogăriţă de frunte!

derapaje la port.ro

prezentare de film, că dacă m-am certat cu imunitarul stau cuminte acasă.

21:35, Joi (1 martie), HBO Edmond

Statele Unite ale Americii, 2005, dramă, 82 minute
regizor: Stuart Gordon
scenarist: David Mamet

Distribuţia: William H. Macy (Edmond Burke)
Julia Stiles (Glenna)Denise Richards (B-Girl)
Joe Mantegna (férfi)
Rebecca Pidgeon (feleség)
Ling Bai (lány)

deci: férfi- bărbat
feleség- soţia
lány- fata

dar dacă nu eram eu voi ce făceaţi, când citeaţi pe port.ro?

Etichete:

astazi imi place...

...cuvântul borhot.
Ce frumos ies sunetele din gură când te gândeşti să-l pronunţi! cum să nu pui accent hotărât pe ultima silabă? Ia, haideţi cu toţii: bor- hot. Minunat!
Mie îmi place şi înţelesul numărul doi. Mda, chiar merita să se cheme borhot scârboşenia aia cu măruntaie şi maţe.

BORHÓT, borhoturi, s.n. Ceea ce rămâne din amestecul fermentat de fructe sau de cereale, după ce a fost folosit la fabricarea ţuicii, a berii etc. ♦ (Rar; la pl.) Maţe, măruntaie de porc, de miel etc. necurăţate. – Et. nec.Sursa: DEX '98

Etichete:

Cine-s eu

  • Sunt Monica
  • Din Tirgu-Mures, Bucuresti, Roma, Ciudad de Mexico, ubi bene, Mexico
  • cine? eu?!
Semiprofilul meu
sunt pe ro20.ro sustin blogosfera femininaCartea din GeantaNu Fi Pungas !
    adica mai pe scurt
    Page copy protected against web site content infringement by Copyscape Blogarama - The Blog Directory