preambul:
Într‑un mic bufet cu ape gazoase, pe a cărui firmă erau zugrăvite nişte sifoane albastre, şedeau, la o măsuţă albă, Balaganov şi Panikovski. Împuternicitul cu copitele mesteca o prăjitură în formă de rulou, atent tot timpul să nu iasă crema prin partea cealaltă. Înfulecând această mâncare a zeilor, avea grijă s‑o compenseze din când în când sorbind siropul verde "Fân proaspăt", amestecat cu sifon. Curierul bea chefir aducător de sănătate. În fata lui se aliniaseră deja şase sticluţe goale. Preocupat, Panikovski scutura acum, într‑un pahar, conţinutul gros al celei de a şaptea. Noua secretară le plătise în ziua aceea leafa potrivit statului semnat de Bender şi prietenii se delectau la răcoarea ce venea de la plăcile de mozaic ale bufetului, de la răcitorul cât o casă de bani unde se păstra nişte brânză udă, de la baloanele cilindrice de culoare închisă cu apă gazoasă şi de la tejgheaua de marmură. O bucată de gheaţă căzuse din răcitor şi zăcea pe jos, distribuind generos şuviţe de apă în toate părţile. Îţi făcea realmente plăcere să te uiţi la această oază de apă după aspectul obositor al străzii cu foarte puţină umbră, cu trecători istoviţi de căldură şi cu câini înnebuniţi de sete.
Răstimp, Bender (Vasile Ernu!) căra baxuri cu ape gazoase, pe uliţa Magherov, din Bucuresciul atât de departe de Crimeea. Ajutor de nădejde, o doamnă despre care nu putem lansa decât ipoteze, necunoscându-l pe domnul cu pricina.
Da, cei doi au fost văzuţi de complicii paparaţilor pe Magheru, cum spuneam, cu baxuri de mineralnaia vada, căci bere se vinde numai sindicaliştilor, ştiu şi ei bine, iar cvasul este preparat de particulari care simpatizează cu Puterea sovietică . Şi totuşi, unde mergeau şi de ce cărau atâta apă? ştiu ceva ce noi nu ştim?
paparaţii revine când nici cu gândul nu gândiţi!
