26 aprilie 2007

praful alb

da, sunt dependentă, ce să mă ascund după piersic. Cât aveam, era OK, ştiam că e acolo, că pot lua oricând, dacă poftesc, mă simţeam asigurată. Nu m-am uitat însă, că era pe terminate. Am simţit că hipersalivez, transpir şi ce mai vreţi voi când am vrut să iau din pungă şi am constatat că e doar jumătate din porţia mea. Mi-a fost greu. Am reuşit, totuşi, să adorm. Azi am fost şi am cumpărat, să am mai mult. 
Lapte praf de soia, cu aromă de vanilie, ce credeaţi?

10 comentarii:

  1. tare misto chestia aia cu cizme si cojoc :)

    RăspundețiȘtergere
  2. pai si plansu' nu-i misto cateodata?

    RăspundețiȘtergere
  3. venise primavara de o luna si eu nu stiam, ca lucram zi lumina:(

    RăspundețiȘtergere
  4. Şi eu vreau lapte praf din soia! Şi şi mie îmi place orice film cu şi de Woody Allen! Mersi de comment, fac o reverenţă :).(Şi există un stoc de Joao Gilberto rezervat pentru prietenele lui Cli ;) Gata, am plecat la concertul Buena Vista...

    RăspundețiȘtergere
  5. cand ajung in Bucuresti iti esplic de unde facem aprovizionarea, dealerul, cum ar veni;)

    RăspundețiȘtergere
  6. Dealer? Deal! :D Aduc şi io ceva muzici ale clanului Gilberto şi batem palma. Prin iunie cică ajung eu iar la Bucureşti. Cel puţin cu Cli tot m-oi întâlni iară, dacă nu s-o fi lămurit deja de mine :D.

    RăspundețiȘtergere

Mulțumesc pentru comentariu. Cu siguranță nu e violent și nici măcar un nenorocit de spam. Vă răspund imediat ce pot!

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...